Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 104/2010 -
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Viorel Pantea | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în A, nr.9, -.8, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți SC CLUB 5x5 SRL, cu sediul în O,-, nr.11, județul B, PRIMĂRIA O-ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ, cu sediul în O, -, nr.1, județul B și SC SRL, cu sediul în A, nr.9, -.8, județul A, împotriva deciziei civile nr. 150/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 6524 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatei pârâte SC CLUB 5x5 SRL-avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.33/04.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 1.348,5 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/01.10.2009 emisă de Primăria Municipiului O-Direcția Economică și timbre judiciare în valoare de 2,5 lei, după care:
Reprezentantul intimatei pârâte arată că nu solicită alte probe.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea Deciziei nr. 150/A/2009 a Tribunalului Bihor, precum și a Sentinței civile nr. 6524/2007 a Judecătoriei Oradea, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Ulterior luării cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor se prezintăavocat, în reprezentarea recurentului reclamant. Acesta solicită admiterea recursului și respingerea cererii reconvenționale cu privire la despăgubiri ca indamisibilă și nefondată.
CURTEA DE APEL ORADEA
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6524/2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s- admis in parte acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu parata SC Club 5x5 SRL.
Parata a fost obligată sa lase în proprietatea reclamantului imobilul revendicat, având nr. top. 3577/10/21, înscris în CF.21588
S-au respins capetele de cerere privind lăsarea imobilului în deplina posesie si folosința a reclamantului și evacuarea, ca fiind formulate de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta SC SRL, în contradictoriu cu pârâta SC Club 5x5 SRL.
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul înscris în CF.21588 O cu nr. top. 3577/10/21 reprezentând in natura apartamentul 21, cu o suprafața construita de 269 mp si o cota de teren aferent de 120 mp, situat administrativ în O,- și lăsarea acestui imobil în deplina posesie si folosința a intervenientei.
S-a admis in parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvenționala SC Club 5x5 SRL in contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional și parata Primăria Mun. O cu sediul în O, P-ța -, nr.1, jud.
Reclamantul parat reconvențional, a fost obligat sa plătească în favoarea paratei reclamante reconvenționale suma de 82.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții necesare si utile, realizate la imobilul din litigiu.
S-a dispus instituirea dreptului de retenție asupra imobilului in litigiu in favoarea paratei reclamante reconventionale la achitarea integrala a despăgubirilor de către reclamant
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Primăria O si in consecința a fost respinsă acțiunea reconvenționala formulata in contradictoriu cu aceasta.
Reclamantul a fost obligat sa plătească in favoarea paratei reclamante reconvenționale SC Club 5x5 SRL suma de 3214,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, și in favoarea paratei Primăria Mun. O suma de 1.960 lei cu același titlu.
Parata SC Club 5x5 a fost obligată sa plătească in favoarea intervenientei suma de 10,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr.-/27.06.2000 încheiat intre Primăria Municipiului O si SC SA s-a închiriat in favoarea acesteia din urma, pe o perioada de 10 ani imobilul cu alta destinație decât aceea de locuința situat administrativ in O-.
La data de 30.11.2001 intre SC SA si parata SC Club 6. SRL s-a încheiat contractul de asociere in participațiune nr. 1305/2001, având ca obiect prestarea de activitate de alimentație publica in spațiul anterior menționat, pe o perioada de 1 an.
După expirarea valabilității contractului de asociere in participațiune încheiat intre aceste societăți, parata SC Club 6. SRL s- subrogat in drepturile si obligațiile SC SA si a preluat contractul de închiriere încheiat de către aceasta cu Primăria Mun.
Prin Dispoziția de restituire nr.1607/10.10.2003 emisa de Primarul Municipiului O reclamantului i s-a restituit in natura, printre altele și imobilul înscris in CF 21588 cu nr. top. 3577/10/21, reprezentând apartamentul nr. 21 situat administrativ in O, str. - Trei, cu destinația de spațiu comercial, in suprafața construita de 265 mp si o cota aferenta de teren de 120 mp, imobil care așa cum rezulta din cuprinsul dispoziției de restituire la data emiterii acesteia era închiriat in favoarea paratei SC Club 6. SRL.
