Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 77
Ședința publică din 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în satul, comuna Moara, județul S, împotriva sentinței civile nr. 83 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul recurent și consilier juridic pentru pârâta intimată Comuna Moara - prin primar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent precizează că a formulat cerere de repunere pe rol în termen și acțiunea nu este perimată, sens în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâta intimată Comuna Moara - prin primar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr.83/13.01.2009 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă ca nefondată cererea de repunere pe rol a dosarului nr-, având ca obiect acțiunea întemeiată pe dispozițiile legii 10/2001, formulată de, în contradictoriu cu Comuna Moara prin Primar și s-a constatat perimată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a investit la data de 30.08.2008 Tribunalul cu o cerere de restituire în natură a suprafeței totale de 33 ha teren, situat pe raza satului, comuna Moara, județul S, provenind de la autorii săi - arabil, iaz, pășuni și fânețe - parte din acesta fiind ocupat în prezent de cimitirul și parcul comunei, precum și de locuințele unor cetățeni.
Prin sentința civilă nr.763/26 noiembrie 2002, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea, cu motivarea că pretențiile reclamantului nu intră sub incidența dispozițiilor Legii 10/2001.
Sentința a fost confirmată de Curtea de APEL SUCEAVA, care, prin decizia civilă nr.49/30.03.2003, a respins apelul declarat de reclamant.
Cele două hotărâri au fost casate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5202/15.06.2005, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, cu recomandarea de a analiza regimul judiciar actual al fiecărei parcele de teren și stabili cu exactitate câtimea celor libere.
Reinvestit astfel, Tribunalul prin sentința civilă nr.1709/30.10.2006, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că situația juridică actuală a parcelelor, identificate pe baza extraselor de carte funciară, a fost deplin stabilită prin decizia nr.1207/22.09.2005 a Tribunalului Suceava.
reclamantului, și-a împărțit averea imobiliară fiilor săi majori, G, tatăl reclamantului, primind o suprafață de 14,84 ha teren.
Cererea de anulare a certificatului de moștenitor emis după, bunicul patern al reclamantului, a fost respinsă prin sentința civilă nr.3430/15.05.1991 a Judecătoriei Suceava.
Pe baza evidențelor cadastrale, fraților și surorilor lui, respectiv, li s-au emis titluri de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Expertiza de specialitate a identificat parcelele de teren solicitate de reclamant, concluzionând că nu există teren intravilan liber, fostă proprietatea lui, care să nu fi fost retrocedat reclamantului sau celorlalți moștenitori, iar pentru parcelele din extravilan a fost reconstituit dreptul de proprietate fraților și surorilor bunicului patern, cât și reclamantului.
Prin decizia civilă nr.37/23.02.2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis apelul reclamantului și a desființat sentința, trimițând cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Instanța de apel a reținut că, în raport de recomandările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia de casare, se impunea suplimentarea probatoriului cu o expertiză de specialitate care să răspundă tuturor obiectivelor stabilite. Or, prima instanță și-a întemeiat sentința pe o expertiză extrajudiciară, incompletă.
În rejudecare, la termenul de judecată din data de 15.10.2007, Tribunalul a încuviințat proba cu o expertiză topo, a desemnat expertul, a fixat obiectivele și a stabilit în sarcina reclamantului onorariul provizoriu de 700 lei. Până la data de 13.12.2007 reclamantul nu și-a îndeplinit obligația, încât judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă.
La data de 12.12.2008, reclamantul a adresat instanței o cerere de repunere pe rol a cauzei, fără însă a atașa dovada achitării onorariului provizoriu.
În condițiile în care acest act de procedură îndeplinit conform art. dispozițiilor 249 Cod procedură civilă este ineficient în lipsa dovezii îndeplinirii obligației stabilite în sarcina reclamantului, la 13.01.2009, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.248 al.1 Cod procedură civilă, privind perimarea.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal reclamantul. În dezvoltarea motivelor a arătat că cererea de ajutor public judiciar formulată în vederea achitării contravalorii expertizei tehnice trebuia admisă, câtă vreme nu dispune de mijloace financiare; că această obligație ar fi trebuit stabilită de instanță în sarcina pârâtului, întrucât cu totală rea-credință îi refuză eliberarea titlului de proprietate și îl hărțuiește prin procese; că suma stabilită cu titlu de onorariu provizoriu este exagerat de mare.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat, pentru motivele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art.1551Cod procedură civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile au fost îndeplinite și potrivit legii,aceasta poate continua.
Încheierea de suspendare a judecății poate fi atacată cu recurs în mod separat, conform dispozițiilor art.2441Cod procedură civilă, cât timp durează suspendarea.
Din verificarea lucrărilor dosarului se constată că, în speță, reclamantul nu a uzat de aceste dispoziții legale și nu a contestat, la instanța competentă, stabilirea obligației de plată a avansului provizoriu expert în sarcina sa și nici cuantumul acestuia.
Din interpretarea disp.art.1551alin.2 și ale art.249 Cod procedură civilă rezultă că cererea de ajutor public judiciar, formulată în ultima zi a termenului de perimare, nesoluționată, nu justifică repunerea pe rol a cauzei și nu constituie, în sine, un act de procedură făcut în vederea judecății, de natură a întrerupe acest termen. De altfel, această cerere a fost respinsă de Tribunal prin încheierea nr.77/17.02.2009, dată în dosarul nr- (atașat).
În atare situație, corect Tribunalul a interpretat și aplicat în speță dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, constatând că cererea a rămas în nelucrare din vina reclamantului timp de un an. Față de cele ce preced, curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de reclamant și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu.
Văzând dispozițiile art.304 pct.9 și 312 al.1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în satul, comuna Moara, județul S împotriva sentinței civile nr. 83 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.PD
Tenored.PL/3.04.2009
Nr.ex.2
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
