Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1830/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 659
Ședința publică din 7.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă Compania Națională de Ferate "CFR" -, împotriva sentinței civile nr. 576 din 16.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Având în vedere faptul că apelanta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod Procedură Civilă, Curtea constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, reclamantul a formulat în termen legal, contestație împotriva dispoziției nr.1/1481/03.03.2008 emise de Compania Națională de Ferate "", prin care i s-a respins cererea de retrocedare a unui teren intravilan în suprafață de 458 mp, situat în Municipiul G,-, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției menționate, stabilirea calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.1 0/2001; obligarea pârâtei deținătoare a terenului la continuarea procedurilor prevăzute de Legea nr.10/2001 în vederea restituirii în natură a terenului solicitat, iar dacă acest fapt nu este realizabil, să se procedeze la acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia nr.-/03.03.2008, pârâta deținătoare Compania Națională de Ferate a dispus respingerea notificării cu nr.259/2001, cu motivarea că nu ar fi dovedit calitatea de moștenitor față de proprietarul terenului revendicat.
Reclamantul a precizat că pârâta, prin unitatea subordonată aflată cu sediul în G, nu a întreținut cu acesta un dialog coerent, explicit, preocupată fiind probabil de tergiversarea soluționării notificării, în sens pozitiv. Astfel, invocă așa-zisa prudență manifestată de pârâtă, atunci când motivează în cuprinsul dispoziției contestate, lipsa unor identități a părinților reclamantului, ce ar rezulta din nepotrivirea unor litere din actele lor de stare civilă, omisiuni care nu sunt prevăzute în Legea nr.10/2001 și în normele de aplicare.
Reclamantul a anexat contestației, acte doveditoare pe care le poseda în momentul încheierii procesului-verbal invocat de pârâți, cunoscându-se că termenul de depunere a acestor acte, este de recomandare.
Potrivit art.23 din Legea nr.10/2001 și în baza pct.23.1 lit.b din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007,a depus certificatul de moștenitor nr.2173/1992 - act notarial care fixează fără nici un dubiu, filiația reclamantului față de tatăl său, proprietarul terenului, precum și calitatea de moștenitor, iar nepotrivirea unei litere din numele de familie, nu a constituit un impediment legal pentru notarul respectiv. Reclamantul a întregit acest act și cu certificatul de naștere, iar pentru a exclude orice echivoc și a înlătura eventualele obiecțiuni din partea pârâtei, a mai prezentat instanței de judecată: declarație autentificată nr.1316/15.02.1990, nr.1431/19.02.1990, nr.5755/19.06.1990, acte ce desemnează faptul că este una și aceeași persoană cu tatăl său firesc.
De asemenea, nepotrivirea de dată a nașterii mamei sale conținută în certificatul de căsătorie nu constituie în opinia sa, o omisiune esențială, de vreme ce în certificatul de naștere și în certificatul de deces, apare aceeași dată, recte 17 mai 1991. Din eroare un funcționar de stare civilă a confundat data înregistrării nașterii (19 mai 1911) cu faptul nașterii, înscriind-o din greșeală în certificatul de căsătorie.
Așa fiind, potrivit art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995, certificatul de moștenitor prezentat face dovada deplină a calității de moștenitor și implicit a aceleia de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească.
Reclamantul a mai solicitat a se avea în vedere faptul că potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, prin formularea notificării a înțeles să accepte succesiunea tatălui său, titular inițial al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA a formulat în temeiul art.115 - 118 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de contestatorul prin care acesta a contestat Decizia de respingere a notificării nr.1/1481/03.03.2008; menținerea ca legală și temeinică a Deciziei de respingere a notificării nr.1/1481/03.03.2008 emise de Compania Națională de Ferate
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că decizia de respingere a notificării nr.1/1481/03.03.2008 emisă de Compania Națională de Ferate prin care s-au respins pretențiile contestatorului ca neîntemeiate, este legală și temeinică, comisia de analizare a notificărilor pronunțându-se și interpretând corect materialul probator și actele normative în vigoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, reținându-se faptul că reclamantul a formulat în temeiul Legii nr.10/2001, notificarea nr.259/2001 depusă la BEJ, având ca obiect retrocedarea în natură sau echivalent a terenului de 458 mp situat în Municipiul G,-.
