Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8/A/2010
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului D împotriva sentinței civile nr. 178/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru apelantul pârât, pentru intimatele reclamante și, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței la termenul anterior cu privire la depunerea de înscrisuri în susținerea cererii de declarare a apelului. Se mai arată că s-a depus o cerere din partea mandatarei apelantului pârât, avocat, care a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, rămasă fără obiect față de prezența avocatului în instanță.
Mandatara apelantului pârât, avocat, depune în fața instanței răspunsurile primite de la societățile ce furnizează utilități publice, Enel Distribuție și D, precum și adresa înaintată E-On Gaz Distribuție față de susținerile formulate în cererea de declarare a apelului și susținerile expertului cu privire la faptul că terenul nu este străbătut de conducte de utilități. Solicită acordarea unui termen pentru a depune răspunsul de la E-On Gaz Distribuție Precizează că va proceda la xerocopierea acestor adrese pe care le va înmâna și părții, întrucât asupra sa are doar câte un exemplar.
Instanța acordă cuvântul mandatarului intimatelor asupra cererii de amânare.
Avocat, mandatar al intimatelor reclamante, consideră că nu se impune amânarea cauzei pe acest motiv, expertiza fiind edificatoare.
Instanța deliberând, având în vedere expertiza efectuată apreciază că nu se mai impune amânarea cauzei.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara apelantului pârât, avocat, solicită admiterea apelului declarat așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate și precizate de contestatoare. Solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată la care au fost obligați de către instanța de fond.
Consideră hotărârea pronunțată de instanța de fond ca nelegală, arătând că prin contestația formulată în instanță contestatoarele au solicitat, eludând procedura administrativă prealabilă, acordarea unui teren la schimb față de imposibilitatea restituirii în natură a terenului expropriat de la antecesorii acestora. Învederează notificarea inițială formulată de antecesorii contestatoarelor prin care s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat, ulterior modificată printr-o adresă în 2002 solicitând 50% titluri de valoare nominală și 50% acțiuni tranzacționate pe piața de capital. Susține că prin admiterea acestei cereri, direct în instanță, fără a fi formulate aceste pretenții în procedura prealabilă, s-ar încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. Totuși, în situația în care se trece peste acest aspect, învederează că terenul cerut la schimb nu este liber de utilități, fiind traversat de o conductă de gaz ce ocupă aproximativ 90 mp din cei 500 ceruți, iar parte din acesta a fost revendicat de foștii proprietari, spre exemplu -. Susține că atâta timp cât în procedura prealabilă contestatoarele au solicitat despăgubiri, apoi titluri de valoare nominală și în instanță teren la schimb, culpa nu aparține pârâtului pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Mandatarul intimatelor reclamante, avocat, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată, depune notă de cheltuieli, chitanță onorar și bonuri carburant.
Referitor la eludarea procedurii administrative, arată că notificarea în baza Legii 10/2001 a fost depusă încă din anul 2001, iar timp de 6 ani pârâtul a stat în pasivitate, dispoziție acestuia fiind emisă doar la 1 an după introducerea acțiunii în instanță și nu așa cum s-a solicitat. Față de rețelele subterane de utilități, arată că acest aspect a fost rezolvat încă de la instanța de fond, iar din expertiză reiese că terenul cerut în compensare este constituit din capete de parcele, care au aparținut mai multor proprietari, astfel că este imposibil de retrocedat acest teren unuia singur. Precizează că fostul proprietar despre care a făcut vorbire partea a primit teren pe un alt amplasament. Invocă practica judiciară, arătând că cererea contestatoarelor a fost considerată în acord cu prevederile Legii 10/2001 și în această situație se impune restituirea prin compensare, cea în natură nemaifiind posibilă.
Mandatara apelantului pârât, avocat, arată că nu solicită cheltuieli de judecată, urmând a fi cerute pe cale separată.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererile înregistrate la Tribunalul Hunedoara sub nr. 1878/21 mai 2007 și respectiv, la 2326/97 din 20 iunie 2007, depusă în dosar nr-, contestatoarele și au solicitat anularea dispoziției nr. 953/2007 emisă de intimatul Primarul municipiului D și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului notificat - situat în D,- - prin compensare, cu un alt teren echivalent pe raza municipiului
La un termen ulterior, contestatoarea și-a precizat acțiunea, cerând, pentru imobilul notificat, acordare de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu un alt teren aflat pe un alt amplasament, disponibil în municipiul D ( fila 36).
