Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanții, domiciliat în C,-, județul D, domiciliat în C,-, județul D și reclamanta moștenitoare, domiciliată în C,-, județul D împotriva pârâtei SC SA, a garanților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA, cu sediul în C,-, județul D, împotriva chematului în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în urma casării deciziei civile nr. 266 din 14 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1473/civ/2003 prin decizia civilă nr. 6031 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul, personal și consilier juridic, pentru chematul în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, lipsind reclamantul, reclamanta moștenitoare, pârâta SC SA și chematul în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, intervenit în septembrie 1999.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în ceea ce privește excepția invocată, a lăsat la aprecierea instanței.
Consilier juridic, pentru chematul în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, întrucât contractul de privatizare s-a încheiat între SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, iar în ceea ce privește excepția invocată, a lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin notificarea nr.1345/N din 19 martie 2001 adresată Societății de SA, petenții -., -. și -., au solicitat restituirea în natură a imobilului moară țărănească și terenul aferent, situate în comuna, județul D, ce a fost proprietatea autorului lor, preluate în mod abuziv prin Legea nr.119/1948.
Cu adresa nr.486 din 3 aprilie 2001( ce echivalează cu dispoziție/decizie), SC SA C le-a comunicat petenților că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, întrucât societatea s-a privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la. și că, potrivit Legii nr.10/2001 petenții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 34 din lege.
La data de 3 mai 2001 petenții au formulat contestație împotriva adresei sus-menționate, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei de a le restitui imobilul moară în natură, împreună cu terenul aferent.
La data de 4 aprilie 2001, pârâta SC SA Caf ormulat cerere de chemare în garanție a APAPS B și Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, chemații în garanție să fie obligați la restituirea prețului încasat, calculat la valoarea actuală de circulație.
A arătat că este societate privatizată prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la APAPS B, conform contractului depus la dosar.
Prin cererea din 4 iulie 2001 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul identificării imobilului, susținând că problema nulității absolute a actului de privatizare trebuie să fie tratată corespunzător, în conformitate cu prevederile art.46 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.541 din 19 decembrie 2001, Tribunalul Dolja respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului, precum și cererea de chemare în garanție a APAPS și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâtă.
S-a reținut că moara ce a aparținut autorilor reclamanților a fost corect naționalizată în baza Legii nr.119/1948, întrunind cerințele prevăzute de lege, moara fiind dotată cu valț dublu pentru și porumb și având capacitatea de măciniș de minimum un vagon/24 ore.
Astfel, s-a concluzionat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, situație în care sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr.10/2001, iar reclamanții pot pretinde doar măsuri prin echivalent, pentru imobilul în litigiu.
Cu privire la inadmisibilitatea actului de privatizare a pârâtei, invocată pe cale incidentală de către reclamanți, instanța de fond a motivat că este inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.335 din 12 noiembrie 2003, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința primei instanțe și a fixat termen la 10 decembrie 2003, pentru judecata acțiunii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.4309 din 3 mai 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul.
fondul, Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.266 din 14 martie 2007, respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată ( întrucât reclamantul a decedat pe parcursul procesului, a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia ), precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC S C, împotriva AVAS
De menționat că, după repunerea cauzei pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, la data de 31 ianuarie 2006, reclamanții au depus o precizare la acțiunea inițială, prin care au învederat instanței că înțeleg ca judecata cauzei să se facă și în raport de Legea nr.247/2005, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului compus din construcție cu destinația de moară și teren aferent de 1568. situat în comuna, județul D, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare de acțiuni nr. D - încheiat între și Asociația Salariaților " C".
Pronunțându-se astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 29 din Legea nr.10/2001, republicată, pentru imobilele aflate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii are dreptul de a obține numai măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Întrucât restituirea în natură a bunului nu este posibilă, notificarea urmează să fie soluționată de autoritatea care a fost implicată în procedura de privatizare.
Instanța de apel a mai reținut că AVAS B nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între SC SA C și fostul AVAS B nu au existat raporturi contractuale, aceste raporturi existând în vederea privatizării SC SA C, între fostul APAPS și cei care au cumpărat acțiunile înstrăinate de stat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri ( decizia 266 din 14.03.2007) au declarat recurs reclamanții -, - și, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.7 și Codul d e pr. civilă.
Au susținut reclamanții că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat pe capătul 2 al cererii lor, astfel cum a fost precizată, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. -.
În același timp, recurenții reclamanți au arătat că dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 republicată, permit aplicarea art. 46(2) tuturor imobilelor care cad sub incidența acestei legii, fiind preluate abuziv.
Or, cunoscându-se situația juridică a morii în litigiu și existența unei acțiuni în revendicare aflată pe rol potrivit dreptului comun, privatizarea s-a întocmit cu rea-credință, moara reprezentând un bun litigios, iar pârâta a fost pusă în întârziere la data introducerii acțiunii, anterior începerii procesului de privatizare.
De altfel, pârâta deține numai acțiuni, și nu imobilul în sine, iar obiectul privatizării îl poate reprezenta numai un bun imobil "ut singuli", nu acțiunile ca valori imobiliare.
Prin decizia civilă nr.6031 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat reclamanții, - și, împotriva deciziei civile nr.266 din 14 martie 2007 Curții de APEL CRAIOVA.
