Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.1151 /
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.402/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Consiliul Local L, Municipiul L reprezentat prin Primar, - - T, G și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat în substituirea avocat, pârâtul intimat G, iar pentru pârâții intimați Statul Român reprezentat prin Consiliul Local L, Municipiul L reprezentat prin Primar se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți și avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Statul Român reprezentat prin Consiliul Local L, Municipiul L reprezentat prin Primar, consilier juridic solicită respingerea recursului, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 1806/7.10.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților G, Municipiul L prin Primar și C -
S-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive, aceeași acțiune, formulată împotriva pârâtului Consiliul Local L, județ T, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această hotărâre astfel prima instanță a că:
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Consiliul Local L, - - T, G și, solicitand constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului situat în L,-, evidențiat în CF 8519 Român, nr. cad 3775/2 (loc de casă cu casă), constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 433/01.03.1980 emisă de fostul Consiliu Popular Județean T; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 193/1997 încheiat între pârâții G și și - -; restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobilul descris mai sus, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra acestuia, înscris pe numele Statului Român și reînscrierea aceluiași drept, pe numele reclamanților, cu obligarea pârâților la predarea imobilului.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au fost proprietari tabulari asupra construcțiilor (casă), edificată pe nr. top 3775/12, evidențiat în CF 8519 Român; că în anul 1980 au plecat în Germania, iar prin Decizia nr. 433 emisă de Consiliul Popular Județean T, cota de părți din imobil a trecut în proprietatea statului cu plată, iar cota de din același imobil, fără plată; că această decizie nu poate constitui titlu valabil în înțelesul art. 6 din Legea 213/1998, fiind contrară Constituției și Declarației Universale a Drepturilor Omului; că este lovită de nulitate absolută, deoarece nu a fost comunicată reclamanților; la fel, și contractul de vânzare cumpărare încheiat ulterior, este sancționat tot cu nulitate absolută deoarece imobilul nu intră sub incidența Legii 112/1995.
Reclamanții au mai arătat că s-au adresat Comisiei de aplicare a Legii 112/1995, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului; că prin hotărârea nr. 273/1996 s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că imobilul nu este liber, iar ei nu au cetățenia română pentru a putea beneficia de despăgubiri; că la 20 ianuarie 1997, au depus la Judecătoria Lugojo cerere prin care arată că nu sunt de acord cu modalitatea de soluționare, cerere la care au anexat o somație pentru a fi comunicată chiriașilor, respectiv pârâților, prin care îi avertiza să nu cumpere imobilul, deoarece este revendicat; că cererea lor nu a ajuns niciodată pe rolul instanței, situație în care nu se poate reține buna credință a chiriașilor, care au cunoscut situația juridică a imobilului și faptul că ei au solicitat redobândirea acestuia; că încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a făcut prin fraudarea dispozițiilor legale, în sensul că acest contract are o cauză ilicită, ceea ce face să fie lovit de nulitate absolută.
În drept, reclamanții si-au întemeiat cererea pe disp. art. 6 din Legea 213/1998, art. 480, 481, 948, 966 și 968 Cod civil, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe dispozițiile Legii nr.7/1996.
Pârâtul Consiliul Local Lad epus întâmpinare (fila 27-29), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâții G și au depus întâmpinare (fila 31-34), prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există motiv de nulitate a deciziei 433/1980, a contractului de vânzare cumpărare; nu s-au eludat dispozițiile Decretului 223/1974, în vigoare la acea dată; că ei sunt cumpărători de bună credință și că, atât timp cât au uzat și de dispozițiile Legii 10/2001, trebuiau să urmeze această cale.
Prin precizarea și completarea de acțiune, reclamantii au renunțat la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Deciziei 433/1980 și au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român, asupra imobilului descris în petitul acțiunii, conform art. 6 din Legea 213/1998, art. 135 și 41 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol al și să se procedeze la compararea titlului lor cu cel al pârâților, urmând a se constata că titlul lor are preferință față de cel al pârâților.
La data de 15.04.2008, reclamanții depun completare de acțiune (fila 60) și solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului L prin Primar, pârât ce a fost citat pentru următorul termen.
Prima instanța a reținut că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, deoarece au ales calea specială, prevăzuta de Legea nr.10/2001, iar așa cum s-a pronunțat Înalta Curte și Casație și Justiție în ședința din 02.06.2008 în dosarul nr.60/2007 cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 19456-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, concursul între legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.
În speță, decizia nr.180/2007, prin care s-a soluționat cererea reclamanților a rămas definitivă, iar entitatea care a emis-o, a procedat conform disp. cap.VII art.16 din Legea 247/2005 în sensul că a înaintat dosarul administrativ Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B în vederea acordării despăgubirilor.
A mai aratat prima instanta ca dacă s-ar pronunța în sensul celor solicitate de reclamanți aceștia ar deține două titluri diferite în soluționarea aceleiași cereri, motiv pentru care a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local L, instanța de fond a constatat că excepția este întemeiată, acest pârât neavând calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit Legii 215/2001, Consiliul Local poate fi chemat în judecată doar cu privire la actele adoptate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, în temeiul art. 296.proc.civ. schimbarea în tot a sentinței apelate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții apelanți au criticat hotărârea primei instanțe considerând ca este netemeinica si nelegala si vine in contradicție cu prevederile Primului Protocol Adițional al CEDO, art. 1 precum si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Apelanții arată ca s-au adresat in termen instanței competente, respectiv Judecătoriei Lugoj, au atacat hotărârea nr. 273/19.12.1996 însă instanța de fond omis sa analizeze cererea privind constatarea nevalabilității titlului statului, solicitare care se impunea sa primească o rezolvare din partea instanței de fond.
In ce priveste reținerea de către instanța de fond a faptului ca reclamanții sunt deja in posesia unui titlu cu privire la acest imobil si anume decizia nr.180/2003, prin care a fost soluționată cererea reclamanților, se susține că această decizie nu este irevocabila, data fiind ineficienta sa juridică.
Deși a fost adoptata la 05.02.2003, nu a fost executată pana la data apariției Lg. nr.247/2005, iar după apariția acestei legi, ca urmare modificării procedurii de acordare de despăgubiri, urmează sa fie emisa o noua dispoziție, astfel ca în prezent reclamanții nu sunt in prezenta unui titlu prin care sa fie reparat prejudiciul suferit in urma deposedării abuzive de bunul proprietatea acestora.
Prin decizia civilă nr.402/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost espins ca nefondat apelul formulat de apelanții si împotriva sentinței civile nr.1806/7.10.2008 pronunțată de L T în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - - T, MUNICIPIUL prin Primar si STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL
Instanța de apel a reținut că, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974.
Acest act normativ în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului contravenea Constituției atunci în vigoare dar și tratatelor internaționale ratificate de România astfel că acesta nu a constituit un titlu valabil în sensul arătat de art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, așa cum unanim a statuat doctrina și practica în materie.
Prin urmare, imobilul în litigiu constituie obiect de reglementare al Legii nr.10/2001 la beneficiul căreia reclamanții au și înțeles să apeleze prin formularea notificării ce a fost soluționată prin acordarea de despăgubiri.
Legea nr.10/2001 este o lege specială, cu caracter vădit reparatoriu, prin intermediul căreia legiuitorul a dorit să repare nedreptățile săvârșite în trecut constând în preluarea abuzivă a unor categorii de imobile.
Prin urmare, în cazul imobilelor ce fac obiectul de reglementare al legii speciale, partea interesată trebuie să urmeze procedura prevăzută de acea lege, neavând posibilitatea de a alege oad oua cale, respectiv, dreptul comun, astfel cum au procedat reclamanții din dosarul de față, întrucât electa una non datur recursus ad alteram.
Chiar dacă în speță, dezideratul legii speciale de reparație, acela de primire efectivă a despăgubirilor, nu a fost atins, aceasta nu deschide reclamanților calea unei revendicări pe dreptul comun, așa cum nejustificat se susține prin motivele de apel, întrucât specialia generalibus derogant.
De asemenea, nici complexitatea sau durata acordării măsurilor reparatorii prin plata de despăgubiri în temeiul legii speciale nu oferă părții interesate posibilitatea de a apela la o altă cale judiciară decât cea stabilită imperativ de legea specială.
În spiritul celor mai sus expuse a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia dată în soluționarea recursului în anulare cu nr.33/09.06.2008 în ale cărei considerente se menționează că " de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 din Codul civil. Cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acțiuni în revendicare având în vedere regula electa una și principiul securității raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumărescu contra României - 1997 ). "
Din perspectiva celor statuate de către instanța supremă, Tribunalul a considerat că acțiunea în revendicare a reclamanților este inadmisibilă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, neavând relevanță juridică sub acest aspect buna sau reaua credință a subdobânditorilor.
Impotriva deciziei civile nr.402/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs reclamanții și, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul art.312 alin.3 și 5.pr.civ. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
In motivarea recursului au susținut că instanța de apel în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului, pe motiv că, legea specială are prioritate în raport cu legea generală.
Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul priorității legii speciale față de prevederile legii generale, în același timp în decizia nr.33/2008 Curtea a precizat că dispozițiile legii speciale pot fi înlăturate dacă acestea contravin prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Au susținut că instanța nu a cercetat fondul raportului juridic litigios, că la data de 20.01.1997 au atacat hotărârea pronunțată în temeiul Legii nr.112/1995, că acțiunea înregistrată la Judecătoria Lugojs -a pierdut și că până la clarificarea hotărârii pronunțate în temeiul Legii nr.112/1995 privind proprietatea imobilului, dobândirea de către alte persoane a proprietății reprezintă o dobândire de rea credință, cu atât mai mult cu cât încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut după adoptarea HG nr.11/1997.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că instanța nu a supus analizei cererea privind constatarea nevalabilității titlului statului, nu a comparat titlurile de proprietate ale părților, conform precizării de acțiune, iar soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă reprezintă, din perspectiva art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Pentru cele arătate reclamanții au solicitat admiterea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art.304 și urm. pr.civ. Curtea stabilește că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamanților, așa cum a fost precizat la data de 4.03.2008 (fila 47 dosar primă instanță) l-a constituit cererea acestora de constatare a nevalabilității titlului Statului Român asupra imobilului situat în L,-, înscris în CF 8519 Român, nr.cadastral 3775/2, conform art. 6 din Legea 213/1998, art. 135 și 41 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol al și art.480 Cod civil, să se procedeze la compararea titlului lor cu cel al pârâților G și, urmând a se constata că titlul reclamanților are preferință față de cel al pârâților.
Prima instanță, prin sentința civila nr. 1806/7.10.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților G, Municipiul L prin Primar și C - T, ca inadmisibilă, pe motiv că reclamanții au ales calea specială prevăzută de Legea nr.10/2001, context în care reclamanții nu mai pot formula o acțiune în revendicare de drept comun. Instanța de apel a menținut această soluție prin respingerea apelului reclamanților.
Criticile aduse hotărârii de către recurenți apar ca întemeiate, întrucât atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au preocupat și nu au analizat valabilitatea titlului de proprietate al statului cu privire la imobilul litigios, mai mult, nu au fost comparate titlurile de proprietate ale părților.
Soluția inadmisibilității acțiunii înfrânge dreptul la un proces echitabil în sensul reglementărilor cuprinse în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Art.6 pct.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede printre altele că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil".
Din conținutul textului arătat rezultă că dreptul la judecarea în mod echitabil este un drept fundamental care își găsește realizarea în art.20 din Constituție.
Art.20 din Constituția României precizează: " dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, numai dacă Constituția sau legile interne nu conțin dispoziții mai favorabile".
Potrivit art.312 pct.5 pr.civ. instanța poate admite recursul și poate casa hotărârea atunci când soluționarea procesului s-a făcut fără a se intra în cercetarea fondului.
In această situație instanța de recurs trimite dosarul spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
In speța de față, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, iar instanța de apel a menținut această soluție prin respingerea apelului ca nefondat, fără a intra în cercetarea fondului.
Pentru cele ce preced Curtea, în temeiul art.312 pr.civ. urmează să admită recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.402/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa decizia civilă recurată și admițând apelul reclamanților, va desființa sentința civilă nr.1806 din 7.10.2008 a Judecătoriei Lugoj și va dispune trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.402/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și admițând apelul reclamanților, desființează sentința civilă nr.1806 din 7.10.2008 a Judecătoriei Lugoj și dispune trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.Dr.- - - - -
GREFIER
Red.CO/8.01.2010
Dact.MM/2 ex./8.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C;
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