După restituirea in natura a imobilului, reclamantul a încheiat cu SC E SRL A, reprezentata de contractul de donație autentificat sub nr. 6511/27.11.2003 de BNP prin care a donat in favoarea acesteia dreptul de uzufruct asupra imobilului in litigiu pe o perioada de 30 de ani, drept înscris in CF 21588 O sub C5.
Prin adresa nr.23089/27.11.2003 Consiliul Local al Mun. O - a notificat parata, comunicându-i noul proprietar si faptul ca începând cu data de 1.12.2003 se sistează chiria fata de, ca efect al încetării raportului de locațiune dintre parți.
Față de împrejurarea că reclamantul a donat dreptul de uzufruct asupra imobilului pe o perioada de 30 de ani, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capetele de cerere privind obligarea paratei sa ii lase imobilul in deplina posesie, folosința si evacuarea paratei din imobil, având in vedere ca dreptul de uzufruct ia naștere prin separarea celor 3 atribute ale dreptului de proprietate, astfel ca uzufructuarul le poseda doar pe primele doua, iar al treilea atribut rămâne nudului proprietar. Deoarece acțiunea in evacuare este o acțiune ce deriva din raporturile locative, fiind strâns legata de folosința bunului, instanța a considerat ca reclamantul, care este un nud proprietar, nu are legitimare procesuala activa de a exercita o astfel de acțiune împotriva paratei si nu poate solicita obligarea acesteia la a-i lăsa in deplina posesie si folosința imobilul, in condițiile in care a donat atributele de posesie si folosința in favoarea uzufructuarei.
Având in vedere prevederile art. 480 civ raportat la art. 135 pct. 6 din Constitutia Romaniei, faptul că prin acțiunea reconvenționala parata a achiesat in parte la acțiunea reclamantei arătând ca este de acord sa-i lase acesteia in proprietate imobilul din litigiu, instanța a admis in parte acțiunea formulata de reclamant si a obligat parata SC Club 5x5 SRL sa lase reclamantului în proprietate imobilul revendicat.
În privința cererii de intervenție in interes propriu formulata de intervenienta SC E SRL A, instanța a reținut ca parata SC Club 6. SRL nu făcut dovada unui drept locativ propriu, care sa rezulte dintr-un titlu opozabil celui deținut de intervenienta, ocuparea imobilului in aceste condiții fiind abuziva.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că in perioada in care imobilul in litigiu s-a aflat in proprietatea statului si in administrarea Primăriei Mun. O, au fost efectuate o serie de lucrări de îmbunătățiri si reparații capitale. Parata reclamanta reconvenționala a achitat lucrările de investiții realizate de SC SA pe baza de tarif negociat, dar a efectuat si pe cheltuiala proprie alte lucrări si îmbunătățiri, investiții care in opinia instanței au fost efectuate cu buna credința.
Valoarea acestora a fost stabilita prin expertiză, la 82.000 lei.
Instanța a înlăturat susținerea reclamantului potrivit căruia nici el si nici parata Primaria mun. O nu pot fi obligați la restituirea contravalorii lucrărilor ce investiții, reținându-se că acestea au fost realizate in temeiul clauzelor inserate in conținutul contractului de închiriere și apreciind ca parata reclamanta reconvenționala a încheiat cu buna credința contractul de asociere in participațiune cu SC SA si contractul de închiriere cu Primaria Mun. O cu privire la spațiul din litigiu. S-a reținut că lucrările de îmbunătățiri au fost efectuate si cu legitima, ca in temeiul prevederilor contractuale parata va putea sa cumpere imobilul dobândind astfel calitatea de proprietar, in acest sens fiind clauza contractuala inserata la art. 9 al. 4 lit. d din contract, potrivit căreia contractul încetează prin vânzarea bunului către chiriaș si la art. 10 care consacra in favoarea chiriașului dreptul de preemțiune la cumpărare.
Cererea reconvenționala a fost calificata de instanță ca o actio de in rem verso, întemeiata pe îmbogățirea fără justa cauza, in condițiile art.997 civ.
