Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 83/
Ședința publică din 28 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul -., domiciliat în Mihăești, sat nr.16, județul V, împotriva sentinței civile nr.992 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant -. lipsă fiind intimații-pârâți Primăria comunei și Primarul comunei, județul
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus note scrise din partea intimaților-pârâți.
Apelantul-reclamant depune la dosar un memoriu și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, schimbarea sentinței apelate în sensul restituirii bunurilor mobile în natură iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, obligarea intimaților la plata unor despăgubiri prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2003 la Judecătoria Rm V, reclamantul -(), a solicitat obligarea PRIMĂRIEI COMUNEI și a PRIMARULUI la plata unor daune interese prin transformarea daunelor cominatorii la care a fost obligat primarul prin sentința civilă nr. 194/2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
A pretins că prin acea hotărâre, Tribunalul Vâlceal -a obligat pe Primarul la plata unor daune cominatorii de câte 1.000.000 lei pe zi întârziere până la emiterea dispoziției prevăzută de art.24 alin.1 în baza Legii 10/2001, urmare a notificării de restituire bunuri adresat acestuia.
Prin sentința civilă nr. 4424 din 22 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr. 7001/2003 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalul Vâlcea având în vedere că pretențiile reclamantului derivă din dispozițiile Legii 10/2001.
Prin cererea depusă la 25 noiembrie 2003, reclamantul a declarat recurs (denumită contestație) împotriva sentinței civile nr. 4424/22 septembrie 2003.
Prin decizia civilă nr. 483 din 5 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 912/2004 al Tribunalului Vâlceas -a respins recursul ca tardiv formulat.
Urmare a declinării competenței Judecătoriei Rm.V în dosarul nr. 7001/2003, s-a format dosarul nr. 2314/2004 și s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea.
La cererea instanței, reclamantul a precizat că a notificat Primarul Comunei să-i restituie bunurile confiscate din patrimoniul familiei în 1958 și în 1986 și contestă Dispoziția primarului nr. 38/2003, prin care i s-a respins notificarea de restituire a bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 777 din 8 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 2314/2004 a fost admisă contestația, anulată Dispoziția Primarului nr. 38/2003 și a fost obligată Primăria Comunei să identifice bunurile precizate în notificare și confiscate în 1958 și să-i comunice reclamantului elementele de identificare, respectiv la cine se află aceste bunuri: o batoză, un motor circular și 0,50 ha teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâții.
În consecință, prin decizia civilă nr. 90 din 19 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI s-au admis apelurile, a fost desființată sentința civilă nr.777 din 8 decembrie 2005 și trimisă cauza spre rejudecare cu indicația să se suplimenteze probatoriul privind bunurile confiscate.
S-a reținut că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra notificării formulate de către reclamant, nu a verificat dacă bunurile se mai află sau nu în natură, au fost înlocuite, casate sau distruse.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.992 din 30.11.2007 a admis contestația și a desființat Dispoziția nr.38/2003, în sensul că a obligat Primăria comunei, reprezentată prin Primar și Primarul acestei comune să restituie reclamantului și să-l pună în posesie pe o suprafață de 10.000 mp teren situat în pct. " Câmpul ", vecin cu drumul, pădure și restul proprietății autoarei HG, în comuna, județul
Prin aceeași hotărâre au fost respinse cererile de restituire a bunurilor mobile confiscate în 1986 de autoritățile locale și de obligare a primarului localității la plata daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr.194/2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.228/1958 Tribunalul Militar Craiovaa condamnat pe, frate cu reclamantul, fără moștenitori direcți, la 8 ani închisoare și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale. Urmare acestei condamnări a fost confiscată suprafața de 0,50 ha teren, o batoză și un motor cu masă de circular.
În urma unor comasări de terenuri în perimetrul întovărășirii, a HG fost dislocată din perimetru, fiind încadrată la categoria chiaburi, cu o suprafață de teren în punctul " Câmpul ".
Suprafețele de teren de câte 0,50 ha au fost date prin acte de schimb de către Consiliul Popular al comunei unor cetățeni din localitate, în baza Decretului nr.151/1950 și le-au stăpânit până în 1973, când frații au intrat în conflict cu.
La 3 mai 1979 Consiliul Popular al comunei, la cererea locuitorului a preluat terenul de 10.000 mp din punctul " Câmpul ".