În motivarea cererilor - conexate în condițiile art. 164 Cod proc. civilă, prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2007 -, contestatoarele au arătat că imobilul a aparținut defunctului, fiind expropriat, însă nu s-a realizat obiectivul de interes public pentru care s-a făcut această expropriere astfel că, fiind liber de construcții, putea fi restituit în natură, însă a fost înstrăinat de către Primăria D unor firme private - SC Turism SA T și, respectiv, SC SA.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și practica judiciară în materie.
Prin sentința civilă nr.178/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis contestația precizată, introdusă de contestatoarele, domiciliată în D, B-dul - -,.2,.F,.81, județul H și, domiciliată în, str. -,.4..2, județul H, împotriva dispoziției nr. 953/2007 emisă de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI D și în consecință:
A fost anulată dispoziția atacată.
A fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziție prin care să acorde contestatoarelor, în echivalentul imobilului notificat, situat în D,-, suprafața de teren de 541 mp, situat în D, în zona / în interiorul perimetrului format de blocurile de locuințe: 23, 25, 26, 21, între vecinii: la nord - alee de acces la blocul 25 și parcare auto amenajată și acoperită; la est - alee de acces la blocul de locuințe 23 și parcare auto, la sud- centrală termică de cartier și depozit și la vest - -, reprezentată grafic în anexele grafice la raportul de expertiză, marcat prin culoarea galben citron.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin dispoziția atacată - emisă cu nr. 953 din 06 aprilie 2007 -, intimatul Primarul mun. D, în exercițiul atribuțiilor conferite de Legea nr. 10/2001, a soluționat cererea transmisă cu nr. 41/2001, prin BEJ din D, prin care s-a notificat imobilul situat în D,-, compus din construcții și teren, în sensul că a constatat că autorul notificării - - are calitate de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 49,63 mp și construcții, în suprafață de 147,50 mp și a propus ca măsurile reparatorii, în echivalent, prin despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, să fie acordate moștenitoarelor acestuia - conform certificatului de moștenitor nr. 182/2005 -: și.
Totodată, s-a constatat că autoarea notificării, nu are calitate de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001 ( filele 15-16).
De asemenea, a dispus ca la stabilirea valorii acestor despăgubiri să se aibă în vedere sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri, la momentul exproprierii (filele 15,16).
Așadar, sub aspectul calității contestatoarelor în cauză de a fi persoane îndreptățite la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 și în ce privește situația imobilului notificat de a fi fost preluat abuziv de Statul Român în perioada regimului său comunist, cauza nu impune lămuriri.
De altfel, nici în ce privește situația respectivului imobil, instanța de fond nu a făcut cercetări, câtă vreme nu s-a cerut restituirea lui în natură, iar cadrul procesual și obiectul contestației precizate nu a justificat aceasta.
Prin Legea nr. 10/2001, legiuitorul a impus ca regulă de principiu restituirea în natură a imobilelor preluate de stat, abuziv, în perioada de referință, iar prin art. 10-11 din același act normativ, legiuitorul a inclus în această categorie și a reglementat expres și diferențiat situația imobilelor expropriate în perioada respectivă, impunând, prin art. 9 din lege, aceeași regulă de principiu a restituirii lor în natură, indiferent de posesia cui se află și libere de orice sarcini.
Or, în cauză, nu s-a cerut restituirea imobilului pe vechiul amplasament, ci compensarea lui cu alt teren pe un alt amplasament, motivat de faptul înstrăinării lui, în perioada de prohibiție, instituită de art. 45 din Legea nr. 10/2001, către două societăți comerciale.
În aceste împrejurări și având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil, la cerere, instanța de fond a ordonat o expertiză judiciară, iar expertul topograf a identificat, pe raza municipiului D, o suprafață de teren liber de construcții, disponibil, ce poate face obiectul unei compensări în natură, în condițiile în care contestatoarele au achiesat acestei variante de despăgubiri.
Astfel, prin expertiza judiciară - și respectiv anexele grafice la acesta - întocmit de expertul, s-a identificat în zona / în interiorul perimetrului format de blocurile de locuințe: 23, 25, 26, 21, între vecinii: la nord, alee de acces la blocul 25 și parcare auto amenajată și acoperită; la est - alee de acces la blocul de locuințe 23 și parcare auto, la sud- centrală termică de cartier și depozit și la vest - - - parcela de teren în suprafață de 541 mp - reprezentată grafic și colorată în culoare galben în anexele grafice la lucrarea de expertiză - parte integrantă a prezentei hotărâri.
