Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/2010
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Și împotriva deciziei civile nr. 271/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se constată lipsa părților și a mandatarei recurenților, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat, că s-au depus concluzii scrise din partea intimatului petent în cuprinsul cărora solicită judecarea în lipsă, și o cerere de strigare a cauzei la orele 10.30din partea mandatarei recurenților pârâți, avocat.
Instanța dă curs cererii și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut se prezintă avocat pentru recurenții pârâți, lipsă fiind părțile.
Mandatara recurenților depune în fața instanței împuternicire avocațială, taxa judiciară de timbru de 315,6 lei, timbru judiciar de 3 lei și notificare adresată petentului prin BEJ cu privire la "oferta reală" de ridicare a cheilor imobilului în discuție. Față de acest înscris, susține că intimatul petent avea cunoștință, oficial, de faptul că imobilul a fost eliberat. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatara recurenților, avocat, solicită admiterea recursului, în principal în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr.civ. modificarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare admiterea apelului și trimiterea dosarului la instanța de fond Judecătoria Sibiu în vederea administrării de probe și legala îndeplinire a procedurii de citare cu pârâții. În subsidiar, în temeiul art. 312 raportat la 304 pct. pct. 5 Cod pr. civ. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate constatând nulitatea ei pentru lipsa mențiunilor prev. de art. 261 pct. 7 Cod pr. civ. și trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu în situația în care se apreciază că pot fi administrate probe. Fără cheltuieli de judecată în recurs, doar taxa judiciară de timbru pentru apel și recurs în situația admiterii recursului în varianta principală solicitată.
Arată că acțiunea inițială promovată de petent a avut ca obiect evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, fiind suspendată judecarea cauzei în baza art. 155 ind. 1 Cod pr. civ. la 04.11.2008. La repunerea cauzei pe rol, 27.01.2009, reclamantul și-a modificat totalmente acțiunea în evacuare într-o acțiune privind folosul de tras, deși avea cunoștință despre faptul că imobilul a fost eliberat iar pârâții nu mai locuiau în el din 08.10.2008, precizare de acțiune primită de instanță în lipsa legalei citări a pârâților. Învederează cărțile de identitate depuse la dosar din care reiese legala mutare a pârâților în Viile și neocuparea imobilului în discuție, motiv pentru care nu pot fi obligați la plata folosului de tras pentru perioada în care nu au locuit acolo. Mai arată că pârâții nu contestă faptul că au locuit în acel imobil, dar se prevalează de dreptul de a face probe în contradictoriu, drept de care au fost privați în lipsa legalei citări. Solicită respingerea ca neîntemeiate a concluziilor scrise depuse la acest termen de petent.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea precizată, înregistrată la Judecătoria Sibiu sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, cu obligarea acestora la plata folosului de trans aferent perioadei 04.12.2006 până la evacuare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat imobilul de pârâți, fiind stipulat în contract că la data de 22.04.2004, data încheierii contractului, reclamantul va intra în posesia și proprietatea imobilului, dar pârâții au refuzat. Între părți, sa arătat că au existat și alte procese finalizate prin decizii ale Tribunalului Sibiu, în 08.06.2006 și în anul 2008, motiv pentru care s-a solicitat și obligarea pârâților la plata folosului de tras pentru perioada în care au folosit imobilul fără titlu.
În drept s-au invocat prevederile art. 480, 483 și 444 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1057/17.02.2009 s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, pârâții fiind obligați la plata sumei de 8.970 lei reprezentând contravaloarea folosului de tras aferent perioadei 04.12.2006 - 29.01.2009.
S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâților, fiind obligați și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 463,86 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului care face obiectul prezentei cauze. Pârâții au refuzat eliberarea imobilului către reclamantul cumpărător, deși și-au asumat această obligație la vânzare.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 480 cod civil, "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".
Potrivit art. 483 cod civil, "fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila) se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.
Potrivit art. 485 cod civil, "posesorul nu câștiga proprietatea fructelor decât când poseda cu bună - credință; la caz contrar, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendica".
Potrivit art. 494 cod civil, "dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice".
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma pe cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin afectarea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de oat reia persoană de bună - credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Față de textele de lege de mai sus, instanța de fond a găsit acțiunea ca fiind întemeiată și având în vedere și poziția părților, a admis acțiunea în sensul obligării pârâților la plata folosului de tras, respingând capătul de cerere referitor la evacuare, ca rămas fără obiect, față de precizarea reclamanților care au arătat că pârâții au părăsit imobilul.
în culpă procesuală, față de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, constând în taxe și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții au declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței civile nr. 1057/2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru administrare de probe în contradictoriu cu recurenții.
La termenul de judecată din 01.10.2009 instanța, față de obiectul cererii formulată de reclamant la instanța de fond, a calificat calea de atac ca fiind apel.
Din motivarea apelului s-a reținut în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală raportat la dispozițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă și art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, întrucât reclamantul cu rea - credință a indicat un alt domiciliu al apelanților, deși avea cunoștință că imobilul unde a locuit a fost eliberat în primăvara anului 2008, astfel că la 27.01.2009 când reclamantul și-a precizat acțiunea, pârâții nu au fost legal citați, neavând posibilitatea apărării.
În fine, s-a arătat în continuare, că după repunerea cauzei pe rol și anume la data de 27.01.2009, apelanții nu au fost legal citați, neavând cunoștință că intimatul reclamant și-a modificat acțiunea de evacuare în acțiunea privind valoarea folosului de tras și pentru perioada în care nu mai locuiau în acel imobil, astfel că, a fost soluționată cauza fără a exista posibilitatea apărării asupra cuantumului folosului de tras solicitat precum și a datei la care a fost eliberat acel imobil.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 271/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 1057/2009 a Judecătoriei Sibiu, pe care a păstrat- Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Apelanții pârâți pe tot parcursul procesului la instanța de fond au fost citați la adresa indicată în acțiune, respectiv Sibiu,-, jud. Sibiu, adresă pe care au indicat-o de altfel aceștia la data de 20 iunie 2008, prin cererea depusă la dosarul cauzei, în baza căreia s-a solicitat un nou termen de judecată pentru angajare de apărător( fila 28 dosar fond).
