Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1112/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.632
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.41 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA T M, județul
are ca obiect - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă PRIMĂRIA T
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă PRIMĂRIA TMa solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art.242 din Codul d e procedură civilă, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Apelantul-reclamant depune la dosar actul de proprietate al imobilului în litigiu și procesul-verbal nr.529/19.06.1940, emise de Arhivele Naționale T, semnate pentru conformitate cu originalul, astăzi în ședință publică. Declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul-reclamant, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii de retrocedare și punere în posesie asupra terenului de 400. situat în T M,-, județul
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T M, retrocedarea terenului situat în T M,- și punerea sa în posesie cu acest teren.
Reclamantul a motivat că, la data de 06.06.2005 s-a pronunțat decizia civilă nr.1047 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă, prin care s-a admis acțiunea formulată de el, anulându-se sentința nr. 553 din 26.07.2004.
Primăria a înaintat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 2618 din 10 martie 2007.
Reclamantul nu și-a motivat în drept cererea, dar în finalul acțiunii a menționat că a primit procură de la sora sa pentru reprezentare "conform Legii nr.10/2001". Drept urmare, tribunalul caracterizat cererea ca fiind una întemeiată pe Legea nr.10/2001, situație necontestată de către reclamant.
Pârâta Primăria Municipiului Aad epus la data de 6 martie 2009 întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată acțiunii, motivând - în esență - că prin hotărâri judecătorești anterioare s-a respins irevocabil cererea reclamantului de a i se retroceda terenul conform Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.41/16.03.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că într-adevăr, prin decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în evocarea fondului cererii formulată de reclamantul conform Legii nr. 10/2001, s-a respins acțiunea acestuia, în contradictoriu cu Primăria T M, cu referire la terenul în suprafață de 400.
Decizia a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În raport cu aceste hotărâri, tribunalul a apreciat că pârâta a făcut dovada că reclamantului nu i se cuvine retrocedat terenul în cauză, iar reclamantul nu a făcut nicio dovadă în sprijinul acțiunii sale.
Deciziile invocate prin acțiune nu-i conferă dreptul la retrocedare. Astfel, prin decizia civilă nr.1047 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Bucureștia admis apelul formulat de și a anulat sentința civilă nr.553 din 26 iulie 2004 Tribunalului Teleorman, reținând cauza pentru evocarea fondului la Curtea de Apel București. Decizia a rămas irevocabilă conform deciziei civile nr. 2618 din 10 mai 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Rezultă că aceste două decizii sunt hotărâri judecătorești care nu au rezolvat fondul cauzei.
Fondul a fost rezolvat - cum s-a motivat mai sus - prin deciziile civile nr. 458/2006 a Curții de Apel București și respectiv nr. 3233/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod defavorabil reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamatul.
In motivarea cererii de apel apelantul-reclamant a susținu t că împreună cu sora sa a probat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 400 mp pe care l-au deținut părinții lor în orașul T M,-, județul T, iar prin sentința civilă nr. 1047/20.04.2007 li s-a admis cerere de retrocedare a acestui imobil, astfel încât, fără niciun temei legal Primăria TMa stopat procedura de retrocedare, motivând că apelantul nu este îndreptățit la restituire.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunal, arătând în esență pe această cale că în mod corect prin sentința atacată s-a reținut că prin cele două hotărâri judecătorești anterioare invocate de reclamant nu s-a rezolvat fondul cauzei, fondul litigiului fiind soluționat irevocabil, prin respingerea cererii, prin decizia civilă nr.1047/6.05.2005 pronunțată de Curtea de Apel București și, respectiv, prin decizia civilă nr. 2618/10.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei o copie certificată de pe actul de constituire a dotei autentificat sub nr.529/19.06.1940 la Tribunalul Județului T și nu a solicitat administrarea altor probe în completarea celor administrate deja în cauză.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de apelul declarat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a învestit prima instanță cu o cerere de restituire a imobilului-teren situat în orașul T M,-, județul T, invocând calitatea de moștenitor al părinților săi care au deținut dreptul de proprietate asupra acestui imobil, temeiul juridic al acestei solicitări regăsindu-se în prevederile Legii nr. 10/2001, dispoziții incidente în cauză față de pretinsa preluare abuzivă de către stat - în acest sens Curtea reținând și trimiterile făcute de reclamant, atât prin acțiune cât și, ulterior prin motivarea cererii de apel, la decizia civilă nr. 1047/6.06.2005 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă, o hotărâre pronunțată în litigiul anterior dintre reclamant și Primăria TMd eterminat de modul de soluționare a notificării formulate conform procedurii de restituire cu caracter administrativ instituite de dispozițiile acestei legi speciale de reparație.