S-a apreciat, totodată, că în cauză nu operează excepția de tardivitate a completării la acțiunea introductivă, în condițiile în care obiectul inițial al acesteia l-a constituit restituirea în natură prin compensare în echivalent a terenului notificat, astfel că instanța a avut în vedere și principiul instituit prin art. 137 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul municipiului D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
1.-contestatoarele au eludat procedura administrativă solicitând direct instanței acordarea unui teren în compensare față de imposibilitatea restituirii în natură a terenurilor expropriate iar instanța rezolvând o asemenea cerere a eludat procedura prealabilă.
2.-terenul acordat de prima instanță nu este liber în sensul Legii 10/2001. Acesta este alcătuit din mai multe porțiuni aparținând unor foști proprietari, la rândul lor expropriați. Din suprafața de 541 mp teren, 99 mp reprezintă zona de protecție de gaz; porțiunea din top.1071/1, 1078 fost revendicată; parcela de 541 mp este străbătută de o conductă de gaz iar pe lângă gardul sudic este amplasată o conductă de canalizare a blocului nr.23.
La dosar s-au depus în copie înscrisuri, respectiv adresa nr.508/16.03.2009, adresa 267/14.01.2010.
Intimatele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.295 proc.civ. Curtea constată următoarele:
Prima critică adusă hotărârii atacate nu poate fi primită întrucât aprecierea acordării unui bun imobil în compensare nu aparține exclusiv autorității notificate, putându-se realiza direct de instanță care are plenitudine de competență.
Este de necontestat că imobilul situat administrativ în D- înscris în CF înscris în CF 2094/932 D cu nr.top.3424/24/a/2 a fost proprietate tabulară a antecesorului contestatoarelor și expropriat prin 492/30.11.1079, iar contestatoarele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent conform dispozițiilor Legii 10/2001.
Prin contestația formulată s-a solicitat anularea 953/2007 sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prev.de Legea 10/2001, respectiv acordarea în compensarea unei alte suprafețe de teren pentru imobilul expropriat și imposibil de restituit în natură.
Prin hotărârea atacată, nelegal și netemeinic prima instanță a admis contestația și a dispus acordarea contestatoarelor, în compensare pentru imobilul notificat, suprafața de teren de 541 mp situat în D zona /.
Conform raportului de expertiză întocmit în prima instanță, terenul acordat în compensare de 541 mp, se află în interiorul unui perimetru format din blocuri de locuințe 23, 25, 26, 21 și este format din mai multe topografice a căror proprietari tabulari au fost expropriați în baza 137/1981.
Acest teren are categoria de zonă a celor 4 blocuri. Pe latura dinspre de acces a Bl.25 există o conductă subterană de gaz metan iar pe lângă gardul sudic din vecinătatea sudică este amplasată conducta de canalizare a blocului de locuințe nr.23 (152-153).
De asemenea, suprafața de 99 mp ce se identifică parțial cu nr.top.1078, 1079 constituie zonă de protecție gaz.
Mai mult, o porțiune din parcela top.1079/1, 1078 fost solicitată în baza Legii 10/2001 de către -.
Astfel, criticile formulate de către apelant sunt fondate. Terenul dispus de prima instanță a fi cordat în compensare nu este liber în sensul Legii 10/2001.
Aceasta având în vedere că potrivit dispozițiilor art.11 al.3 și 4 din Legea 10/2001 sunt exceptate chiar de la restituirea în natură (cu atât mai mult pentru atribuire în compensare) nu numai terenurile ocupate integral de construcții cât și terenurile afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale precum și cele ocupate funcțional de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea.
Cum suprafața de 541 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică (suprafața de 99 mp reprezintă zonă de protecție gaz) și poziționate în continuarea unor clădiri (4 blocuri de locuințe, centrale termoficare), făcând parte integrantă din ansamblurile de locuințe (în vederea realizării cărora au fost expropriate), acordarea în compensare nu este posibilă.
Pentru considerentele prezentate, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 proc.civ. va admite apelul pârâtului și va schimba în tot sentința atacată cu consecința respingerii contestației împotriva dispoziției emise de către pârât.
Față de dispozițiile art.274 proc.civ. și soluția dată apelului, cheltuielile de judecată solicitate de către intimate nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de către pârâtul Primarul mun. D împotriva sentinței civile nr.178/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil - pe care o schimbă în tot în sensul că respinge contestația precizată formulată de contestatoarele și împotriva dispoziției nr.953/2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored.6 ex/ 05.02.2010
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
