Speta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 60
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în T, str. - - )., nr. 6,. 1,. 2, județul T împotriva sentinței civile nr. 608 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. vechi 4422/civ/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN D, cu sediul în C,-, județul D, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN D, lipsind apelanta reclamantă și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către apelanta reclamantă a copiei după adresa nr. -/14.08.2007, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; de asemenea, s-a învederat depunerea de către Primăria Comunei a relațiilor solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN D, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 16 august 2004, reclamanta - a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1 din 7.07.2004, emisă de DGFP D, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Finanțelor Publice D, în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cerute de reclamantă pentru imobilul ce aparținut autorului acesteia, n și a solicitat obligarea Primăriei la emiterea dispoziției, conform Lg. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că imobilul din litigiu a aparținut unchiului său, n, fiind compus din, casă de locuit și anexe, ce au fost demolate, iar terenul aferent a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2001.
A mai arătat că, în urma negocierii cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/ 2001, s-ar cuveni să-i fie acordate măsuri reparatorii în echivalent, însă avizul cerut Ministerului Finanțelor Publice pentru acordarea acestora a fost negativ.
Prin sentința civilă nr. 395 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, s- respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că Legea nr.10/2001 nu reglementează posibilitatea contestării pe calea unei contestații directe a avizului negativ, singura modalitate prevăzută de Legea nr.10/2001 este prevăzută de art. 24, prin care se reglementează contestarea deciziei sau dispoziției de acordare măsurilor reparatorii.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta declarat apel, care fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.1459/25 mai 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Pentru pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că textul de lege prevăzut de art. 29 din Normele metodologice de aplicare Legii nr.10/ 2001 și nr.498/2003 nu condiționează acordarea măsurilor reparatorii de existența unui aviz favorabil din partea Ministerului Finanțelor Publice, singura cerință legii în acest sens este ca entitatea notificată să arate motivele pentru care avizul respectiv nu fost însușit, iar entitatea notificată nu este obligată să-și însușească punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice exprimat prin avizul dat.
S-a mai reținut că reclamanta are posibilitatea, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, să se prevaleze de această prevedere în situația în care va fi prejudiciată prin măsurile dispuse de entitatea notificată.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că nu i-au fost restituite curtea aferentă casei și terenul cu livadă, imobile ce nu au fost analizate și nu i-a fost soluționată notificarea nr.1777/N/ 2001.
Prin decizia civilă nr. 10529 din 13 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.9791/2005, a fost admis recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.1459 din 25 mai 2005, Curții de Apel Craiova - Secția Civilă și a deciziei civile nr.395 din 2 noiembrie 2004, Tribunalului Dolj.
Au fost casate hotărârile și trimisă cauza pentru judecarea cauzei în fond, la Tribunalul Dolj
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că instanțele, în virtutea rolului lor activ, trebuiau să aibă în vedere în stabilirea obiectului cauzei dedus judecății "precizările " la cererea de chemare în judecată depuse de reclamantă la data de 15 septembrie 2003, potrivit cu care arăta că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 20 (3) din Legea nr.10/2001, în sensul că procedura administrativă prealabilă nu a fost finalizată și nu s-a emis o decizie motivată după încheierea procesului-verbal de negociere, ceea ce echivalează cu lipsa răspunsului la notificarea făcută de reclamantă.
S- mai reținut că instanțele nu au analizat, cercetat fondul pricinii, nefiind stabilit dacă s-a parcurs faza administrativă prealabilă și în cele din urmă, primăria, ulterior încheierii procesului -verbal de negociere, a dat un răspuns negativ notificării ce i-a fost adresată, instanțele aveau îndatorirea să verifice și să se pronunțe cu privire la legalitatea modului de rezolvare a procedurii administrative prealabile prevăzută de Legea nr. 10/ 2001.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dolj, sub nr. 4422/CIV/ 2006, nr. nou -.
Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2006, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod pr. civ.