Curtea reține însă, cum de altfel a constatat și Tribunalul prin sentința apelată în cauză, că prin decizia civilă sus-menționată nu s-a soluționat favorabil cererea de retrocedare a imobilului, ci, contrar celor susținute de apelantul-reclamant, decizia a fost o hotărâre intermediară pronunțată în cadrul apelului promovat de acesta împotriva sentinței civile nr.553/26.07.2004 a Tribunalului Teleorman, respectiv o decizie prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentința atacată și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului în acțiunea având ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 537/12.02.2004 emisă de Primăria Municipiului T M, de respingere a notificării nr. 824/2001.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 458/ 23.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în evocarea fondului cererii formulată de reclamantul conform Legii nr. 10/2001, s-a respins acțiunea acestuia, în contradictoriu cu Primăria T M, cu referire la terenul în suprafață de 400. ca fiind neîntemeiată.
La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că nu a fost dovedită cu acte de stare civilă calitatea procesuală activă a contestatorului-reclamant și că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în suprafață de 400 mp, precum și a trecerii acestui imobil prin expropriere în patrimoniul statului.
Decizia a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin considerentele deciziei instanței supreme, fără a se înlocui însă motivarea deciziei recurate, s-a stabilit că respectiva contestație a fost introdusă în nume propriu de recurentul (reținându-se deci, indirect, și legitimarea sa procesuală activă), iar nu ca reprezentant al notificatoarei, care nu a intervenit în nume propriu în proces.
Față de aceste hotărâri, Curtea constată că s-a stabilit în cadrul litigiului anterior dintre părțile în cauză, soluționat pe fond definitiv și irevocabil, că reclamantul nu este o persoană îndreptățită la restituirea terenului ce face și obiectul acestei acțiuni, nefiind întrunite cerințele impuse de Legea nr. 10/2001 pentru o atare restituire către acesta, stabilindu-se totodată că numai reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 537/12.02.2004 emisă de Primăria Municipiului T M - singura cale procedurală ce putea avea ca finalitate restituirea pretinsă - cale care nu a fost însă urmată și de sora reclamantului, care a formulat de altfel și notificarea conform legii.
Or, în raport de cele reținute anterior, se constată că prima instanță a procedat corect respingând acțiunea ca fiind neîntemeiată, acest nou demers judiciar inițiat de reclamant în afara cadrului procedural strict reglementat de legea specială incidentă în speță, neputând fi primit, cu atât mai mult cu cât este contrar celor reținute deja, irevocabil, cu privire la dreptul de proprietate repus în discuție, prin hotărârile judecătorești menționate, o soluție contrară încălcând efectele puterii de lucru judecat de care se bucură aceste decizii ale instanțelor judecătorești opozabile ambelor părți litigante.
In consecință, în baza art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de reclamant ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant, domiciliat în B,-, --10,.2,.6,.47, sectorul 3, împotriva sentinței civile nr.41/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA T M, cu sediul în localitatea T M,-, județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
GREFIER, - -
Red.
Tehnored.
4 ex/14.12.2009
---------------------------------------------------
T-Secția Civilă-
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan
