Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1144/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1144
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 9630 din data de 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D și CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de procurator și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D prin consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă și intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punându-i-se în vedere procuratorului pentru recurentul reclamant că, potrivit dispozițiilor art. 68 Cod procedură civilă, nu poate pune concluzii orale detaliate, însă are posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosar.
Procurator pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic pentru intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.01.2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP D pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata către reclamanți a sumei de 50.000 euro reprezentând valoarea actuală a apartamentului situat în C,-.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că apartamentul sus menționat a fost cumpărat de aceștia, în calitate de foști chiriași, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 468/03.03.1998 încheiat cu Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii. Au mai arătat că au fost obligați să-l restituie fostului proprietar, contrar dispozițiilor legii nr. 10/2001.
La termenul din 27.02.2008 instanța a dispus ca reclamanții să timbreze corespunzător acțiunea la valoarea solicitată sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată iar la termenul din 02.04.2008 a pus în vedere reclamanților să achite taxa de timbru în cuantum de 4.027 lei și 5 lei timbru judiciar.
La termenul din 02.04.2008 pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP Daf ormulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingere acțiunii formulate de reclamanți invocând excepția netimbrării acțiunii.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP D întrucât acesta nu a avut calitatea de vânzător ci Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii, astfel că nu îi incumbă obligația de restituire a prețului.
A fost invocată și excepția dreptului material la acțiune întrucât termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă din momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile prin care a fost admisă acțiunea în revendicare.
La termenul din 29.04.2008 reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care au învederat că înțeleg să cheme în judecată și pe vânzătorul Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să restituie prețul achitat pentru apartamentul situat în C,-, fructele rezultate de la data la care au fost deposedați de apartament precum și daune interese.
În privința taxei de timbru reclamanții a precizat că până la stabilirea prin expertiză a contravalorii imobilului, taxa datorată se raportează la prețul din contractul de vânzare cumpărare, taxă care a fost deja satisfăcută, eventuala diferență urmând să fie calculată după stabilirea valorii efective cu care urmează să fie despăgubiți.
La data de 30.04.2008 Statul Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP Daf ormulat cerere de chemare în garanție a Consiliului Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii pentru ca în situația în care se va admite acțiunea reclamanților, chemata în garanție să fie obligată la plata prețului plătit de reclamanți conform contractului de vânzare cumpărare nr. 468/03.03.1998.
În motivarea cererii s-a arătat că din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare se poate observa că nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP D are calitatea de vânzător ci Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii iar Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 3866/17.11.2003 a statuat că actul de vânzare cumpărare este salvat de nulitate.
La termenul din 21.05.2008 instanța a dispus citarea pârâtei Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii cu mențiunea de a timbra cererea de chemare în garanție cu suma de 100 lei, sub sancțiunea anulării ca netimbrată a cererii.
La termenul din 21.05.2008 reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de DGFP D prin care au solicitat respingerea excepției netimbrării acțiunii arătând că până la stabilirea prin expertiză a valorii imobilului, taxa de timbru se raportează numai la prețul din contractul de vânzare cumpărare, taxă ce a fost deja achitată.
Au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP D arătând că instanțele au stabilit că Statului Român prin Ministerul Finanțelor B are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune reclamanții au arătat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din Decretul 167/1958 deoarece, pe de o parte, au exercitat dreptul la acțiune imediat ce au fost obligați să restituie imobilul fostului proprietar, iar pe de altă parte, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 21 din același decret, care stabilesc că dispozițiile decretului nu se aplică dreptului la acțiune privitor la dreptul de proprietate, uzufruct, abitație, servitute și superficie.
Prin sentința civilă nr. 9630 din 11 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- a fost respinsă excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor
A fost anulată cererea de chemare în garanție ca netimbrată.
A fost admisă excepția prescripției.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor B - DGFP D și Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții a dobândit în baza art. 9 din legea nr.112/1995 locuința situată în C,-: prin sentința civilă nr.2628/23 februarie 20000 Judecătoriei Craiova au fost obligați Consiliul Local C, Ministerul Finanțelor și C, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie numitului - imobilul din C,-; prin sentința civilă nr.24245/6 noiembrie 2002 Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, reclamanții - și - au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie numitului spațiul cu destinație de locuință, situația în C, -, fiind respinsă cererea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.468/1998 încheiat între reclamanți și Consiliul Județean
S- mai reținut că termenul de trei ani pentru exercitarea dreptului la acțiune pentru restituirea de către vânzător prețului, fructelor și daunelor interese a început să curgă la data de 7 mai 2003, dată la care sentința civilă nr.24245/6 noiembrie 2002 prin care reclamanții au fost evinși a rămas definitivă, acțiunea în răspundere pentru evicțiune fiind formulată cu mult peste termenul de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
În consecință, s- constatat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune și s- făcut aplicarea art.20, alin.3 din legea nr.146/1997 în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții - și -, care au arătat că actul de vânzare-cumpărare nr.468/1998 este perfect valabil, așa cum rezultă din hotărârile depuse la dosar, că sunt incidente dispozițiile art.1336 și art. 1341 Cod Civil, că obligațiile ce revin vânzătorului sunt perpetue și nu sunt afectate de prescripția extinctivă, că acțiunea este formulată pentru evicțiune totală,în virtutea dreptului de proprietate dobândit în mod legal, pe care l-au pierdut, fiind incidente dispozițiile art. 21 din Decretul nr.167/1958.
Prin decizia civilă nr. 96/2009 a Tribunalului Doljs -a dispus respingerea apelului ca nefondat reținându-se corect formularea cererii peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții și solicitând casarea lor ca nelegale cu admiterea pe fond a acțiunii introductive. Recurenții au motivat arătând că cererea lor nu poate fi considerată prescrisă, fiind întemeiată pe un drept de proprietate și deci vânzătorul care a primit c/v imobilului, are obligația să restituie cumpărătorului evins c/v prețului primit.
Recursul este4 nefondat.
Instanțele au reținut în mod legal și cu deplin temei că reclamanții au formulat o acțiune în pretenții ce viza restituirea prețului achitat pentru un imobil cumpărat de reclamanți și față de care s-a admis acțiunea în revendicare a adevăraților proprietari.
Reclamanții au pierdut astfel proprietatea imobilului, având însă dreptul de a pretinde vânzătorului acestuia c/v prețului plătit.
Acțiunea reclamanților în calitate de cumpărători evinși împotriva vânzătorului, este însă o acțiune în pretenții supusă regulilor prescripției.
Despăgubirile pretinse de reclamanți nu au nici o legătură cu dispozițiile art. 480 cod civil, ce pot întemeia numai cererea de revendicare. În atare situație reclamanții erau obligați să exercite acțiunea de restituire a prețului în termen de 3 ani de la data pierderii efective a imobilului.
Cum reclamanții au introdus cererea peste termenul legal, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Decretului 167/58 privind prescrierea obligației la acțiune.
În consecință, hotărârile instanțelor sunt legale, recursul formulat de reclamanți împotriva lor fiind nefondat conform considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 9630 din data de 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D și CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/29.10.2009
Tehnored.
Jud. pel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
