Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.128
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr.1222/2.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Cererea de revizuire a fost formulată în termen și este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a cererii de revizuire și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 februarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1222 din 2.12.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.314 di n2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Impotriva deciziei civile nr.1222/2.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa formulat cerere de revizuire revizuienta care a solicitat admiterea cererii, schimbarea în tot a deciziei civile nr.1222/R/2.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și în consecință, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel și a sentinței primei instanțe și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantul, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, fiind astfel incidente disp.art.322 pct.2 teza II pr.civ.
Arată că dreptul la acțiune al intimatului reclamant este prescris, întrucât efectul final al admiterii contestației în anulare, similar cu efectul admiterii oricărei căi de atac admise, este respingerea acțiunii respectiv a somației de plată, fapt ce determină potrivit art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958 neîntreruperea cursului prescripției, iar nu cum în mod eronat a reținut Curtea de Apel Timișoara că "art.8 alin.4 din OG nr.5/2001 prevede posibilitatea soluționării cauzei pe calea dreptului comun, ca o continuare a procedurii somației de plată începute potrivit art.2 din ordonanță ( ) prin urmare, chiar dacă ordonanța privind somația de plată a fost anulată efectul cererii creditorului de întrerupere a prescripției se menține".
Susține că înscrisul în baza căruia reclamantul cere restituirea sumelor de 16.249,102 USD și de 18.097,955 Euro a fost încheiat la data de 17.07.1993, ultima plată efectuată în baza acestuia a fost în data de 11.11.2001, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în data de 4.11.2005, de la această dată neintervenind nici un caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție cum în mod eronat susține instanța de apel.
Arată că prin cererea prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat emiterea unei somații de plată. Instanța a admis cererea reclamantului prin sentința civilă nr.5532/26.11.2003 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.11543/2003, insă această sentință a fost anulată prin sentința nr.5373/2.11.2005 ca urmare a admiterii contestației în anulare formulată de revizuientă. Pe cale de consecință, obiectul urmărit prin cererea de chemare în judecată, respectiv emiterea unei somații de plată împotriva sa și a soțului său, este inexistent.
Susține că în mod abuziv, instanța de recurs a considerat că anularea somației de plată este unul dintre cazurile limitativ prev. de art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958 care întrerup prescripția dreptului material la acțiune, întrucât nu se pot interpreta disp.art.8 alin.4 din OG nr.5/2001 în sensul că soluționarea cauzei pe calea dreptului comun ar fi o continuare a procedurii somației de plată, când de fapt este vorba de o procedură diferită, ce implică o judecată complexă a fondului raportului dintre părți.
A invocat de asemenea faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului întrucât in mod eronat a considerat că, instanțele de apel și recurs, care au constatat în primul ciclu procesual existența interesului reclamantului în promovarea acțiunii, s-au pronunțat implicit și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, deși, de fapt instanțele au considerat că "este prematur în acest moment să se stabilească prescriptibilitatea dreptului la acțiune în raport de eventualele soluții pronunțate în căile extraordinare de atac".
Arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la clarificarea normei conflictuale în materia succesiunii, în vederea identificării legii in funcție de care se determină condițiile și efectele opțiunii succesorale cât și întinderea obligației moștenitorilor de a suporta pasivul, având în vedere că soțul său a fost cetățean portughez decedat în Ungaria, iar potrivit legii portugheze și maghiare nu există termenul de 6 luni pentru exprimarea opțiunii succesorale.
Susține că și în ipoteza greșită reținută de Curtea de Apel Timișoara și anume că legea succesiunii este cea română, nu se poate reține că a acceptat moștenirea lui, întrucât nu a făcut o acceptare expresă și nici vreun act de acceptare tacită.
A arătat că instanța de recurs a considerat că dispozițiile legale imperative prev.de art.243 alin.1 pct.1 pr.civ. au fost respectate, deși se impunea suspendarea judecării prezentei cauze în vederea determinării cadrului procesual, al identificării tuturor moștenitorilor lui, fapt ce ar modifica contribuția la achitarea datoriei în funcție de cota parte moștenită de fiecare.
In drept, invocă disp.art.322 pct.2 pr.civilă.
Prin concluzii scrise, intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuienta cu motivarea că pe de o parte motivele invocate de revizuientă nu se încadrează în disp.art.322 pct.2 pr.civ. iar pe de altă parte motivele invocate sunt aceleași cu motivele de recurs, precum și cu cele ale contestației în anulare formulată împotriva aceleiași decizii civile atacate cu prezenta cale de atac.
Analizând cererea de revizuire în raport de excepția invocată de intimat, în baza disp.art.137 pr.civ. coroborate cu cele ale art.322 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.322 alin.1 pr.civ. revizuirea este calea de atac extraordinară de retractare îndreptată împotriva unei hotărâri rămase definitivă la instanța de apel sau prin neapelare, or, împotriva unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
In cauză prin decizia civilă nr.1222 din 2.12.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.314/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
Instanța de recurs nu a evocat astfel fondul cauzei, întrucât nu a modificat decizia recurată, ci a confirmat-o, astfel că nu este respectată cerința impusă de art.322 pr.civilă.
In aceste condiții, Curtea apreciază că cererea de revizuire formulată de revizuientă este inadmisibilă și fără a mai cerceta motivele invocate în susținerea cererii de revizuire raportat la disp.art.137 pr.civ. urmează aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr.1222/2.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /26.02.2010
Tehnored.// 2 ex./ 11.03.2010
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