Notificarea și toate actele anexate acesteia au fost analizate de Comisia pentru analizarea notificărilor care a întocmit conform normelor date în aplicarea Legii nr.10/2001, referatul privind propunerea de soluționare a notificării. În baza raportului comisiei pentru analizarea notificărilor, societatea pârâtă a emis Decizia de respingere a notificării nr.1/1481/03.03.2008 motivată, în esență, de faptul că nu a fost dovedită calitatea de moștenitor.
Decizia de respingere a fost contestată în instanță de către reclamant, pârâta apreciind ca fiind neîntemeiată contestația reclamantului, întrucât, așa cum se poate observa în dosarul aferent notificării, în mod eronat reclamantul susține că unitatea subordonată din G nu a întreținut un dialog coerent, explicit, cu reclamantul, având în vedere adresa societății pârâte nr.1/3175/21.05.2007 transmisă reclamantului prin care i s-au solicitat, în principal, actele juridice care să ateste calitatea de moștenitor, precum și procesul-verbal nr-/2007 încheiat la data de 11.06.2007 între reclamant și comisia regională pentru analizarea notificărilor și declarația olografă a reclamantului dată la aceeași dată.
În declarația olografă și în procesul-verbal respectiv, reclamantul declară că "nu deține alte documente doveditoare" în afara celor de puse deja la dosar.
Legea nr.10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, stabilesc care sunt procedurile de restituire, proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun.
În conformitate cu art.23 din Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Potrivit pct.23.1. lit.b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, prin acte doveditoare se înțelege "actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor).
Reclamantul a depus la dosarul aferent notificării, în dovedirea calității de persoană îndreptățită, copii de pe certificatul de naștere pe numele, buletinul de identitate, certificatul de căsătorie care atestă căsătoria lui cu, certificatul de deces care atestă decesul lui la data de 07.05.1992, certificatul de deces care atestă decesul lui la data de 31.01.1986, dar nu a anexat la dosar, așa cum se dispune prin normele susmenționate, și certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, astfel cum acestea au fost solicitate prin adresa nr.1/3175/21.05.2007.
De asemenea, analizând actele de stare civilă menționate, s-a constatat că era necesară depunerea de către notificator, a unor acte juridice din care să reiasă identitatea de persoană dintre, născută la data de 17 mai 1911 în localitatea G (date menționate în certificatul de deces) și, născută la data de 19 mai 1911 în localitatea G (date menționate în certificatul de căsătorie), precum și acte juridice din care să reiasă identitatea de persoană dintre, născut la 13 aprilie 1911 în localitatea Vinderei - V (date menționate în certificatul de deces) și, născut la data de 3 decembrie 1911 în localitatea Vinderei (date menționate în certificatul de căsătorie).
Având în vedere prevederile legale susmenționate și actele existente în dosarul notificării, raportat și la art.3 alin.1 lit.a) coroborat cu art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile Legii nr.10/2001, beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, ceea ce în fapt, în dosarul aferent notificării, nu a fost dovedit.
Față de aceste constatări, în mod eronat reclamantul susține că aceste "omisiuni nu sunt prevăzute în Legea nr.10/2001 și în normele de aplicare".
În consecință, având în vedere prevederile art.23 din Legea nr.- republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale pct.23.1. lit.b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, dar și declarația olografă din data de 11.06.2007 și procesul - verbal mai sus amintit, în care acesta a declarat că nu deține alte documente doveditoare în afara celor deja depuse la dosar, pârâta a apreciat că notificatorul nu și-a dovedit calitatea de moștenitor și în mod corect a fost respinsă notificarea acestuia.
În concluzie, s-a solicitat a se constata că din culpa reclamantului, notificarea acestuia a fost soluționată prin emiterea unei decizii de respingere, acesta nedovedindu-și calitatea de moștenitor în conformitate cu prevederile speciale ale Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale normelor date în aplicarea legii.