A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Prealabil criticilor formulate, instanța de recurs a analizat primul motiv de recurs, care fiind de ordine publică și privind nemotivarea hotărârii în fapt și în drept, în ceea ce privește petitul referitor la nulitatea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni -,a fost reținut ca întemeiat, motiv pentru care s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Examinând acțiunea și cererea de chemare în garanție, Curtea constată următoarele:
Prin notificare reclamanții -., -. și -., persoane îndreptățite în sensul art.4 alin. 2, au declanșat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare în sensul legii fiind SC, pentru obligarea acesteia la restituirea în natură a morii și a terenului aferent, situate în comuna, fostă proprietate a autorului lor, preluate abuziv prin Legea nr.119/1948.
Procedura obligatorie nu a fost finalizată prin emiterea unei dispoziții sau decizii de către pârâtă, ca unitate deținătoare, ci printr-o adresă nr.486/3.04.2001, ce a fost asimilată de instanțe în sensul de mai sus.
Ca urmare a emiterii acestui răspuns, reclamanții au uzat de procedura jurisdicțională și au sesizat instanța, fiind îndreptățiți la aceasta, solicitând restituirea în natură a morii și a terenului aferent, situate în comuna, județul
Prin precizarea de acțiune ( fila 29 ), reclamanții au solicitat atât restituirea în natură a morii și terenului aferent, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în septembrie 1999, între și Asociația Salariaților
Cadrul procesual inițial s-a extins prin formularea cererii de chemare în garanție de către pârâtă, împotriva chematelor în garanție APAPS și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligate să-i restituie prețul integral încasat și să-i achite despăgubiri constând în sporul de valoare al imobilului.
Într-un prim ciclu procesual s-a pronunțat sentința civilă nr.541/19 decembrie 2002, hotărâre ce a fost anulată prin decizia civilă nr.335/12 noiembrie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, ca urmare a apelării de către reclamanți, fixându-se termen pentru judecata pe fond la 10 decembrie 2003.
S-a motivat că la data pronunțării sentinței apelate, reclamantul era decedat, deci hotărârea s-a pronunțat față de o persoană fără capacitate procesuală și toate actele de procedură sunt nule.
Această decizie a fost recurată, menținută fiind prin decizia nr.4309/3 mai 2006 ICCJ, cu motivarea că decizia recurată eod ecizie intermediară ce nu poate fi atacată cu recurs, decât după soluționarea în totalitate a litigiului.
După soluționarea recursului, pentru judecata pe fond, reclamanții au formulat o precizare la cererea inițială ( fila 96 dosar nr.1473/CIV/2003), susținând că nu se urmărește modificarea cadrului procesual inițial, ci doar întemeierea litigiului și pe prevederile Legii nr.247/2005.
La data de 22 octombrie 2005 decedat reclamantul și a fost introdusă în cauză moștenitoarea.
Prin decizia civilă nr.266 din 14 martie 2007 a fost respinsă acțiunea, cu motivarea că întrucât imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul de a obține măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr.247/2005.
Această hotărâre a fost recurată și casată de instanța de recurs, reținându-se că nu a fost motivată în fapt și în drept, în ceea ce privește cel de-al doilea petit.
În rejudecare, nu s-au mai administrat alte probe.
Având în vedere întregul probatoriu administrat, se constată că moara în litigiu a aparținut autorului și a fost naționalizată în conformitate cu Legea nr.119/1948 ( fila 3 fond - adresa 268/1991 emisă de - Filiala Arhivelor Statului - Județul D), în speță fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001.
Potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobată prin HG nr.498/2003, preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.119/1948 sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.
Prin probele administrate, respectiv expertiza tehnică efectuată de expert, s-a concluzionat că naționalizarea a fost făcută cu respectarea art. 1 pct. 50 din Legea nr.119/1948, moara având o capacitate de peste 10 tone/zi, avea cel puțin un valț dublu și era moară țărănească, sistematică, iar în prezent în moară nu mai există vechile utilaje. Deci, reclamanții nu au răsturnat prezumția privind valabilitatea titlului Statului.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. D -, imobilul preluat de stat a fost inclus în patrimoniul pârâtei SA.
Această societate comercială a fost privatizată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001 ( fostul art. 27), potrivit cărora persoana îndreptățită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanții au contestat prin prezenta acțiune dedusă judecății și legalitatea actului de privatizare, solicitând constatarea nulității absolute contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. D -.
O asemenea chestiune a făcut însă obiectul judecății dosarului nr.3536/COM/2002 al Tribunalului Dolj, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.121/27 ianuarie 2003, irevocabilă prin nerecurare la 20.03.2003,prin care s-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare mai sus-menționat.
Deci, față de soluția mai sus - menționată, capătul de cerere din prezenta cauză privind nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1999 urmează a fi respins în temeiul art. 1201 Cod civil, privind autoritatea de lucru judecat.
Deși prevalența restituirii în natură este principiul ce guvernează Legea nr.10/2001, nu-și găsește aplicabilitatea în speță, câtă vreme nu a fost desființat prin acțiune judecătorească actul de privatizare al bunului în litigiu, acțiunea promovată de reclamanți privind restituirea în natură urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanții nu pot beneficia nici de celelalte măsuri reparatorii, deoarece pe parcursul derulării cauzei nu au solicitat decât restituirea în natură, iar instanța nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție nu are temei legal, așa încât urmează de asemenea, a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de cele ce preced, urmează a se respinge atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în C,-, județul D, domiciliat în C,-, județul D și reclamanta moștenitoare, domiciliată în C,-, județul D împotriva pârâtei SC SA, a garanților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA, cu sediul în C,-, județul D, împotriva chematului în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în urma casării deciziei civile nr. 266 din 14 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1473/CIV/2003 prin decizia civilă nr. 6031 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./
13.03.2008
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