S-a reținut că și atunci când locatorul bunului este o alta persoana, proprietarul ca evingător, nu-si poate spori patrimoniul cu sporul de valoare adus acestuia prin îmbunătățirile necesare si utile executate de chiriaș. Întrucât între parata reclamanta reconvenționala SC Club 6. SRL si reclamantul nu a existat un raport juridic, îmbogățirea acestuia s-ar realiza fără just temei, având în vedere ca reclamantul, odată intrat in posesia si proprietatea imobilului, beneficiază de îmbunătățirile respective.
Raportat la cele reținute instanța de fond a apreciat ca parata Primăria Mun. O nu are calitate procesuala pasiva in cauza si nu poate fi obligata la plata contravalorii investițiilor efectuate la imobilul in litigiu.
A apreciat că dispozițiile art. 48 al. 3 din Legea nr. 10/2001 nu pot fi invocate de reclamant in vederea exonerării de la plata contravalorii sumei reprezentând îmbunătățiri la imobilul in litigiu, deoarece parata nu face parte din categoria de persoane la care se refera textul de lege mai sus enunțat. De asemenea nici dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente in cauza întrucât dreptul de creanța al paratei reclamante reconvenționale privind îmbunătățirile realizate la imobil este o consecința a restituirii in natura a acestuia, iar acest drept se naște ulterior restituirii, fiind viabil doar la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care constata existenta lui si prin care se dispune obligarea reclamantului la plata, drept nefiind înscris in categoria sarcinilor prevăzute de textul de lege, care are in vedere eventualele sarcini care au fost instituite de către stat si care grevau imobilul la data restituirii.
Reținând că dreptul de retenție constituie prin el însuși un mijloc de garantare a obligațiilor care conferă creditorului posibilitatea de a opune excepția de retenție erga omnes, obligând astfel pe debitor sa-si plătească datoria, apreciind ca in speța este îndeplinita condiția bunei credințe a posesorului si exista o conexiune materiala intre creanța datorata de reclamant si deținerea sau posesia exercitata de parat cu privire la imobilul in litigiu instanța a acordat paratei reclamante reconvenționale un drept de retenție asupra imobilului in litigiu la achitarea integrala a despăgubirilor de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii reconvenționale.
Prin Decizia civilă nr. 150/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul împotriva sentinței civile nr. 6524 din 18 dec.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Apelantul a fost obligat să achite intimatei SC 6.. Club SRL suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Soluția instanței de fond în ce privește aspectele criticate este corectă.
. fără justă cauză este definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe temei juridic. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său, de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Analizând prin prisma elementelor de fapt din prezenta cauză, condițiile necesare intentării acțiunii în restituire, respectiv: mărirea unui patrimoniu, micșorarea altui patrimoniu, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite. Soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea reclamantului de a plăti către SC CLUB 6. SRL contravaloarea investițiilor realizate, ar fi determinta îmbogățirea fără just temei a acestuia, în calitatea sa de unic beneficiar al îmbunătățirilor respective.
Susținerea apelantului, potrivit căruia soluția de respingere a acțiunii în despăgubire pentru investițiile realizate ar fi consacrată prin prevederile art. 9 din 10/2001 precum și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, din acestea desprinzându-se concluzia că raportat la beneficiarul restituirii în natură, imobilul nu va avea nici o sarcină ce ar fi putut fi constituită de unitatea deținătoare, nu a putut fi primită.
Aceasta întrucât dispozițiile legii 10/2001 nu au putut fi interpretate în sensul că pot constitui un temei legal pentru îmbogățirea fără justă cauză. Este adevărat că această lege are un caracter reparator, prin intermediul său restituindu-se imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor, celor care le-au deținut, însă trebuie făcută diferența între caracterul reparator al legii, care presupune o justă reparație, realizată prin chiar restituirea imobilului și un eventual temei al îmbogățirii fără justă cauză, care depășește acest cadru.