Așa cum s-a arătat în contestație, de-abia acum, ca anexă la cererea de chemare în judecată, reclamantul a înțeles să depună certificatul de moștenitor, act care trebuia depus anterior emiterii deciziei de respingere a notificării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă, ale Legii nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, ale Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate nr.HG250/2007, ale Codului familiei, precum și pe celelalte prevederi legale incidente în speță.
Prin sentința civilă nr.576/16.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA, a anulat Dispoziția nr.1/1481/03.03.2008 emisă de pârât, a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 457 mp, situat în G,- (fost 7) și la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr- emisă de pârât, a fost respinsă notificarea nr.259/2001 formulată de petentul, motivat de faptul că acesta nu a dovedit calitatea de moștenitor.
S-a reținut în considerentele deciziei, că era necesară depunerea de către notificator, a unor acte juridice din care să rezulte identitatea de persoană între, născută la data de 17.05.1911 în G și născută la data de 13.04.1911, în localitatea G, cum rezultă în certificatul de căsătorie.
Prin notificarea datată 28.06.2001, contestatorul a solicitat retrocedarea în natură sau în echivalent a suprafeței de 458 mp teren, situat în G,-.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr.736/1936 înregistrat la Tribunalul Județului, a vândut numiților și, imobilul situat în G,-, ce cuprindea un teren de 458 mp și construcții edificate pe acesta.
Din certificatul de moștenitor al contestatorului, seria, nr.-, rezultă că acesta este fiul lui și (fila 7).
De pe urma defunctului, a rămas ca unic moștenitor fiul acestuia, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor (fila 6).
, fiica lui și, născută în G, la data de 17.05.1911 (fila 12) a decedat la data de 31.01.1986, purtând numele de (fila 13), rezultând din certificatul de deces, atât aceeași dată a nașterii, cât și prenumele părinților.
s-a căsătorit la data de 02.01.1936, cu, fiica lui, de data aceasta, reținându-se că s-a născut la data de 19. 05.1911 în G (fila 14).
Astfel, din toate actele de stare civilă mai sus enumerate, rezultă fără putință de tăgadă că în certificatul de căsătorie al părinților contestatorului, a fost strecurată o eroare materială, cu privire la data nașterii mamei și nu poate fi vorba de două persoane, care s-au născut cu același nume, în aceeași localitate, având același tată, la un interval de câteva zile.
Prin sentința civilă nr.180/2001 a Judecătoriei Galați, a fost constatată nulitatea absolută a ofertei de donație imobiliară, autentificată sub nr.43777/1975 de notariatul de Stat G, privind imobilul situat în G,-.
Tribunalul a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică topografică, având ca obiectiv identificarea suprafeței de teren de 458 mp, conform titlului de proprietate existent la dosar, urmând a se face aprecieri și cu privire la posibilitatea restituirii în natură a acesteia,
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar -, a concluzionat că imobilul teren, astfel cum acesta a fost dobândit prin titlu de proprietate, se află în prezent în incinta CFR Călători G, în prezent pe acesta aflându-se două ateliere și liniile CFR private aparținând Depoului CFR.
Potrivit art.2 litera c din Legea nr.10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege"c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.478/1954privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Astfel, tribunalul a constatat că imobilul a fost preluat de la autorii contestatorului fără un titlu, ceea ce se înscrie în prevederile art.2 lit.c din Lege nr.10/2001, acesta făcând totodată dovada calității de persoane îndreptățite a autorilor lor, în sensul art.3 alin.1 litera a din același act normativ, precum și incidența dispozițiilor art.4 alin.2, potrivit cărora de prevederile prezentei legi, beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt impedimente la restituirea în natură a terenului, în sensul art.1 din Legea nr.10/2001, din raportul de expertiză dispus în cauză, rezultând imposibilitatea restituirii în natură, respectiv existența unor construcții noi, autorizate și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, în sensul art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel că au devenit incidente dispozițiile art.7 alin.1 și 2 din același act normativ, potrivit cărora de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA a formulat apel, la data de 20 iulie 2009, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, pentru următoarele considerente:
În fapt, contestatorul a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 259/2001 având ca obiect retrocedarea în natură sau echivalent a terenului de 458 mp. situat în Municipiul G,-, județul G, aceasta fiind analizată de Comisia pentru analizarea notificărilor care a întocmit conform Normelor date în aplicarea Legii nr. 10/2001, referatul privind propunerea de soluționare a notificării, în baza căruia a fost emisă Decizia de respingere a notificării nr. 1/1481 din 03 martie 2008, motivată în esență, pe faptul că nu a fost dovedită calitatea de moștenitor.