După încuviințarea acestei cereri, la următorul termen, apărătorul apelanților au solicitat din nou amânarea cauzei, fără a preciza nicio schimbare de domiciliu a pârâților, împrejurare la care, la termenul de judecată din 27.01.2009, după repunerea cauzei pe rol, pârâții au fost citați la aceiași adresă. În situația dată, întrucât pârâții nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, la soluționarea cauzei în primă instanță deși aveau apărător calificat, schimbarea de domiciliu invocată în apel nu poate fi imputată reclamantului ori instanței, întrucât potrivit dispozițiilor art. 98 cod procedură civilă "schimbarea domiciliului unei părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la dosar, iar părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului".
Din economia textului de lege prezentat, raportat la cazul de speță, a rezultat fără putință de tăgadă că obligativitatea anunțării instanței și a părții adverse privind schimbarea de domiciliu revenea apelanților, mai ales că, astfel cum s-a precizat, au beneficiat de un apărător calificat. Neconformându-se dispozițiilor art. 98 cod procedură civilă, motivele invocate sub aspectul încălcării dreptului la apărare și soluționarea cauzei prin procedura de citare viciată nu au putut fi reținute, fiind lipsite de orice suport legal și probator totodată.
Pentru motivele expuse, constatând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 297(1) cod procedură civilă, în condițiile art. 296 cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, recurenții arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate în raport cu prevederile art. 261 pct. 7 cod procedură civilă, respectiv nu a indicat calea de atac, termenul de exercitare a acesteia, mențiunea "definitivă".
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, recurenții arată că instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată prin prisma criticilor formulate, încălcând prevederile art. 6 din și 261 pct. 5 cod procedură civilă, arătând pe larg situația de fapt.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, se rețin următoarele:
-instanța de apel a încălcat prevederile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, reținând greșit prevederile art. 98 cod procedură civilă, întrucât litigiul nu se afla în faza judecății fiind suspendat iar părții adverse i s-a adus la cunoștință schimbarea de domiciliu.
Instanța de fond a încălcat mai multe forme de procedură: a încuviințat repunerea pe rol fără achitarea taxei; a primit la dosar o completare de acțiune; expertiza judiciară nu se comunică; nu sesizează existența unui drept de retenție.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosar s-a depus în cauză notificarea nr. 4/26.01.2009.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica ce se vrea a fundamenta motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 cod procedură civilă nu poate fi primită.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că în dispozitivul hotărârii întocmit de către instanța de apel în conformitate cu dispozițiile art. 258 cod procedură civilă (fila 16) sunt trecute mențiunile prev. de art. 261al. 1 pct. 7 cod procedură civilă, respectiv calea de atac și termenul în care se poate exercita.
Este adevărat că în hotărârea atacată aceste mențiuni nu sunt cuprinse însă aceasta constituie cel mult o eroare materiale ce se poate îndrepta în condițiile art. 281 cod procedură civilă, față de cuprinderea lor în dispozitivul hotărârii așa cum s-a arătat mai sus.
Nici critica ce se vrea a fundamenta motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă nu poate fi primită.
Acest motiv de nelegalitate este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 cod procedură civilă, iar hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Susținerea recurenților că instanța de apel nu a motivat decizia prin prisma criticilor formulate este evident nefondată.
Instanța de apel a analizat criticile formulate de către pârâții apelanți, a motivat în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 295 cod procedură civilă, respectând și prevederile art. 6 CEDO.
Dispozițiile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridic -în sens de negotium- ceea ce în speță nu s-a invocat și nici dovedit.
Din analiza criticilor ce se vor a fundamenta motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, respectiv interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 98 cod procedură civilă. Aceste susțineri sunt de neprimit. Corect instanța de apel a interpretat și aplicat în cauză dispozițiile art. 98 cod procedură civilă.
Prin hotărârea atacată, corect s-a reținut că pe tot parcursul judecății în prima instanță, recurenții au fost legal citați, la chiar domiciliul arătat de către aceștia prin cererea adresată instanței.
Potrivit dispozițiilor art. 98 cod procedură civilă, schimbarea domiciliului unuia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar partea adversă prin scrisoare recomandată.
Astfel acest text legal se referă la posibilitatea de schimbare a domiciliului în cursul judecății. Obligația menționată în text are în vedere situația în care procesele se află în fața instanțelor de fond, apel sau recurs.
Dacă partea se conformează obligației de a anunța instanța prin adresă scrisă, ea va fi citată în continuare la noul domiciliu. În caz contrar, schimbarea de domiciliu nu va fi luată în considerare, citarea urmând a se face la vechea adresă.
Împrejurarea că intimatul reclamant cunoștea noua adresă a pârâților recurenți este fără relevanță atâta timp cât aceștia din urmă nu au respectat obligația impusă de prima teză a dispozițiilor art. 98 cod procedură civilă.
Cu referire la criticile aduse hotărârii instanței de fond, Curtea constată că, - cu o singură excepție referitoare la citarea recurenților - critică ce a fost analizată pe larg de către instanța de apel, și în cele ce preced, - acestea sunt formulate omissio medio, direct în fața instanței de recurs, fiind deci inadmisibile.
Pentru considerentele arătate, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 cod procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs, hotărârea atacată fiind legală.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 271/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
5 ex/10.02.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
