Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 631
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientul împotriva încheierii civile din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T, SC SA T, SC Domeniului Public SA T, și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamantul intimat, av. și pentru pârâții intimați Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T, lipsă intervenientul recurent și pârâții intimați SC SA T, SC Domeniului Public SA T, și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin cererea depună prin registratura instanței la data de 23 iunie 2008, intervenientul recurent a solicitat acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Reprezentanții intimaților depun la dosar delegațiile de reprezentare și arată că se opun cererii de amânare formulată de intervenientul recurent.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de intervenientul recurent și, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității raportat la dispozițiile art. 282 alin. 2. pr. civ. sub care aspect acordă cuvântul.
Reprezentanții intimaților solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal, trimiterea acesteia serviciului registratură al Tribunalului Timiș, cu formarea unui nou dosar, înregistrarea și repartizarea aleatorie a acesteia și a pus în vedere reprezentantului reclamantului să depună probe în susținerea petitelor privind nevalabilitatea titlului Statului Român, nelegalitatea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită a fi constatată, să precizeze dacă imobilul în litigiu a fost înstrăinat sau nu și dacă apartamentele revendicate sunt libere, sau nu.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că în raport de obiectul cauzei, respectiv revendicarea imobilului, de obiectul cererii de intervenție în interes propriu ce vizează o promisiune de vânzare-cumpărare a cotei de 30% din imobilul în litigiu, imobil ce în prezent este în coproprietatea Statului Român și a altor persoane fizice, foști chiriași, și de faptul că cele două cereri au obiecte diferite, și în raport de situația juridică actuală a imobilului, se impune disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Împotriva încheierii din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs intervenientul, care a solicitat casarea încheierii atacate, cu consecința judecării cererii de intervenție în interes propriu astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că instanța de apel, prin nepronunțarea pe fond a cauzei și neadmiterii de probe în susținerea cererii de intervenție în interes propriu, l-a privat de dreptul la un proces echitabil în cadrul procesului și în același timp cu judecarea cererii principale.
A arătat că formularea cererii sale de intervenție s-a întemeiat pe dispozițiile art. 49 alin. 1. pr. civ. interesul său propriu rezultând din convenția pe care a încheiat-o cu reclamantul și prin care acesta i-a promis și s-a obligat să-i cedeze cota de 3/10 parte din drepturile succesorale ale sale referitor la imobilul din litigiu, bun viitor al acestuia, iar reclamantului i-ar reveni obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu demersurile pe care în calitate de parte a convenției a convenit să le suporte.
A susținut că nelegalitatea hotărârii prin care s-a dispus disjungerea cererii sale de intervenție constă în faptul că este de esența unei cereri de intervenție în interes propriu de a se judeca în același dosar, cadru procesual și deopotrivă cu acțiunea principală, în contradictoriu cu toate părțile din proces, și că de esența judecării unei cereri de intervenție în interes propriu este conexitatea acesteia cu dosarul având ca obiect acțiunea principală, pentru că este greu de transpus în practică și contrar principiului unei mai bune administrări a justiției, ca această cerere să se judece separat.
A arătat că reclamantul are interese convergente cu ale intervenientului în ceea ce privește restituirea imobilului, cu deosebirea însă că acesta, fiind de rea credință, după derularea unor proceduri și demersuri în care nu s-a implicat timp de 5 ani, ulterior a înțeles să-și adjudece exclusiv cota de 1/1 din imobil, contrar convenției și obligaților asumate.
Susține că dispunând disjungerea cererii sale de intervenție în interes propriu, implicit instanța a recunoscut interesul său și totodată, admiterea cererii sale.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr.civ.
Examinând încheierea atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. de dispozițiile art. 282 (2) și 299. pr. civ. precum și din oficiu în baza art. 3041. pr. civ. Curtea constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, intervenientul a formulat cerere de intervenție în interes propriu la instanța de apel - în cauza având ca obiect revendicare imobiliară, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare - cerere prin care a solicitat admiterea în principiu a acesteia, iar prin hotărârea ce se va pronunța, a solicitat admiterea pe fond a cererii și a acțiunii principale, în sensul constatării nulității absolute a actelor de înstrăinare privind parte din apartamentele ce compun imobilul din T-.
Raportat la obiectul celor două cereri, la situația juridică actuală a imobilului, tribunalul a apreciat că se impune judecarea separată a celor două cereri, situație în care nu s-a pronunțat nici asupra admiterii sau respingerii cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul și a dispus astfel disjungerea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 2821alin.(2) pr. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
În cauză, cursul judecății nu a fost întrerupt, cererea de intervenție nu a făcut obiect de analiză a tribunalului, care nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție.
Textul citat consacră astfel regula inadmisibilității atacării separate cu apel a încheierilor premergătoare.
Cum dispozițiile art. 299 alin. (1) pr. civ. care prevăd categoriile de hotărâri ce pot face obiect al recursului, fac trimitere la dispozițiile art. 2821alin. (2) pr. civ. rezultă din coroborarea dispozițiilor legale menționate că încheierile premergătoare se pot ataca odată cu fondul cauzei (regulă valabilă și în materie de recurs), cu excepția încheierilor prin care s-a întrerupt judecata în fața instanței de apel ce pot fi atacate separat cu recurs.
Încheierea atacată nu intră în categoria celor ce întrerup cursul judecății, motiv pentru care, Curtea în baza art. 312 (2) pr. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenientul împotriva încheierii civile din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1295/59/200.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenientul împotriva încheierii civile din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 30.06.2008
Tehnored. 2 ex./03.07.2008
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