Apelanta apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit, instanța de fond a reținut și a analizat în motivarea hotărârii, numai aspectele referitoare la neconcordanțele din actele de stare civilă ale intimatului - contestator, depuse pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită, omițând să se pronunțe pe aspectele privitoare la nedepunerea de către intimatul - contestator, în conformitate cu procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, a certificatului de moștenitor.
De altfel, motivarea deciziei de respingere a constat în faptul că intimatul - contestator nu a dovedit calitatea de moștenitor, având în vedere că nu a anexat până la data soluționării notificării și actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor).
În susținerea celor arătate, apelanta a învederat că a fost respectată procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și în mod temeinic și legal a fost emisă o decizie de respingere a notificării, fiind culpa intimatului - contestator în nedepunerea certificatului de moștenitor până la momentul soluționării notificării, acesta înțelegând să depună certificatul de moștenitor de-abia în faza de judecată.
Potrivit art. 23.1 lit. b din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, prin acte doveditoare se înțelege "actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor)".
Astfel, apelanta a solicitat prin adresa nr. 1/3175 din 21 mai 2007, comunicată cu confirmare de primire, dovezile respective și precizări legate de calitatea de persoană îndreptățită, adresă la care contestatorul nu a răspuns, dar s-a prezentat în fața comisiei regionale pentru analizarea notificărilor, cu care a încheiat procesul - verbal nr-/2007 și a dat o declarație olografă în care a arătat că nu deține alte documente doveditoare în afara celor depuse deja la dosar.
În raport de procesul - verbal, declarația olografă și ținând seama de art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 23 din Legea nr. 10/2001, pct. 23.1 lit. b din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, Comisia internă pentru analizarea notificărilor a propus emiterea unei decizii de respingere a notificării.
În consecință, instanța de fond nu a pus în discuție și nu a analizat prin prisma considerentelor arătate, calitatea intimatului - contestator de persoană îndreptățită, pentru a fi judecată cererea acestuia din acest punct de vedere și pentru a se dispune admiterea contestației.
În concluzie, în opinia apelantei, în mod greșit instanța de fond a admis contestația intimatului - contestator, având în vedere faptul că acesta nu a dovedit calitatea de moștenitor până la momentul soluționării notificării, în conformitate cu prevederile speciala ale Legii nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și cu cele ale normelor date în aplicarea legii și în mod corect i s-au respins inițial, pretențiile.
Față de toate aceste considerente, apelanta a solicitat instanței de apel, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 576 din 16 aprilie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în sensul respingerii contestației formulate de intimatul - contestator și menținerii ca legală și temeinică, a deciziei de respingere emisă de "" - SA.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și pe cele ale Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.289 alin.2 Cod procedură civilă, avea această obligație, depunând însă, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, deoarece doar termenul de depunere a notificării este unul de decădere, nu și cel de depunere a actelor doveditoare.
În apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Verificând decizia apelată, prin prisma criticilor invocate, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul prezent este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că toate criticile arondate prezentei căi de atac vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate, exclusiv prin prisma ignorării aspectului depunerii certificatului de moștenitor al contestatorului, de - abia în fața instanței de judecată, aspect care nu ar fi fost pus în discuția părților și nu ar fi fost analizat de către instanța de judecată. Apelanta apreciază că întrucât actul doveditor al calității contestatorului de moștenitor al proprietarului asupra imobilului în litigiu, a fost depus ulterior emiterii deciziei contestate, de respingere pentru acest considerent - al nedovedirii calității menționate, atunci soluția corectă nu poate fi decât aceea a respingerii contestației formulate, decizia administrativă fiind legală și temeinică, prin prisma prevederilor art. 23 din Lega 10/2001 și art. 23.1.lit b) din HG 250/2007.
În ceea ce privește critica referitoare la nesupunerea analizei contradictorii a părților, a aspectului menționat anterior, Curtea o apreciază ca vizând încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil care îl configurează și îi determină conținutul: principiul contradictorialității și principiul respectării și garantării dreptului la apărare al părților.
Într-adevăr, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune. Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității.
entru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților, toate aspectele de fapt si de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărarii. Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 pr.civ. judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
În speță, Curtea constată că instanța de fond a respectat pe deplin aceste reguli fundamentale, aspectul invocat fiind pus în discuția părților cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din data de 31.03.2009 (fila 79 dosar fond), când apelanta în exercitarea și a dreptului său la apărare, a arătat în mod expres, împrejurarea că apreciază decizia administrativă contestată ca fiind legal emisă, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001, ca urmare a faptului că certificatul de moștenitor a fost depus de către contestator, de-abia în fața instanței de judecată. Așadar, această critică este nefondată.
În ceea ce privește critica referitoare la omisiunea primei instanțe de judecată de a analiza această apărare formulată de către pârâtă, Curtea constată că în cuprinsul sentinței pronunțate, tribunalul a arătat că intimatul-contestator a realizat dovada calității sale de moștenitor, referindu-se în mod expres și la certificatul de moștenitor (pagina 81 verso a dosarului de fond). Ca atare, este evident faptul că instanța de fond a apreciat implicit, ca perfect legală și posibilă, depunerea de-abia în fața sa, a certificatului de moștenitor, ca și probă care urmează a fi avută în vedere la momentul analizei deciziei administrative.
În considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Se apreciază totodată, sub aspectul condițiilor procedurale privind motivarea hotărârii, că acestea sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii, să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Este important așadar, de reținut, faptul că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu pe aceea de a răspunde separat, diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere. Este și cazul din prezenta cauză dedusă judecății.
Având în vedere și aceste aspecte de ordin doctrinar, raportat totodată, la constatările expuse anterior, din litigiul pendinte, Curtea apreciază că și critica referitoare la omisiunea analizei distincte a apărării privind depunerea certificatului de moștenitor, ulterior emiterii deciziei administrative contestate, este nefondată.
Soluția instanței de fond de a admite contestația și de a anula dispoziția administrativă, prin prisma unui act doveditor depus ulterior emterii actului contestat, este legală.
Potrivit art. 23 din Legea 10/2001 modificată, "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării".
Art. 26 al.4 din același act normativ special arată: "În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată".
Curtea constată totodată, împrejurarea că în varianta inițială a Legii 10/2001, înainte de modificarea sa prin Legea 247/2005, se prevedea că: "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 25 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi", termenul fiind prelungit succesiv, prin diverse acte normative.
Aplicând metoda de interpretare gramaticală a prevederilor art. 23 evocate, metoda de interpretare sistematică a prevederilor art. 23 și 26 al. 4 menționate, metoda de interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 23 din lege, prin prisma modificării intervenite în baza Legii 247/2005, în sensul posibilității depunerii actelor doveditoare până la data soluționării notificării, rezultă indubitabil caracterul de recomandare al termenului de depunere până la soluționarea notificării, a actelor doveditoare (inclusiv cu privire la calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite).
