Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1313
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 28 octombrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- -- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul,împotriva sentinței civile nr.540/C din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-reclamant, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect pretenții, dosarul este la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că prin compartimentul arhivă la data de 28.10.2009 întâmpinare.
Recurentul-reclamant arată că a luat cunoștință de întâmpinare și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurentul-reclamant având cuvântul pe fond solicită casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare conform art.304 pct.6,7,8,9 și 10 Cod procedură civilă și art.6 CEDO Instanța de fond arată că nu a ținut cont de susținerile sale și nici de documentele depuse la dosar, sens în care solicită a se avea în vedere și să se constate discriminarea sa care s-a făcut pe vârstă și pe apartenență socială. Față de faptul că a ieșit la pensie asta nu înseamnă că trebuia să-l priveze de dreptul de a primi cele 12 salarii compensatorii. A lucrat aproape 30 de ani iar el nu a beneficiat de plata celor 12 salarii compensatorii când a ieșit la pensie, iar neacordarea acestor salarii nu a fost motivată de instanța de fond. Referitor la acordarea celor 75% în zilele de sâmbătă și duminică, invocă contractul colectiv de muncă la nivel de societate și de ramură iar aceste drepturi sunt minime și obligatorii. În perioada când a lucrat a primit un spor de 100% dar acest spor i s-a luat fără a încheia un act în acest sens din care să rezulte că a renunțat la acest spor. La instanța de fond și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, iar aceasta fără a respecta prevederile legale i-a acordat pârâtei un termen de apărare în baza art.156 Cod procedură civilă deși în mod normal trebuia să fie decăzută de a mai depune probe. Ceea ce nu a înțeles instanța de fond este faptul că el nu și-a modificat acțiunea, ci doar a mai adus completări. La instanța de fond a depus o convenție care nu este semnată de părți deci nu are niciun efect. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare pentru reanalizarea probelor din dosar, iar pe fond, admiterea acțiunii și a capătului de cerere pe baza probelor din dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.540 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 4251/103 din 08.12.2008, astfel cum a fost precizată la termenele din 09.01.2009 și 13.02.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC " " SA, să se constate discriminarea sa din de plecări voluntare din 30.11.2007, pe criteriul vârstei, plata diferenței de indemnizație de concediu de odihnă pentru luna septembrie 2007, plata diferenței de spor de 75% pentru lucrul în zilele de duminică pentru perioada ianuarie - decembrie 2007 și plata de daune materiale.
În motivare a arătat că potrivit de plecări voluntare din 30.11.2007 pârâta oferea salariaților săi posibilitatea de a părăsi unitatea acordându-le, în funcție de vechime, un număr de 6, 9 și respectiv 12 salarii compensatorii - cu excepția celor aflați în situația sa, respectiv a celor ce îndeplineau condițiile de pensionare. Această prevedere o consideră discriminatorie pe criteriul vârstei și abuzivă, deoarece în realitate s-a realizat o restructurare a unității fără acordul Inspectoratului Teritorial d e Muncă și al sindicatelor, iar salariații au fost obligați să formuleze o notificare pentru înscrierea pe tabel.
Caracterul abuziv și discriminatoriu al de plecări voluntare i-a cauzat un prejudiciu material, evaluat la termenul din 10.04.2009 la 12424 lei, pe care este îndreptățit să îl recupereze.
A mai arătat că începând cu luna septembrie 2004 pârâta i-a modificat în mod unilateral salariul prin diminuarea sporului de 100% pentru lucrul în zilele de duminică, spor ce a fost acordat prin Contractul colectiv de muncă pe anul 1991 în baza HG nr. 615/1990. Prin decizia nr. 359/C/2008 a Curții de Apel Bacăui -a fost acordată diferența dintre sporul plătit și cel datorat, mai puțin pentru perioada ianuarie - decembrie 2007, care nu a fost solicitat.
În dovedire a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, care a fost administrat (filele 143 - 144).
Pentru termenul din 13.03.2009 reclamantul și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere privitor la constatarea nulității Deciziei nr. 431/20.12.2007 ( 77, cu o dezvoltare la 115) motivat de faptul că prin aceasta ar fi fost emisă de reclamantă cu încălcarea prevederilor art. 5 lit. b din Codul muncii și art. 289 din Legea nr. 140/1996.
Văzând prevederile art. 132 alin. 1 din Codul d e procedură civilă conform cărora întregirea sau modificarea cererii se poate face - fără acordul pârâtului - numai până la prima zi de înfățișare, precum și împotrivirea exprimată de pârâtă ( 102) la termenul din 10.04.2009 Tribunalul a respins cererea reclamantului de completare a acțiunii cu acest nou capăt de cerere.
Pârâta SC " " R SA a depus întâmpinare (filele 38 - 44) prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în esență următoarele:
Cu privire la constatarea discriminării din de plecări voluntare din 30.11.2007 există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 376/C din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în care a fost soluționată o cerere similară a reclamantului.
Pe fondul cererii a arătat că reclamantul a solicitat retragerea voluntară din activitate conform art. 55 lit. b din Codul muncii și acordarea drepturilor prevăzute în de plecări voluntare din data de 30.11.2007, oferită de angajator. Solicitarea a fost înregistrată la Direcția Resurse Umane sub nr. 278 din 13.12.2007, dată la care se presupune că reclamantul cunoștea că îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă începând cu data de 22.09.2007 și condițiile oferite pentru această categorie de salariați, respectiv plata unei sume fixe cuprinsă între 14000 și 18000 lei.
Reclamantul solicită să fie încadrat în categoria salariaților care au o vechime în societate de peste 15 ani și nu îndeplineau condițiile de pensionare la data emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă sau în următoarele 12 luni de la această dată, deși este evident că el nu se încadra în situația acestora.
Referitor la solicitarea de acordare a daunelor materiale, apreciază că cererea este neîntemeiată deoarece potrivit art. 269 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat atunci când acesta a suferit un prejudiciu material din culpa sa în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, în condițiile răspunderii civile contractuale. Însă, din probatoriul administrat în cauză nu reiese care ar fi culpa sa în această privință, din moment ce de plecări voluntare a fost o ofertă de încetare a contratului de muncă adresată salariaților, care au fost singurii care au decis dacă o acceptă sau nu.
Analizând, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în privința capătului de cerere referitor la constatarea discriminării reclamantului din de plecări voluntare din 30.11.2007, Tribunalul a întemeiată și a admis-o deoarece într-adevăr, prin sentința civilă nr. 376/C din 13.06.2008 pronunțată de această instanță în dosarul nr-, o astfel de cerere a fost respinsă, sentința devenind irevocabilă prin decizia Curții de Apel Bacău nr. 809/05.11.2008.
Articolul 1201 din Codul civil consacră principiul autorității de lucru judecat ca o prezumție absolută irefragabilă. Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate de părți, de obiect și de cauză, care în speță sunt întrunite.
Ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind discriminarea, și cel subsidiar referitor la obligarea pârâtei la plata de daune materiale a fost respins, deoarece reclamantului nu i s-a cauzat vreun prejudiciu material prin implementarea de plecări voluntare din 30.11.2007.
Cu privire la celelalte capete de cerere, în urma analizării probatoriului administrat și a susținerilor părților tribunalul a constatat că numai capătul de cerere privind plata diferenței de indemnizație de concediu de odihnă aferent lunii septembrie 2007 este întemeiat și a fost admis, iar celelalte capete de cerere sunt nefondate și au fost respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 359/C/2008 Curtea de Apel Bacăua anulat - în ceea ce îl privește pe reclamant - grila de salarizare pentru muncitori din Anexa nr. 1.1. la Actul adițional nr. 2 din 03.11.2006 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004 - 2008, valabilă în perioada 01.09.2006 - 01.09.2007. Motivul pentru care s-a întemeiat această soluție a constituit-o faptul că prin sus - menționata grilă de salarizare reclamantului i s-a stabilit un salariu de bază de 701 lei, mai mic decât cel la care avea dreptul, respectiv de 828 lei.
Ori, potrivit art. 145 din Codul muncii indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât media zilnică a salariului de bază și a indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Cum indemnizația de concediu plătită reclamantului în luna septembrie 2007 fost calculată avându-se în vedere drepturile de personal din grila de salarizare pentru muncitori valabilă pentru perioada 01.09.2006 - 01.09.2007, este evident că reclamantul este îndreptățit ca, pentru concediul de odihnă efectuat în luna septembrie 2007, să i se achite diferențe dintre această indemnizație și cea calculată în baza drepturilor de personal stabilite prin decizia civilă nr. 359/C din 17.04.2008.
