Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 622
Ședința publică de la 26.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 209 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori și.
are ca obiect - contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul contestator personal, lipsind apelantul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative și intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Intimatul contestator arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimatul contestator solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 209 din 18 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis în aparte cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Internelor și Reformei Administrative; a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 782 mp. astfel cum a fost identificată de expertul tehnic, aflată în posesia Ministerului Internelor și Reformei Administrative; a respins ca neîntemeiată cererea de restituire în natură pentru terenul de 90 mp. ocupat de depozite, astfel cum a fost identificat de expertul tehnic, aflat în posesia Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr- la data de 28 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, reclamanții și au formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, contestație împotriva deciziei nr. 375 din 31 decembrie 2007, de respingere a notificării nr. 53 N înregistrate în data de 04 aprilie 2002 la Biroul Executorului Judecătoresc " ".
În motivarea cererii, s-a arătat că prin notificarea nr. 53 N emisă la data de 04 februarie 2002 de Biroul Executorului Judecătoresc " ", reclamanții au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1.692 mp. situată în intravilanul comunei Bicazu, județul N și înaintarea notificării către Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru locuința compusă din patru camere și dependințe, demolate.
S-a arătat că aceste imobile au aparținut autorului reclamantului, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară emis de Judecătoria Toplița la data de 27 ianuarie 1997 în ceea ce privește cartea funciară nr. 2702. Calitatea de moștenitori este dovedită cu testamentul autentificat sub nr. 6646 din data de 15 mai 1972.
S-a mai arătat că notificarea inițială a fost respinsă prin Dispoziția Primarului comunei Bicazu nr. 35 din 20 februarie 2006, care însă a fost anulată prin sentința civilă nr. 309/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 736/2006.
.-se notificarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta a dispus respingerea cererii, cu motivarea că în momentul trecerii în proprietatea statului român a imobilelor, proprietar era statul și nu autorul reclamanților, reluându-se motivarea din dispoziția desființată.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că procedând la analizarea notificării în baza hotărârii instanței, Primăria comunei Bicazu a constatat că imobilul revendicat este deținut de unitatea de jandarmi din localitate și a transmis notificarea către pârâtă, spre competentă soluționare.
Pârâta a arătat că motivarea Tribunalului Neamț nu este întemeiată. Este adevărat că prin dispozițiile Legii nr. 260/1945 au fost declarate ca nule unele transmisiuni de drepturi în favoarea statului și că drepturile tabulare înscrise ca urmare a acestora se radiază din oficiu, dar această măsură nu opera în cazul tuturor transmisiunilor de drepturi. Întrucât în anul 1946 nu s-a dispus radierea din oficiu a dreptului de proprietate al statului, ci înscrierea, în temeiul Legii nr. 260/1945, a dreptului de proprietate al statului român, se arată că această înscriere s-a făcut în considerarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 260/1945, care stabilesc situațiile în care drepturile dobândite în timpul ocupației e rămân valabile, chiar dacă această înscriere ar fi nelegală, fostul proprietar sau moștenitorii acestuia au la îndemână acțiunea în instanță prevăzută la art. 32 din Legea nr. 260/1945 prin care se poate cere constatarea nulității, restituirea imobilului și restabilirea stării tabulare anterioare. Întrucât până la momentul soluționării notificării nu s-a promovat o astfel de acțiune, notificarea a fost soluționată în considerarea mențiunilor tabulare conform cărora proprietarul imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului român nu era.
Pentru dovedirea contestației, la termenul din 26 martie 2008, fost încuviințată pentru reclamanți proba cu expertiza topografică prin comisie rogatorie, la dosar fiind depus raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic (filele 117 - 121 dosar fond).
La dosar a fost depusă și o completare la raportul de expertiză, ca urmare a suplimentării obiectivelor expertizei.
Analizând cauza de față prin prisma probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 53 N din 04 februarie 2002 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc " ", reclamanții au solicitat Prefecturii județului N restituirea imobilului situat în intravilanul comunei Bicazu, județul N, format din teren de 1.692 mp. și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
Prin dispoziția nr. 35 din 20 februarie 2006 emisă de primarul comunei Bicazu, a fost respinsă notificarea făcută de reclamanți, cu motivarea că imobilele a căror retrocedare se solicită au fost expropriate de statul conform extrasului de carte funciară nr. 2419 eliberat de Judecătoria Toplița la data de 27 februarie 1997.