Prin sentința civilă nr.1980/1983 numitul, autorul reclamantului, a fost obligat să respecte dreptul de proprietate al Consiliului Popular asupra terenului din pct. " Câmpul ", compus din două bucăți de câte 5000 mp, ca urmare a activității acestuia de a aduce în patrimoniu terenul ce a aparținut familiei sale.
Prin procesul verbal din 6.06.1984, Consiliul Popular a fost pus în posesie pe suprafața de 10.000 mp, iar prin sentința penală nr.272/17.01.1986 a fost condamnat pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
În prezent terenul este liber, astfel că, având în vedere și faptul că s-a făcut dovada deplină că în patrimoniul familiei a existat suprafața de 10.000 mp, ce face parte dintr-un teren mai mare în suprafață totală de 24.014 mp, situat în pct. " Câmpul " și care a fost preluat de stat în 1957 - 0,50 ha ca urmare a unei hotărâri de condamnare politică, iar în anul următor s-a preluat în mod abuziv parcela alăturată de 0,50 ha, pe motiv că este HG încadrată la categoria chiaburi, s-a apreciat a fi îndeplinite cerințele prevăzute de art.1 și 2 pct. b și art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, sens în care s-a admis contestația, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței, reclamantul fiind persoană îndreptățită să solicite și să i se restituie bunurile preluate abuziv de stat în perioada anterioară anului 1989, în calitate de moștenitor al autorilor HG, mamă și, frate.
Cu privire la cererea de restituire a unor bunuri mobile preluate de către stat, prima instanță a reținut, față de prevederile art.6 pct.3 și 3 din Legea nr.10/2001, că aceste bunuri, respectiv o batoză și un motor cu circular nu mai există în prezent și astfel nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru acestea.
Referitor la cererea de restituire a unor bunuri mobile preluate de către autoritățile locale în anul 1986, s-a reținut că nu fac obiectul Legii nr.10/2001.
Nefondată s-a apreciat a fi și cererea formulată la 8.07.2003 privind obligarea primarului localității la plata daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr.794/2000 a Tribunalului Vâlcea, întrucât imediat după pronunțarea sentinței civile nr.194/2003, prin care primarul a fost obligat la plata sumei de câte 1.000.000 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției, respectiv la 7 mai 2003, primarul a emis dispoziția nr.38, astfel că nu se mai poate dispune obligarea primarului la plata de daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul -., care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie numai în ceea ce privește soluționarea cererii de restituire a bunurilor mobile.
În dezvoltarea apelului, reclamantul arată că trebuia să-i fie restituite în natură bunurile mobile preluate abuziv, respectiv o batoză, un circular, motor electric, cât și bunurile confiscate ilegal în anul 1986. În situația în care acestea nu mai există, în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001, trebuie să i se restituie echivalentul bănesc al acestora.
Verificând actele de la dosar, în raport cu critica formulată, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.6 pct.2 și 3 din Legea nr.10/2001 " măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. În situația prevăzută la alin.2, restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziția unității deținătoare".
Așa cum bine a reținut și instanța de fond, norma prevăzută la aliniatul 2 al art.6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția ca aceste bunuri să existe fizic, în pct.6.2. lit.c din Hotărârea nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 menționându-se că aceasta este semnificația sintagmei " în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
În cauza de față, prin probele administrate, respectiv înscrisuri de la Primăria, Primăria și Primăria, coroborate cu precizările făcute de către apelant, în sensul că, deși a făcut numeroase verificări, nu a reușit să lămurească existența acestor bunuri, s-a făcut dovada certă că aceste bunuri nu se regăsesc fizic în patrimoniul localităților și în atare situație nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru acestea.
Și cererea de restituire a unor bunuri mobile preluate de către autoritățile locale în anul 1986 a fost corect soluționată de către tribunal, în sensul respingerii acesteia din moment ce respectivele bunuri nu fac obiectul Legii nr.10/2001.
Legea nr.10/2001 prevede numai restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, această noțiune fiind definită prin dispozițiile art.2 și 6 din lege, cu precizarea, așa după cum s-a arătat anterior că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Bunurile confiscate în anul 1986 nu fac parte din cele menționate în art.2 și 6 din Legea nr.10/2001, astfel că este nefondată și critica formulată în acest sens.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul -., domiciliat în Mihăești, sat nr.16, județul V, împotriva sentinței civile nr.992 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, județul
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.-, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Fl.
Grefier,
Red. Fl.
Tehnored.
5 ex/02.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu
