Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1081/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1288
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1568 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul București -Societate Civilă de Avocați, aflată la fila 35 dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-pârâte arată că în motivele de recurs a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile Deciziei 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect recursul în interesul legii cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun (având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Mai arată că nu pot fi exercitate acțiuni în revendicare după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, această soluție aplicându-se cu atât mai mult celor care au utilizat de procedura prevăzută de această lege specială; intimatul-reclamant a avut posibilitatea să beneficieze de această cale a legii speciale.
La interpelarea instanței, recurenta-pârâtă - personal arată că motivele de recurs care urmează a fi avute în vedere sunt cele aflate la filele 19 - 13 din dosar, iar celelalte motive de recurs de la filele 2-7 nu reprezintă voința acesteia, nu sunt semnate de ea și nu și le însușește.
Avocatul recurentei-pârâte declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.3962/23.06.2006 a Judecătoriei Sector 4, schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de intimatul-reclamant .
Arată că hotărârile pronunțate anterior sunt netemeinice și nelegale fiind în contradicție cu dispozițiile Deciziei nr.33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cauza a fost soluționată cu nerespectarea normelor legale incidente și prin raportarea la normele speciale care nu-și au aplicabilitatea în cauză; apărarea intimatului izvorâtă din interpretarea Legii nr.213/1998 nu poate avea nici un efect în această cauză cât timp decizia susmenționată tranșează clar problema admisibilității acțiunilor în revendicare introduse după aplicarea Legii nr.10/2001, în sensul inadmisibilității acestora.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intimatului-reclamant, acesta își fundamentează calitatea procesuală pe prevederile Legii nr.10/2001 deși cererea sa de chemare în judecată are ca temei de drept art.480 cod civil fiind o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, consecința acestuia fapt este că acesta trebuie să-și demonstreze calitatea procesuală conform normelor de drept comun și nu prin referire la normele speciale care nu au aplicabilitate în cauză.
Mai arată că certificatul de moștenitor nr.311/03.03.1993, este emis cu încălcarea flagrantă a lefii deoarece din cererea depusă la notariatul de Stat al Sectorului 4, rezultă că aceasta a fost depusă de mandatarul intimatului, numitul care solicita în numele acestuia emiterea unui certificat de unic moștenitor și acceptând în numele acestuia succesiunea așa cum rezultă din Încheierea din 03.03.1993, în Dosarul notarial nr.241/1993; mandatarul a depus în dosarul notarial o procură generală care nu îi oferea acestuia legitimitatea juridică în a obține certificatul de moștenitor de pe urma defunctei pentru.
Mai mult, toate procurile depuse la dosarul cauzei de către mandatarii reclamantului, care nu s-a prezentat personal niciodată în instanță, sunt date pentru revendicarea imobilului situat în B,- și 3, sector 4, nu pentru imobilul pe care îl deține pârâta în proprietate și care este situat în B,- A, corp B,.1,.3, sector 4.
Depune la dosar concluzii scrise, la care anexează două hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca practică judiciară.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, urmează a le solicita pe cale unei acțiuni separate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3962/23.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- (nr. dosar în format vechi 10211/2005), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei -; a fost obligată pârâta - să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în B,- A, corp B,.1,.3, sectorul 4, compus din două camere, hol, baie, bucătărie în exclusivitate, vestibul comun, în suprafață utilă de 57,23 mp, pivniță - 17,50 mp, boxă de - 9 mp, cota indiviză de 13,20% din părțile de folosință comună ale imobilului și suprafața de 39,15 mp teren aflat sub construcție și s-a anulat cererea pârâtei de chemare în garanție a Primăriei Municipiului B și a SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin actul de împărțire nr.11388/19.05.1923 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, u, autoarea reclamantului a dobândit imobilul situat în B,- și 3, despre care se spune că se afla la intersecția cu Bd. - și că avea o fațadă și pe-.
Instanța a reținut că, în baza actului de împărțire nr.11388/19.05.1923, autoarea reclamantului și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară. În procesul - verbal din data de 22 septembrie 1941 se menționează ca proprietar al imobilului intabulat, situat în B,- A, u.
Instanța a reținut și că, prin actele de stare civilă depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada că este moștenitorul
Astfel, reclamantul, conform extrasului din registrul de stare civilă al Primăriei S, este născut la 15.07.1922, părinți fiind și, născută. Din registrul stării civile al Primăriei B pe anul 1900, rezultă că mama reclamantului a fost înregistrată la naștere, fiica lui și născută Din certificatul nr.18384/1950 rezulta ca bunica reclamantului s-a căsătorit în anul 1894 cu, de care însă a divorțat în anul 1916. În acest certificat se precizează că este fiica lui și. Deci bunica reclamantului era divorțată la data la care s-a încheiat actul de împărțire nr.11388/19.05.1923.
Instanța a reținut că, deși prin adresa nr.3718/08.06.1992, SC SA a înștiințat reclamantul că imobilul a intrat în fondul de stat în baza Decretului nr.92/1950 poziția 524A, acest fapt este contrazis de înscrierile actului menționat, la poziția indicată figurând alt proprietar, cu alte imobile. Deci imobilul a fost preluat de stat fără titlu, dreptul de proprietate netrecând niciodată în patrimoniul statului.