Ca urmare a atacării de către reclamanți a acestei decizii, a fost pronunțată sentința civilă nr. 309 din 20 iunie 2006 de către Tribunalul Neamț - Secția Civilă, în dosar nr. 736/2006, rămasă irevocabilă, prin care a fost admisă contestația reclamanților, a fost anulată dispoziția nr. 35 din 20 februarie 2006 privind respingerea notificării nr. 53 N din 04 februarie 2002 emisă de primarul comunei Bicazu; a fost obligată intimata să soluționeze în fond notificarea de mai sus având ca obiect cererea de restituire în natură a suprafeței de 1.072 mp. rectificată la 1.692 mp. formulată de contestatori pentru teren situat în intravilanul comunei Bicazu și să înainteze aceeași notificare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în vederea soluționării cererii de despăgubiri bănești pentru imobilul locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate, pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
În motivarea sentinței, s-a reținut că, în fapt, autorul contestatorilor a avut în proprietate suprafața de teren de 1.692 mp. și construcția intabulată în cartea funciară nr. 2703 în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 08 august 1939, intabularea dreptului de proprietate având un caracter constitutiv de drepturi consacrat prin art. 17 raportat la art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 modificat prin Legea din 14 august 1940 privind unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
Ulterior, la data de 28 iunie 1943 fost intabulat în partea a II-a a cărții funciare menționate dreptul de proprietate al statului conform hotărârii definitive nr. 1838/1942 a Tribunalului Regal MCd ată în baza înscrisului de expropriere și a schiței datat din 13 octombrie 1941.
Legea nr. 260 din 04 aprilie 1945 privitoare la legislația aplicabilă în Transilvania de Nord, precum și la drepturile bănești dobândite în acest teritoriu în timpul ocupației ungare constată prin art. 19 alin. 2 că nulitatea de drept a transmisiunilor de drepturi efectuate în temeiul ordonanțelor e discriminatorii adoptate după data de 15 martie 1939 în folosul statului sau a persoanelor juridice e, precum și retransmisiunile acestor drepturi de subdobânditori, urmând ca dreptul de proprietate și alte drepturi dobândite tabular înscrise în favoarea persoanelor prevăzute la alineatul precedent să fie radiate din oficiu, cu restabilirea stării tabulare anterioare. Instanța a constatat că la data de 05 ianuarie 1946 s-a intabulat în baza Decretului-lege nr. 260/1945 dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu în favoarea statului român, pentru ca la data de 18 februarie 1952 să se intabuleze în baza Consiliului de Miniștri nr. 563 din 30 aprilie 1946 același drept de proprietate în favoarea Ministerului Forțelor Armatei.
Astfel, instanța a constatat că această intabulare în favoarea statului român a constituit prin ea însăși o preluare abuzivă în accepțiunea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, care se încadrează în perioada reglementată 06 martie 1945 - 22 decembrie 1988 și care îi îndreptățește pe contestatori în calitatea lor de legatari universali ai autorului să obțină o reparație echitabilă în formele legale ale restituirii în natură sau de despăgubiri prin echivalent.
Prin notificarea nr. 9 N din 08 mai 2007 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc " " adresată Comisiei comunale Bicazu, reclamanții au solicitat soluționarea notificării nr. 53 din 04 februarie 2002, conform titlului executoriu menționat mai sus.
Prin adresa nr. 3935 din 30 octombrie 2006, Primăria comunei Bicazu a înaintat către Inspectoratul județean Jandarmi N spre competentă soluționare notificarea nr. 53/2002, aceasta fiind în final înaintată spre soluționare pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin decizia nr. 375 din 31 decembrie 2007 emisă de pârât, atacată în prezenta cauză, a fost respinsă notificarea, cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al autorului notificatorilor asupra imobilului revendicat, la data intrării acestuia în proprietatea statului, reținându-se că proprietar era atunci statul.
