Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - Nord,. 18 E,. 7,. 27, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 1077 pronunțată la 23 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal - și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 15 octombrie 2007 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate ca a fost ilegal privat de libertate de la data de 8 aprilie 1995,orele 21,00 și până la data de 9 aprilie 1995,orele 11,00 și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale pentru prejudiciile aduse prin acțiunile nelegale ale organelor de poliție.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 8 aprilie 1995,orele 21,00, organul de cercetare penală a dispus reținerea sa pentru o perioada de 24 de ore.A doua zi, la data de 9 aprilie 1995, la orele 11,00, după nici 15
ore, procurorul de serviciu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua dispus punerea sa în libertate.
Eliberarea sa din Arestul Politiei B s-a făcut în baza ordonanței de punere în libertate emisă de procuror, potrivit dispozițiilor art.144 alin.(2) din Codul d e procedura penală.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.504 alin.(2) din Codul d e procedură penală și ale art.504 alin.(3) din Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.504 alin.(6) din Codul d e procedură penală, acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei niciun act doveditor.
La termenul de judecată, în ședința publică din 23 noiembrie 2007, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzăua invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât pe rolul Tribunalului Buzăua mai fost înregistrat un dosar având același obiect, dosar soluționat prin Sentința civilă nr.1008 din 20 octombrie 2006, a cărei copie a fost depusă până la sfârșitul ședinței, instanța unind excepția cu fondul, în temeiul art.137 alin.(2) din Codul d e procedură civilă.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere dispozițiile art.137 alin.(l) din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care instanței îi revine obligația să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepției invocate, iar prin sentința civilă nr. 1077 pronunțată la 23 noiembrie 2007, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și respins acțiunea formulată de reclamantul, reținând următoarele:
Excepția a fost dedusă din existența sentinței civile nr.1008 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.904/2006.
Obiectul acelui litigiu l-a constituit, în esență, obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 250.000 lei RON, drept reparații pentru privarea de libertate suportată de reclamant prin reținerea dispusă de organul de cercetare penală la data de 8 aprilie 1995, fară respectarea prevederilor legale în vigoare. Aceasta sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia pronunțată în dosarul nr- și irevocabilă, prin respingerea ca nefondat a recursului reclamantului, prin decizia nr.7288 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, existenta unei asemenea hotărâri constituie un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni în justitie, din moment ce, în primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți a fost deja soluționat irevocabil.
Potrivit dispozițiilor art.166 din Codul d e procedură civilă, excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecator în fața oricărei instanțe de judecată și chiar pentru prima dată în fața instanței de recurs.
Autoritatea lucrului judecat, exceptie reglementată în art.1201 din Codul Civil, are la bază regula ca o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și ca o
constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o alta hotărâre.
Potrivit art.1201 din Codul Civil, există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate".
Asadar, conform acestui articol, puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în altă calitate.
Autoritatea lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecatorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Examinând incidența dispozițiilor mai sus citate, tribunalul a constatat că cerințele legii sunt îndeplinite întrucât ambele cauze au fost legate între aceleași părți și în aceeași calitate: reclamantul și pârâtul Statul Român, reprezentat în cauza prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
S-a mai reținut că obiectul celor două litigii îl constituie, în ultimă analiză, cererea reclamantului de obligare a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, la plata de despăgubiri, reprezentând daune morale pentru privarea de libertate suportată prin reținerea dispusă de organul de cercetare penală prin Ordonanța de reținere nr.41410 din 8 aprilie 1995, pentru o perioadă de 24 de ore.
Tribunalul a constatat că și în dosarul anterior, cu nr.904/2006 al Tribunalului B, reclamantul a susținut că reținerea sa s-a făcut de către organul de cercetare penală și nu de un procuror, iar din probele aflate la dosar nu rezultă că ar fi existat "motive verosimile" indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiunea de ultraj cu violență, care să justifice privarea sa de libertate.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că pentru a exista identitate de obiect între cele două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final este același.
Cauza juridică care a stat la baza acestor cereri, invocată ca atare în ambele litigii, rezidă în nerespectarea prevederilor legale în vigoare privind reținerea și arestarea preventivă, reclamantul prevalându-se ca temei juridic al cererilor sale de dispozițiile art.504-507 din Codul d e procedură penală, care reglementează răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savârșite în procesele penale.
instanța de fond că, raportat la aceste elemente, care configurează câmpul de aplicare al excepției invocate, condiția triplei identități cerută de text -de persoane, de obiect și de cauză- este îndeplinită, existând autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, dedusă din sentința civilă nr.1008 din 20 octombrie 2006, definitiva și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.904/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul pentru următoarele motive:
Arată apelantul că pe rolul Tribunalului Buzăus -a aflat dosarul nr. 904/2006, soluționat prin sentința civilă nr. 1008/2006, împotriva căreia a formulat apel, ce a fost soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.233/2007, împotriva căreia a declarat recurs, care se află pe rolul Înaltei C de Casație și Justiție
Se susține de recurent că dosarul nr. 664/2007, despre care se face vorbire în sentința civilă nr. 1077/2007, are cu totul altă cauză, iar prin hotărârile pronunțate în cauza ce a făcut obiectul dosarelor 2378/2006 al Tribunalului Buzău și - al Curții de APEL PLOIEȘTI și al Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată.
A mai arătat recurentul că la data pronunțării sentinței nr. 1077/2007 nu exista o altă hotărâre definitivă și irevocabilă care să fi soluționat o cerere similară.
Se solicită admiterea apelului și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 13.02.2008, DGFP Baf ormulat întâmpinare arătând că soluția instanței de fond este temeinică și legală întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că cererea reclamantului a mai făcut obiectul altui dosar, respectiv nr. 904/2006, soluționat prin sentința nr. 1008/2006, ce a devenit definitivă ca urmare a respingerii apelului și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 7288/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se mai arată de intimată că susținerea apelantului că dosarul nr. - are o altă cauză, și anume apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 57/2007 a Tribunalului Buzău, este inexactă, această sentință făcând parte din alt dosar și nu din cauza în speță.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea apelului, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată susținerea recurentului că prin decizia pronunțată în dosarul nr. - de către Curtea de APEL PLOIEȘTI nu s-a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. 1088/2006 a Tribunalului Buzău, ci apelul împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia nr. 233/10 mai 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, astfel cum reiese din statistica ECRIS.
Prin acțiunea ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1008/2006 a Tribunalului Buzău, definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 233/10 mai 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7993/26.11.2007 (potrivit statisticii din portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție) recurentul a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, obligarea acestuia la 250.000 RON cu titlu de reparații pentru privarea de libertate, dispusă la data de 8.04.1995, iar în cauza de față recurentul, în contradictoriu tot cu Statul Român, a solicitat obligarea la plata sumei de 2.000.000 lei daune morale pentru prejudiciile aduse prin acțiunile ilegale ale agenților de poliție din 8.04.1995.
Întrucât ambele cauze se referă la aceleași părți, în aceeași calitate, cu același obiect - respectiv plata de daune morale pentru privarea de libertate suportată prin reținerea dispusă de organul de cercetare penală -având aceeași cauză -art. 504 pr.penală- Curtea apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 cod civil și art. 166 pr.civilă, astfel cum reținut și instanța de fond.
Față de toate aceste considrente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - Nord,. 18 E,. 7,. 27, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 1077 pronunțată la 23 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal - și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
5 ex/25.02.2008
f- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