Deoarece în conformitate cu prevederile art. 295 pr. civ, instanța de apel nu a putut discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, orice alte puncte neaduse în apel rămânând definitiv judecate între părți și neputând fi puse în discuție fără a se știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt, soluțiile instanței de fond asupra celorlalte capete de cerere nu au făcut obiectul analizei în apel.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 pr.civ, instanța a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul împotriva sentinței civile nr. 6524 din 18 dec.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
În temeiul art. 274 pr. civ, reținând culpa procesuală a apelantului, instanța l-a obligat să achite intimatei SC 6.. Club SRL suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul recurent în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fond respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată recurentul că soluția dată de cele două instanțe este criticabilă, în condițiile în care interpretarea și aplicarea corectă a normelor juridice în vigoare este consacrată prin însăși dispozițiile Legii 10/2001 respectiv normele metodologice de aplicare, invocând în acest sens dispozițiile art. 9 alin. 1 din lege, potrivit cărora imobilele ce se restituie potrivit Legii 10/2001 se restituie libere de orice sarcini, astfel că, în privința sa imobilul care i s-a restituit nu poate avea nici o sarcină, cu atât mai mult cu cât nici unitatea deținătoare (Primăria Municipiului O) nu are nici o obligație față de pârâta reclamantă reconvențională, conform clauzelor contractului de închiriere (art. 5 al.1 lit. e și art. 7 din contract).
De altfel, lucrările de investiții invocate de reclamanta reconvențională au fost efectuate fără a se deține avizarea prealabilă a locatorului, aspect ce rezultă și din adresa nr. 52665/27.02.2004 a Primării Municipiului O, astfel că pârâta nu are nici un drept privind restituirea cheltuielilor generate de aceste lucrări nici măcar față de acel care a dispus restituirea în natură a imobilului și cu atât mai puțin față de reclamant.
Invocă și dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea 10/2001, care se referă exclusiv la chiriașii imobilelor cu destinație de locuință, doar aceștia având dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinație de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
Mai arată că, în speță nu se poate vorbi despre o îmbogățire fără justă cauză întrucât patrimoniul său nu a înregistrat o creștere în lipsa unui just temei, temeiul restituirii constituindu-l Legea 10/2001 în cuprinsul căreia în art.9 al.1 se specifică faptul că imobilele, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Menționează că invocarea dispozițiilor art. 1444 cod civil nu este pertinentă, întrucât nu are calitatea de cumpărător ci, de beneficiar al restituirii în natură în baza dispozițiilor Legii 10/2001 și că nu se află într-un raport juridic cu pârâta reclamantă reconvențională, raport în care pârâta nici nu este îndreptățită la recuperarea contravalorii investițiilor aduse la imobil, nefiind dovedită existența acestor lucrări sau întinderea cheltuielilor invocate de pârâtă.
În drept sunt invocate prevederile art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea 10/2001 și normele metodologice din 18.04.2003.
Legal citată intimata SC Club 5x5 SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei recurate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, susținând în apărare că în cazul acțiunii formulate pentru plata contravalorii investițiilor devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, cuprinse în art. 997 Cod civil, în sensul că obligația de plată incumbă persoanei în favoarea căreia s-a dispus restituirea.
În drept sunt invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului O - Administrația Imobiliară Oaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a deciziei recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că în mod corect au reținut instanțele că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii 10/2001, acțiunea reconvențională fiind admisă împotriva proprietarului imobilului, în conformitate cu principiul îmbogățirii fără just temei.
În drept sunt invocate prevederile art. 115-118 și art. 298 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca fiind legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea 10/2001 imobilele restituite în temeiul acestor dispoziții legale se restituie în favoarea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora libere de orice sarcini, însă, în speță, astfel cum reține în mod corect instanța de fond și de apel, aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că pot constitui un temei legal pentru îmbogățirea fără o justă cauză.
Astfel cererea reconvențională a fost corect analizată prin prisma dispozițiilor de drept comun întrucât imobilul în litigiu nu a avut destinația de locuință, sens în care nu sunt incidente dispozițiile Legii 10/2001 în ce privește plata contravalorii investițiilor efectuate de chiriași.
Faptul că într-adevăr art. 48 al. 1 din Legea 10/2001 prevede dreptul chiriașilor la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, pentru îmbunătățirile necesare și utile nu înlătură dreptul chiriașilor de a solicita despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilelor care au altă destinație cum este și cazul în speță, însă această cerere nu poate fi analizată prin prisma dispozițiilor Legii 10/2001, ci prin raportare la dispozițiile dreptului comun, cuprinse în art. 997 Cod civil, corect fiind calificată în speță acțiunea reconvențională ca o"actio de in rem verso"întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, în lipsa unor reglementări cu caracter special.