În drept, tribunalul a reținut că acest aspect juridic al existenței sau nu al dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilului în litigiu a fost soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 309 din 20 iunie 2006 de către Tribunalul Neamț - Secția Civilă, în dosar nr. 736/2006, bucurându-se de puterea lucrului judecat și nemaiputând fi repus în discuție.
Astfel, decizia atacată în prezenta cauză reiterează controversa juridică ce a fost deja tranșată în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată anterior, motiv pentru care din acest punct de vedere decizia contestată este legală.
Tribunalul a constatat astfel că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită cu privire la imobilul a cărui restituire s-a solicitat, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobil identificat conform dispozitivului acestei sentințe, respectiv suprafața de teren de 1.692 mp. situată în intravilanul comunei Bicazu și imobilul locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate.
Astfel, în fapt a fost identificat terenul revendicat de reclamanți, prin raportul de expertiză întocmit prin comisie rogatorie, după cum urmează:
Din suprafața de 1.692 mp. revendicată de reclamanți, 820 mp. sunt împrejmuiți și stăpâniți de Direcția Silvică N (Ocolul Silvic ), iar 872 mp. sunt împrejmuiți și stăpâniți de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (Inspectoratul de Jandarmi N).
Acest ultim teren este ocupat astfel: 40 mp. sunt ocupați de o parte din depozitul2, 50 mp. sunt ocupați de o parte din depozitul3, 6 mp. sunt ocupați de ghereta punct control, 130 mp. sunt ocupați de de acces betonată și rigolele pentru scurgerea apelor pluviale, iar 646 mp. (277 + 369) sunt ocupați de terenul aferent clădirilor (spațiu ).
Prin completarea la raportul de expertiză, s-a precizat că la suprafața terenului de 1.694 mp. nu există utilități publice.
Tribunalul a reținut în primul rând, cu privire la suprafața de 820 mp. teren care este împrejmuită și stăpânită de Direcția Silvică N (Ocolul Silvic ), că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu este competent pentru soluționarea notificării formulate de reclamanți, cât timp așa cum reiese din raportul de expertiză, acest teren se află în administrarea unei alte persoane juridice. Cu privire la acest teren, unitatea deținătoare care ar fi putut soluționa o cerere de notificare era Direcția Silvică
Din analiza dosarului administrativ, a reieșit că Direcția Silvică N nu a fost sesizată nici direct de către reclamanți, dar nici de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care, constatând că nu este competent să soluționeze cererea de restituire cu privire la o parte din teren, era obligat să înainteze notificarea unității deținătoare în posesia căreia se află terenul revendicat.
Astfel, potrivit art. 27 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării. Astfel se arată că în cazul în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deține, va proceda la direcționarea notificării unității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, entității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau după caz, entității învestite cu soluționare acesteia.
A rezultat că deși, nu se putea dispune soluționarea notificării de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru suprafața de 820 mp. teren care este împrejmuită și stăpânită de Direcția Silvică N (Ocolul Silvic ), nici tribunalul nu a putut dispune în sensul soluționării notificării, cât timp unitatea deținătoare (Direcția Silvică N) nu a fost încă în mod legal sesizată, această sesizare urmând a se face fie de către pârâtul din cauza de față, fie de către reclamanți.
În al doilea rând, cu privire la terenul de 872 mp. aflat în administrarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative (Inspectoratul de Jandarmi N), pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor în natură, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziții legale, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total și parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-a edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Tribunalul a apreciat că nu se poate astfel dispune restituirea în natură a terenului de 40 mp. ocupat de o parte din depozitul2și a terenului de 50 mp. ocupat de o parte din depozitul3, deoarece nu se face nicio referire în raportul de expertiză topografică în sensul că aceste două depozite ar fi construcții ușoare sau demontabile, pentru a face aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din lege. Astfel, pentru aceste porțiuni de teren, reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, față de imposibilitatea restituirii lor în natură.
În ceea ce privește restul terenului de 782 mp. format din 6 mp. reprezentând ghereta punct control, 130 mp. reprezentând de acces betonată și rigolele pentru scurgerea apelor pluviale, iar 646 mp. (277 + 369) reprezentând spațiu, pot fi restituite în natură, deoarece nu s-a putut reține existența unor elemente de sistematizare de utilitate publică care să interzică restituirea în natură.