La data de 5 decembrie 2006, pârâta Daf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, în raport de dispoz. Legii 10/2001.
S-a arătat că reclamanta a solicitat desființarea hotărârii nr. 1 din 7 iulie 2004, emisă de către DGFP D, dar această hotărâre prezintă ca obiect avizul acordat în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, acesta nefiind supus contestării în temeiul Legii 10/2001.
Pe fond, s-a invocat inexistența unui temei legal privind obligarea intimatei să respecte procesul verbal de negociere.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 608 din 24.09.2007, a respins contestația formulată de contestatoarea împotriva Hotărârii nr.1/7 iulie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP,j Primăria comunei și Primarul comunei.
Pentru pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1502/N/2001, de către Biroul Executori Judecătorești ( fila 42 din dosar ), reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă și anexe, incluzând suprafața de teren aferent și împrejmuită, imobilul fiind situat în comuna, cu fost proprietar n.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de restituire în raport de adresa nr. 63 din 10 octombrie 1996, emisă de Consiliul Județean D, certificatul nr.4210 din 27 august 1992, eliberat de Filiala Arhivelor Statului D, adresa nr. - din 12 iunie 200,1 emisă de Arhivele Naționale, precizând că în cursul anului 1996, în procedura Legii 112/1995, s-a constatat că imobilul a fost demolat.
În procedura administrativă a fost întocmit procesul verbal de negociere din 16 aprilie 2004, fiind realizată o ofertă de despăgubiri, în cuantum de 320 milioane lei ROL.
În stabilirea cuantumului despăgubirilor, a fost avută în vedere hotărârea nr. 1 din 7 iulie 2004, emisă de către Comisia pentru Acordarea prevăzute de art. 29 și 33 din Legea 10/2001, constituită la nivelul DGFP D.
Prin această hotărâre ( fila 114 din dosar ) a fost acordat aviz negativ pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, reclamantei, în cuantum de 320 milioane lei ROL, pentru imobilul notificat, în condițiile nerespectării dispoz. art. 22.1 din HG 498/2003, privind depunerea înscrisurilor doveditoare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, precum și asupra preluării abuzive de către stat.
Efectele acestei hotărâri s-au realizat, conform adresei nr. 2735 din 17 decembrie 2004, emisă de către Primăria ( fila 110 ), prin solicitarea depunerii înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și a preluării abuzive a imobilului de către stat; avizul negativ cu privire la soluționarea cererii de restituire nu prezintă efecte asupra soluției adoptate prin dispoziția nr. 19 din 27 februarie 2006 de către primarul Com..
Prin această dispoziție, cu nr. 19, emisă de Primarul comunei, jud. D, la data de 27 februarie 2006 ( fila 39 din dosar ) a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de către reclamantă, fiind realizată o ofertă privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul notificării nr. 1502/N/2001.
A fost dispusă înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor B.
S- mai reținut că, urmare a emiterii dispoziției nr. 19 din 27 februarie 2006, cererea formulată de către reclamantă în obligarea intimatului să emită dispoziție motivată asupra notificării formulate, a rămas fără obiect; în acest sens, s-a constatat că intimatul și-a îndeplinit obligația de a emite o dispoziție motivată asupra cererii de restituire, prevăzută de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001, republicată, urmată de înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, cu respectarea dispoz. art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect desființarea hotărârii nr. 1 din 7 iulie 2004, emisă de către DGFP D, instanța a constatat că acest act administrativ a fost emis în temeiul art. 29 din Legea 10/2001, potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția motivată a organului de conducere al instituției publice implicate în privatizare, respectiv al organizației cooperatiste, se emite pe baza avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice și se comunică persoanei îndreptățite în termen de 15 zile de la data adoptării.
În speță, s-a constatat că avizul negativ reținut de către intimată prin hotărârea atacată nu și-a produs efectele, în condițiile în care, prin dispoziția nr. 19/2006, a fost constatată calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în conformitate cu dispoz. art. 4 din Legea 10/2001, reclamanta nejustificând interesul promovării acestui capăt de cerere.