Nici capătul de cerere privitor la acordarea diferenței de spor de 75% pentru activitatea desfășurată în zilele de duminică în perioada ianuarie - decembrie 2007 nu este întemeiat, deoarece art. 132 din Codul muncii dispune că epausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar dacă repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia desfășurarea normală a activității, el poate fi acordat și în alte zile ale săptămânii, stabilite prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern, cu condiția ca salariații să beneficieze de un spor la salariu negociat între părți.
Prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004 - 2008 s-a convenit ca sporul de mai sus să fie în cuantum de 25%, care i s-a și plătit reclamantului în condițiile în care a beneficiat de repaus săptămânal în cursul săptămânii imediat următoare, astfel că acordarea diferenței de spor până la 100% din salariul de bază nu are temei legal și nu se justifică.
Împotriva sentinței civile nr.540 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în termen legal, a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive:
- completarea la acțiune a fost făcută de reclamant în condițiile art.132 Cod procedură civilă și în mod greșit, exagerat și părtinitor instanța a constatat cererea tardivă;
- nu s-a analizat legalitatea probelor la dosar, încălcându-se astfel dispozițiile art.129 Cod procedură civilă;
- deși reclamantul îndeplinește condițiile vechimii în muncă de peste 15 ani i se aplică un tratament diferențiat, fără ca măsura neacordării celor 12 salarii compensatorii să fie justificată de un scop legitim;
- respingerea capătului de cerere privind acordarea diferenței de spor de 75% pentru lucru în zilele de duminică s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.288 din Codul muncii.
Recursul este nefondat.
La termenul din 13.03.2009 reclamantul a solicitat nulitatea Deciziei nr.431/20.12.2007, solicitare care nu se regăsește în cererea de chemare în judecată formulată inițial.
În acest context, prima instanță a constatat prin încheierea din 10.04.2009 că noua cerere a reclamantului este formulată cu încălcarea dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă potrivit cărora doar la prima zi de înfățișare se pot întregi sau modifica cererile de chemare în judecată.
Întrucât norma procedurală înscrisă în art.132 al.1 din Codul d e procedură civilă conține prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în măsura în care pârâta nu a consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioare primei zile de înfățișare ci, din contră, s-a opus modificării într-un mod neechivoc(filele 102 -104 dosar fond).
- În mod legal, față de sentința civilă nr.376/13.06.2008 a Tribunalului Neamț pe de o parte și de dispozițiile art.1201 cod civil pe de altă parte, prima instanță a reținut că în cauză autoritatea de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la discriminarea reclamantului din schema de plecări voluntare din 30.11.2007.
- Legală este soluția instanței și cu privire la capătul de cerere privind plata dreptului de spor de 75% pentru activitățile desfășurate în zilele de sâmbătă și duminică pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 Cap. - Sistemul de sporuri, din contractul colectiv de muncă de la nivelul unității, ca de altfel și art.42 alin.1 lit. "f" din, reglementează sporul de 25% ce se acordă pentru salariații care, datorită faptului că lucrează în ture, beneficiază de alte zile de repaus săptămânal, altele decât sâmbăta și duminica. În cazul acestora, sporul de 25% este sporul care se acordă în condițiile art.132 alin.3 din Codul muncii.
Salariații care prestează muncă în zilele de sâmbătă și duminică beneficiază de zilele de repaus săptămânal în alte zile ale săptămânii, altele decât sâmbăta și duminica, iar pentru disconfortul de a lucra în cadrul programului normal de lucru în zilele în care cei mai mulți salariați beneficiază de zile libere, beneficiază de un spor, negociabil, așa cum precizează art.132 alin.(3) din Codul muncii, spor a cărui valoare este, conform contractului aplicabil la nivel de unitate(art.7 alin.(2) poz.3 din Anexa la contractul colectiv de muncă de la nivelul unității), respectiv art.47 din, de 25% din salariul de bază.
De altfel, din analiza fișelor de pontaj și graficelor de recuperări pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2007, anexate la dosarul de fond, rezultă că a prestat activitate în zilele de duminică în cadrul programului normal de lucru, ca urmare a organizării activității Secției, pe patru brigăzi. Salariatul a beneficiat de repaus în săptămâna următoare, fiind compensat, astfel, cu un spor de 25% conform CCM ramură 2004-2008 și CCM unitate 2004-2008.
Față de considerentele expuse se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.540/C din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-/2.22.
Tehn.- / 17.11.2009/4 ex./com.tuturor părților
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