Această cerere urmează a fi analizată doar prin raportare la calitatea recurentului de persoana obligată, avându-se în vedere limitele exercitării recursului, neputându-se pune în discuție celelalte aspecte necriticate.
. fără justă cauză presupune mărirea patrimoniului unei persoane, pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe temei juridic. Ori, patrimoniul reclamantului recurent s-a mărit în detrimentul patrimoniului pârâtei - reclamantă reconvențională în condițiile în care reclamantul beneficiază, în calitatea sa de proprietar de îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâtă, îmbunătățiri utile și necesare și care i-au adus imobilului restituit reclamantului un spor de valoare.
Aspectele invocate de recurent în sensul că aceste investiții au fost efectuate fără avizul Primăriei Municipiului O, nu prezintă relevanță prin prisma temeiului mai sus menționat, neînlăturând obligația recurentului de la plata acestor îmbunătățiri în condițiile, în care, astfel cum mai sus s-a reținut acesta beneficiază de sporul de valoare adus imobilului de către reclamanta reconvențională.
Susținerile recurentului în sensul că nu s-a dovedit efectuarea lucrărilor de investiții și că nu se cunoaște întinderea acestor cheltuieli sunt nefondate. Astfel din probele administrate în cauză respectiv din cuprinsul raportului de contraexpertiză avut în vedere de către instanța de fond rezultă că la imobilul în cauză s-au efectuat lucrări de investiții în două etape, respectiv o primă etapă în intervalul 1993-2001, de către SC SA, acest lucrări fiind achitate de către pârâta - reclamantă reconvențională conform facturii nr. -/0112.2001, care a încheiat cu SC contractul de asociere în participațiune, iar o altă etapă, după 01.12.2001, când imobilul a fost preluat de către reclamanta reconvențională, care a și efectuat pe cheltuiala proprie lucrările de îmbunătățire precizate de către experți.
Potrivit concluziilor experților, lucrările efectuate și evaluate (în cele două etape) au fost necesare și utile constând în general în lucrări de reparații și igienizare, sporul de valoare adus imobilului prin aceste îmbunătățiri fiind stabilit de către experți la suma de 82.000 RON, spor care evident îi profită reclamantului recurent, în calitatea sa de proprietar, urmare a restituirii în natură.
Raportat la aceste probe, în mod temeinic și legal reține instanța de fond ca fiind dovedite îmbunătățirile făcute la imobilul din litigiu, corect fiind admisă acțiunea reconvențională formulată împotriva reclamantului.
Faptul că între reclamant și pârâtă nu există un raport juridic, justifică în plus acțiunea reconvențională întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, în condițiile art. 997 Cod Civil, în condițiile în care îmbogățirea fără justă cauză presupune tocmai mărirea patrimoniului unei persoane în detrimentul patrimoniului altei persoane, fără a exista un titlu în acest sens, respectiv un fapt juridic licit, bazat pe inexistența unui raport juridic între părți, ceea ce este și cazul în speță, îmbogățirea reclamantului recurent în ce privește îmbunătățirile aduse imobilului realizându-se fără just temei, în detrimentul patrimoniului pârâtei - reclamantă reconvențională.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, în contradictoriu cu intimații pârâți SC Club 5x5 SRL, Primăria O - Administrația Imobiliară O și SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 150/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Urmează a obliga partea recurentă să plătească părții intimate SC Club 6. SRL suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, ecurentul fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în A, nr.9, -.8, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți SC CLUB 5x5 SRL, cu sediul în O,-,.11, județul B, PRIMĂRIA O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ, cu sediul în O, -, nr.1, județul B și SC SRL, cu sediul în A, nr.9, -.8, județul A, împotriva deciziei civile nr. 150/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate SC CLUB 6. SRL suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: /
redactat: judecător 03 februarie 2010
dactilografiat: 03 februarie 2010
6 exemplare
4 comunicări:
recurentul reclamant, domiciliat în A, nr.9, -.8, județul A, intimații pârâți SC CLUB 5x5 SRL, cu sediul în O,-,.11, județul B, PRIMĂRIA O-ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ, cu sediul în O, -, nr.1, județul SC SRL, cu sediul în A, nr.9, -.8, județul, azi03 februarie 2010.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Viorel Pantea