Cât privește cererea de acordare a despăgubirilor pentru casă demolată, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 309 din 20 iunie 2006 de către Tribunalul Neamț - Secția Civilă, în dosar nr. 736/2006, rămasă irevocabilă, a fost obligat pârâta Comisia Comunală Bicazu pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să înainteze notificarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în vederea soluționării cererii de despăgubiri bănești pentru imobilul locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate, pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
Cât timp reclamanții au deja soluționat acest capăt de cerere, aceștia pot pune în executare sentința civilă de mai sus, sub aspectul sesizării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis în parte cererea, a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 782 mp. astfel cum a fost identificată de expertul tehnic, aflată în posesia Ministerului Internelor și Reformei Administrative; a respins ca neîntemeiată cererea de restituire în natură pentru terenul de 90 mp. ocupat de depozite, astfel cum a fost identificat de expertul tehnic, aflat în posesia Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În esență, a motivat apelul în sensul că, nu a ținut seama de excepția autorității lucrului judecat (dispoziția nr. 35 Primăriei și sentința civilă nr. 309 din 20 iunie 2006 Tribunalului Neamț ) că imobilul revendicat a ieșit din patrimoniul lui în anul 1942 ca urmare a exproprierii de Statul, că la analizarea notificării s-a ținut seama de Legea nr. 260/1945 iar Primăria, constatând că pe teren este o unitate de jandarmi a trimis apelantei spre soluționare notificarea. Deoarece la momentul soluționării notificării nu s-a modificat cartea funciară,conform mențiunilor tabulare, proprietarul imobilului era Statul Român și nu.
Cum nu a fost dovedită calitatea persoanelor de a solicita prin notificare imobilele, în sensul Legii nr. 10/2001 (cu modificările aduse de Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 1/2009) s-a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință, respingerea cererii (filele 3 - 5 motive de apel, dosar curte).
Apelul este nefondat.
Este de remarcat față de motivele de apel dar și sentința apelată, mai ales de mijloacele de probă aflate la dosar, că motivele de apel nu pot fi primite.
După o riguroasă analiză a materialului probator aflat la dosar (în care s-a răspuns chiar motivelor de apel) prima instanță în baza mijloacelor de probă existente cât și a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 mai ales a expertizelor, a stabilit corect situația de fapt.
Conflictul de legi privind exproprierea terenului de Statul, ulterior terenul revenind Statului Român, prin aplicarea legislației românești, este clar că problema transmiterii dreptului de proprietate (care în vechiul regat nu era legat de cartea funciară, iar registrul de transcripțiuni nu conferea prin transcrierea, dobândirea acestui drept) spre deosebire de legislația din în care translația proprietății se făcea prin intabularea în cartea funciară, a fost lămurit prin Legea nr. 7/1996 (Legea cadastrului)
Or, potrivit acestei legi în cele trei cărți: I-a; a II-a și a III-a se fac, intabulări, notări etc. dar acestea nu au ca efect translația dreptului de proprietate (ca în vechea legislație -Ungară a cărții funciare, ce s-a aplicat în ).
Or, nefiind translativă de proprietate, nu mai are importanță că acest teren a fost sau nu intabulat în cartea funciară până la soluționarea notificării.
Corect, ca urmare a mijloacelor de probe prima instanță a stabilit că și au calitatea de persoane îndreptățite să formuleze notificare, iar în ce privește restituirea terenurilor (imobilelor) conform expertizelor, ceea ce s-a putut restitui în natură a fost restituit iar pentru restul s-au stabilit că sunt și alte măsuri la dispoziția intimaților, admițându-se cererea de restituire în natură pentru 782 mp. (conform expertizei) și respingându-se pentru cei 90 mp.
Ca atare sub acest aspect motivele de apel nu pot fi primite și fiind neîntemeiate conform art. 296 alin. 1 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, sentința fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 209 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - contestatori și domiciliați în sat, comuna, județul N, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red.
.
5ex./04.01.2010
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Singh Ioana