În termen legal, reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală deoarece nu s-a emis o dispoziție motivată privind notificarea nr. 1777/N/2001, prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în cuantum de 320 milioane lei ROL, potrivit procesului verbal de negociere și să se restituie suprafața de 1 ha curte, 1 ha livadă cu pomi fructiferi și 0,45 ha curtea casei anexelor gospodărești, adică suprafața de 2,45 ha pe amplasamentul inițial; s-a precizat că apelanta nu este de acord cu conținutul dispoziției nr. 19 din 27.02. 2006, emisă de Primarul comunei, prin care s-a răspuns numai la notificarea nr. 1502 și care are în vedere numai casa și anexele gospodărești; dispoziția nr. 19/2006, emisă după casarea deciziei din apel d e ICCJ B, nu menționează despăgubirile potrivit procesului verbal de negociere din 16.04.2004 și nu motivează respingerea cererii de restituire în natură pentru terenul solicitat; dosarul întocmit în baza Lg. 10/2001, cu decizia nr. 19/2006 a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea despăgubirilor, la 2.03.2006, dar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a returnat dosarul în vederea reanalizării; hotărârea nr. 1/7.07.2004, emisă de DGFP D privind avizul negativ pentru acordarea măsurilor reparatorii în cuantum de 320 milioane lei ROL, nu este corectă și justificată, iar apelanta justifică interes în contestarea acestei hotărâri deoarece și-a produs efecte; în concluzie s-a solicitat ca primarul comunei să reanalizeze dosarul nr. 11/2001, returnat de și să fie obligat să restituie în natură suprafața de 2,45 ha, iar DGFP D să fie obligată să-și retragă hotărârea nr. 1/7.07.2004.
În scop probator, s-a depus la dosar notificarea nr. 1777/17.04.2001, adresa din 17.04.2007, formulată de apelantă către Primăria pentru rezolvarea situației, adresa nr. -/14.08.2007, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, adresa nr. 129/12.02.2008, eliberată de Consiliul Local, dispoziția nr. 19/27.02.2006.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Reclamanta a investit instanța cu o cerere împotriva Primăriei comunei, pentru obligarea primarului la emiterea dispoziției în condițiile Lg. 10/2001 și cu o contestație împotriva hotărârii nr. 1/07-.07.2004, emisă de DGFP D, cu privire la avizul negativ la acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin procesul verbal de negociere.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel, în primul ciclu procesual, au considerat că acțiunea nu este admisibilă raportându-se numai la posibilitatea contestării în instanță a avizul negativ dat de organele financiare, situație în care nu s-a intrat în analiza fondului.
Prin recursul admis de ICCJ B s-a concluzionat că în mod eronat s-a soluționat cauza pe excepție, deoarece instanțele aveau obligația, în virtutea rolului activ, să aibă în vedere în stabilirea obiectului cauzei dedus judecății, precizările la cererea de chemare în judecată care vizau în primul rând nefinalizarea procedurii administrative prealabile, nefiind emisă decizie motivată după încheierea procesului verbal de negociere, ceea ce echivalează cu lipsa răspunsului la notificarea făcută de reclamantă.
Cu ocazia rejudecării cauzei, reclamanta a precizat din nou acțiunea ca vizând obligarea primarului comunei să emită dispoziție motivată, conform procesului verbal de negociere și anularea hotărârii privind avizul negativ pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În cursul judecății cauzei, s-a depus la dosar dispoziția nr. 19/24.02.2006, emisă de primarul comunei, privind notificarea nr. 1502/N/2001, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Lg. 247/2005, pentru imobilul casă și anexe, imposibil de restituit în natură.
La dosarul cauzei se află notificarea nr. 1502/N/2001, adresată Prefecturii D, precum și notificarea nr. 1777/17.04.2001, adresată Primăriei, conținutul celor două notificări fiind identice. Notificarea nr. 1502/N/2001 a fost înaintată de prefectură, primăriei, care face obiectul dispoziției nr. 19/2006.