Problema admisibilității unei acțiuni în revendicare formulată împotriva foștilor chiriași, deveniți proprietari prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, a fost tranșată de practica instanțelor de control judiciar, stabilindu-se că doar acțiunea în revendicare, promovată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, împotriva unității deținătoare a imobilului, este inadmisibilă, argumentul izvorând din art.6 din Legea nr.213/1998. Acțiunile în revendicare ale foștilor proprietari împotriva chiriașilor cumpărători sunt admisibile indiferent dacă s-au făcut sau nu notificări conform Legii nr.10/2001 și indiferent de soluționarea sau nu a acestora.
În speță, reclamantul, proprietar în baza titlului de proprietate nr. 11388/19.05.1923, a revendicat imobilul, apartament, situat în- A, corp B,.1,.3, sector 4, B, de la pârâta -, care îl poseda în baza titlului de proprietate nr.2361/1998, iar titlul de proprietate al paratei îl constituie contractul de vânzare-cumpărare nr.2361/1998, în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la SC SA, contract guvernat de dispozițiile Legii nr.112/1995.
Deci, reclamantul și pârâta au titluri de proprietate care provin de la autori diferiți, situație în care se compară drepturile autorilor de la care provin cele două titluri, urmând să aibă câștig de cauză partea care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
În speță, reclamantul a dobândit imobilul prin moștenire de la adevăratul proprietar, al cărui drept de proprietate a fost transcris în cartea funciară, în timp ce pârâta a dobândit imobilul de la organul ce reprezintă Statul Român, care, neavând în patrimoniul sau nici un moment dreptul de proprietate asupra imobilului, nu avea ce sa transmită pârâtei.plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet.Contractul încheiat cu vânzătorul neproprietar ar putea fi invocat de cumpărător ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Prin decizia civilă nr.1568/25.11.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr.3962/23.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că acțiunile în revendicare ale foștilor proprietari împotriva chiriașilor cumpărători sunt inadmisibile, indiferent dacă s-au făcut sau nu notificări conform Legii nr.10/2001 și indiferent de soluționarea sau nu a acestora.
Critica privind aprecierea eronată a probelor administrate a fost, de asemenea, înlăturată căci reclamantul cu actele de stare civilă depuse la dosar a făcut dovada că este moștenitorul defunctei u, relevante fiind extrasele din registrul stării civile care se coroborează cu declarația notarială din care rezultă că uaf ost cunoscută și sub numele de u.
Referitor la lipsa identității dintre imobilul menționat în actul de împărțire nr.1388/19.05.1923 autentificat de Tribunalul Ilfov și imobilul dobândit de apelanta - pârâtă, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, amplasamentul și vecinătățile prezentate în autorizația de construire corespund imobilului din- (fila 106 din raportul de expertiză).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta -, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv deși expertul desemnat de instanță a concluzionat că nu există identitate de amplasament, vecinătăți, descriere, caracteristici tehnice între imobilul revendicat de reclamant și cel deținut de pârâtă, instanța nu a ținut cont de faptul că au fost formulate obiecțiuni de ambele părți în litigiu fără ca ele să fie avute în seamă.
Prin întâmpinarea depusă la 09.06.2009 intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece în mod corect instanța de apel a coroborat înscrisurile depuse la dosar cu raportul de expertiză efectuat în cauză de expert și a respins obiecțiunile formulate de părți.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a arătat că înțelege să depună la dosar raportul de expertiză topografică întocmit într-o altă cauză, care se referă la procesul - verbal de înscriere în Cartea funciară nr.38891/1941.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Prin apelul declarat la 11.09.2006 recurenta - a solicitat și instanța i-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, concluziile expertului fiind atașate la dosar - fila 102 din dosarul de apel.
Expertiza efectuată de expertul a fost depusă pentru termenul din 06.05.2008.
Din încheierea de ședință de la acest termen rezultă că instanța a înmânat părților câte un exemplar al raportului de expertiză și a amânat cauza la 02.09.2008 pentru a le da posibilitatea să ia cunoștință de el.
La 02.09.2008 ambele părți au depus obiecțiuni pentru recurentă a fost depusă la fila 127 opinia exprimată de expertul, iar pentru intimat au fost formulate obiecțiuni aflate la fila 130.
Odată cu obiecțiunile intimatul a depus și înscrisuri, instanța acordând termen la 28.10.2008 ca părțile să ia cunoștință de înscrisurile comunitate în ședință publică.
La termenul din octombrie recurenta, prin mandatar, a solicitat ca expertul să răspundă la obiecțiuni, iar tribunalul a respins această cerere apreciind că expertul a răspuns la obiecțiuni.
Ori, din încheierile aflate la filele 124, 153, 158 nu rezultă că instanța a discutat în ședință publică conform principiului publicității dezbaterilor care guvernează derularea procesului civil conform art.127 Cod procedură civilă, obiecțiunile formulate de părți ca să poată reține la 28.10.2008 că expertul a răspuns obiecțiunilor.
Motivul de recurs invocat de recurentă vizează o nulitate expresă prevăzută de art.208 și art.212 Cod procedură civilă, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, vătămarea fiind presupusă în prezenta cauză.
Dat fiind faptul că pe tot parcursul expertizei expertul a arătat că nu există identitate sub aspectul amplasamentului vecinătăților, caracteristicilor tehnice între imobilul revendicat de reclamant și cel deținut de recurentă, instanța în baza art.212 Cod procedură civilă avea posibilitatea să solicite întregirea expertizei.
Cum pentru lămurirea situației de fapt este necesară administrarea de probe noi, Curtea în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1568/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe - Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
.
2 ex./21.10.2009
TB-5 -;
Jud.4 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