Astfel, textul art. 23 arată expres că actele pot fi depuse până la acel termen, ceea ce denotă lipsa obligativității de a fi depuse până la termenul respectiv. De asemenea, coroborarea acestui articol cu art. 26 al. 4 ilustrează faptul că în funcție de probele existente în dosarul judiciar, deci inclusiv cele nou administrate, unitatea deținătoare poate aborda o altă poziție procesuală cu privire la notificarea formulată, față de cea exprimată prin intermediul deciziei/dispoziției administrative emise deja. Nu în ultimul rând, modificarea introdusă de legiuitor, prin Legea 247/2005, în sensul înlocuirii obligativității depunerii actelor doveditoare până la un anumit termen, cu posibilitatea depunerii până la soluționarea notificării, reliefează clar intenția legiuitorului de a nu îngrădi posibilitatea notificatorilor de a depune acte doveditoare și pe parcursul fazei judiciare a procedurii speciale a Legii 10/2001.
De altfel, dacă s-ar accepta teza imposibilității instanței învestite cu soluționarea contestației, de a mai administra probe în dovedirea dreptului de proprietate sau a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, pe temeiul Legii nr.10/2001, câtă vreme dispoziția contestată ar atesta împrejurarea că actele doveditoare nu au fost depuse în termenele prevăzute de lege, etapa jurisdicțională ar deveni lipsită de conținut și nu ar putea fi considerată, în interpretarea prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994, ca reprezentând un recurs efectiv, ceea ce presupune dreptul unei persoane de a se adresa unui tribunal independent, imparțial și de a beneficia de garanțiile unui proces echitabil, printre care și aceea de a avea dreptul de a proba netemeinicia susținerile părții adverse.
Caracterul de recomandare al termenului de depunere a actelor doveditoare, a fost de altfel, confirmat și de către instanța supremă, în numeroase decizii de speță, precum ar fi decizia 4851/3.06.2005 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală sau decizia nr. 9307 din 16 noiembrie 2005 aceleiași instanțe, în care s-a arătat:"Numai termenul, prevăzut de art. 21-22 al Legii nr. 10/2001 pentru depunerea notificării, cu cerere de măsuri reparatorii, este termen de decădere - precizare rezultând din alin. (5) al textului sus amintit - iar nu și termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut în art. 22, care este un termen de recomandare-,natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora".
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că apelanta atribuie dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în forma actuală, în lumina și a dispozițiilor legale de modificare învederate, o interpretare deosebit de restrictivă, de natură să încalce drepturile procesuale ale intimatului contestator, ceea ce impune aprecierea criticii sale, din motivele de apel, privind omisiunea tribunalului dea constata că decizia administrativă este legală și temeinică, prin prisma nedepunerii certificatului de moștenitor, până la data soluționării notificării, ca fiind nefondată, termenul de depunere până la această dată fiind unul de recomandare, neîmpiedicând partea să depună actele doveditoare lipsă și în fața instanței de judecată, prevederile art. 23 din lege și cele ale și art. 23.1.lit b) din HG 250/2007 fiind corect aplicate de către tribunal.
Întrucât rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect realizată de către instanța de fond, prin luarea în considerare a probei depuse direct, în fața sa, probă care a servit evaluării sale cu privire la aprecierea caracterului legal și temeinic al deciziei administrative contestate, Curtea va respinge prezentul apel, ca fiind nefondat, nu înainte însă, de a constata că vina intimatului, invocată de către apelantă, pentru nedepunerea certificatului în faza administrativă, nu atrage caracterul legal al deciziei administrative, pentru că într-adevăr, pe baza probelor nou - administrate în faza judiciară, s-a demonstrat netemeinicia cauzei de respingere a notificării, respectiv aceea a nedovedirii calității de moștenitor, chiar dacă la momentul emiterii deciziei administrative contestate, această netemeinicie nu fusese dovedită, deși ea exista. Apelanta avea însă, obligația potrivit prevederilor art. 26 al. 4 menționate, de a își reconsidera poziția procesuală, în funcție de certificatul de moștenitor depus, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o și care se contrapune în mod egal, culpei invocate a contestatorului.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, apelul promovat, reținând că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.576/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în G,-, -.3, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. 5.01.2010
.
4 ex./7.01.2010
TB-4 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Mariana Haralambe