Chiar dacă dispoziția nr. 19/2007 nu face trimitere și la notificarea nr. 1777/17.04.2001, nu se poate considera că nu s-a răspuns și acestei notificări, atât timp cât conținutul celor două notificări adresate de reclamantă primăriei este identic și privește aceleași bunuri imobile. Mai mult, din examinarea tuturor cererilor existente în dosar formulate de reclamantă, se constată că acestea vizează numai notificarea nr. 1502/N/2001, reclamanta fiind nemulțumită de faptul că prefectura a înaintat-o primăriei spre rezolvare. De asemenea, atât în cererea introductivă, cât și în precizarea aflată la fila 20, în primul dosar de fond, reclamanta face referire numai la măsuri reparatorii pentru imobilul, casă de locuit și anexe gospodărești, făcând precizarea că terenurile i-au fost restituite conform Lg. 1/2000.
Numai prin motivele de recurs și prin motivele actuale de apel, reclamanta face trimitere și la notificarea nr. 1777/N/2001, însă, după trimiterea cauzei spre rejudecare în fond a cauzei, reclamanta, în precizarea făcută și consemnată la fila 18 din dosarul de fond (dosar nr-), nu se referă la notificarea nr. 1777/N/2001, ceea ce demonstrează că instanța a fost investită numai cu privire la notificarea nr. 1502/N/2001, având în vedere că nici în recurs și nici în apel nu pot fi formulate cereri noi și nu poate fi schimbat obiectul dedus judecății.
Pe de altă parte, din conținutul cererilor de investire ale instanței rezultă că reclamanta a fost de acord cu valoarea măsurilor reparatorii stabilite prin procesul verbal de negociere semnat de toate părțile, acțiunea fiind introdusă pentru finalizarea procedurii de acordare a acestora.
Reclamanta avea obligația, potrivit art. 22, alin.1 din Lg. 10/2001, să formuleze o notificare pentru fiecare imobil solicitat, însă aceasta a formulat o notificare globală, iar primăria a emis decizia în același mod, considerând că reclamanta este îndreptățită numai la măsuri reparatorii pentru imobilele solicitate a fi restituite.
În speța dată, instanța nu poate analiza legalitatea acestei dispoziții atât timp cât obiectul de investire îl constituie, așa cum s-a stabilit prin decizia de recurs, obligatorie pentru instanța de apel, conform art. 315 Cod pr. civ. obligația de a face, respectiv obligarea primarului de a emite dispoziție.
Atât timp cât această dispoziție a fost emisă, acțiunea este rămasă fără obiect, atât cu privire la acest prim capăt de cerere cât și cu privire la capătul de cerere privind avizul negativ eliberat de, dispoziția emisă de primar indicând faptul că măsurile reparatorii vor fi stabilite în conformitate cu Titlul VII din Lg. 247/2005.
Din punct de vedere al obiectului cu care instanța a fost investită să judece, nu are relevanță juridică adresa nr. -/14.08.2007, emisă de, prin care s-a comunicat reclamantei că dosarul său de restituire a fost returnat Primăriei comunei pentru reanalizare.
Reclamanta are obligația să se conformeze procedurii specială instituită de Lg. 10/2001 privind legalitatea dispoziției nr. 19/2006, dar o astfel de cerere nu poate fi primită în faza de atac a apelului, având în vedere dispozițiile art. 294 Cod pr. civ. potrivit cărora, în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În funcție de cele expuse mai sus și față de dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. urmează a se respinge ca nefondat apelul, obligația de a face fiind executată la momentul executării sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în T, str. - - )., nr. 6,. 1,. 2, județul T împotriva sentinței civile nr. 608 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- (nr. vechi 4422/civ/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D, cu sediul în C,-, județul D, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
6 ex./29.02.2008
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
