Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 132
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 557 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al treilea termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelantul depune la dosar răspuns la întâmpinare, cu duplicat. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Apelantul arată că în cauză nu s-a intrat în cercetarea fondului, s-a pronunțat o hotărâre formată, deși au fost depuse la dosar o serie de acte doveditoare. În sentință nu se specifică nimic despre procesul verbal de cercetare la fața locului. Solicită acordarea de daune civile rezultate din condamnarea din procesul penal. Arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 din Codul civil, nu a dat în judecată Statul Român sau Ministerul Justiției.
Interpelat, arată că nu a fost victima unei erori judiciare, a fost condamnat cu rea credință, această condamnare fiind consecința unei rele credințe.
În plus, arată apelantul că au fost invocate disp. art. 998 și 999 cod civil și nu s-au luat în considerare actele depuse la dosar și nici cererile formulate de acesta. Arată că, parchetul trebuia să se sesizeze din oficiu.
Se prezintă în instanță procuror în calitate de reprezentant al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procuror solicită respingerea apelului, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Arată că reclamantul solicită despăgubiri nu pentru faptul că nu i s-a asigurat asistență juridică ci pentru că avocatul nu și-a îndeplinit atribuțiile, astfel că se poate adresa Baroului de Avocați.
În replică, apelantul precizează că deține o hotărâre de achitare pronunțată de instanța de la Tîrgu M, acesta fiind țapul ispășitor.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 11.07.2008 reclamantul, deținut în Penitenciarul Bacău, a solicitat de la Statul Român daune materiale și morale 5 (cinci) bani în proporție geometrică pe zi pentru 60 de zile (5 bani) o zi; 10 bani a doua zi
Reclamantul a susținut că urmare cercetării penale și în cursul judecății Statul prin reprezentanții săi i-a încălcat drepturile constituționale și drepturile universale ale omului.
În motivarea cererii de chemare în judecată sunt indicate articolele, textele de lege încălcate (art. 62, art. 64, art. 66, art. 92 Cod penal, precizate în Codul d e procedură penală și art. 172 Cod procedură penală), formulează critici cu privire la exercitarea mandatului de avocatul desemnat din oficiu.
În baza sentinței penale nr. 212/2008 a Judecătoriei Piatra -N (dosarul nr-) reclamantul este condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208, art. 209 Cod penal și se află în executarea pedepsei.
Reclamantul a precizat valoarea daunelor la 5 milioane euro și a motivat în fapt cererea de chemare în judecată, susținând că în faza cercetării penale au fost încălcate dispozițiile Codului d e procedură penală indicate în cererea inițială privind administrarea probelor, a cercetării la fața locului, Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 77002/14.01.2008 ( 70 dosar fond).
La cererea reclamantului, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în copie probele contestate, depoziții de martori din dosarul penal, decizia penală nr. 150/AP/14.05.2008 la Tribunalul Neamț - Secția penală.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 557 din 01 aprilie 2009 respinge ca nefondată acțiunea.
Pentru a da hotărârea, tribunalul a constatat că la data de 18.01.2008 reclamantul a fost arestat, judecat penal, condamnat la 4 ani închisoare, fiind în executarea pedepsei la data sesizării instanței.
Încadrarea în drept este stabilită de prima instanță în art. 998 Cod civil și se arată în considerentele hotărârii că răspunderea statului este delictuală, obiectivă,întemeiată pe ideea de garanție și risc al activității pentru erorile judiciare.
Simpla afirmație referitoare la existența unui prejudiciu nu îndreptățește reparația prin echivalent bănesc, cel ce solicită daune având obligația de a le dovedi că s-au produs prin sentința evocată.
În apelul declarat, reclamantul a formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii,în stabilirea răspunderii statului.
Se susține că sentința atacată nu cuprinde - în fapt și în drept acuzațiile aduse Statului Român prin concluziile scrise în care a arătat dispozițiile din Codul d e procedură penală încălcate în timpul anchetei și condamnării la privare de libertate. Apelantul invocă că nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, a dreptului de a fi egal în fața legii. Sunt prezentate probele administrate în dosarul penal și se susține că "urma papilară a fost plantată la locul faptei", Statul fiind complice la înfăptuirea minciunii și a falsului în justiție.
Prin întâmpinare Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor a solicitat pe fond, respingerea apelului ca neîntemeiat, tribunalul reținând, în raport de dispozițiile art. 998-999 Cod civil că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile.
Reclamantul nu a dovedit legătura de cauzalitate între pretențiile solicitate, prejudiciul cauzat, fapta ilicită, vinovăția, condiții prevăzute de art. 998-999 Cod civil, obligație impusă prin art. 1169 Cod civil.
Se invocă și lipsa calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, fiind invocate dispozițiile art. 3 pct. 81 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, care prevăd că: "Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
Intimatul indică, ipotetic ca având calitate procesuală pasivă Ministerul Public și respectiv Ministerul Justiției și Libertăților.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că izvorul pretențiilor reclamantului îl constituie cercetările penale ce au avut ca finalitate condamnarea reclamantului la pedeapsa privativă de libertate.
În acțiunea având ca scop repararea pagubei produsă în procesul penal, persoana îndreptățită poate chema în judecată civilă Statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, reprezentarea Statului este dată de dispozițiile legii speciale care reglementează, în speță, cercetarea și judecarea proceselor penale, a Codului d e procedură penală.
Dacă și în ce măsură sunt îndeplinite condițiile răspunderii, pentru eroarea judiciară în sensul art. 504 Cod procedură penală ce se coroborează cu art. 998 Cod civil sau numai ale răspunderii civile, având ca temei art. 998 - art. 999 Cod civil este o chestiune de probațiune. Reclamantul a invocat încălcarea drepturilor sale constituționale ca fiind incidente prevederile art. 52 din Constituție ce reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică a obține repararea prejudiciului cauzat. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare în condițiile stabilite prin lege. Reprezentarea în proces de Ministerul Finanțelor Publice este dată prin lege nu numai de îndeplinirea condițiilor cerute de art. 504 și 506 alin. 3 Cod procedură penală, ci și pentru orice alte pagube cauzate în procesul penal.
Cum reclamantul a indicat ca fapt cauzator al prejudiciului vătămarea dreptului său prin încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură penală privind administrarea probelor, calitatea procesuală pasivă revine Ministerului Finanțelor Publice.
instanța cu acțiune civilă, reclamantul are obligația de a dovedi condițiile răspunderii civile cerute de lege.
Principiul răspunderii civile delictuale este enunțat de art. 998 Cod civil care prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
Prejudiciul este elementul care determină obligația de reparațiune, despăgubire fără daună, preexistentă nu se poate concepe. Alăturat acestuia trebuie să existe raportul de cauzalitate între culpă, care dă naștere responsabilități și prejudiciu - din care decurge obligațiunea de despăgubire.
În cauză, reclamantul a indicat valoarea despăgubirilor revenindu-i și sarcina probei în a dovedi existența prejudiciului, oricare ar fi componența sa, materială fie morală.
Cercetarea penală este finalizată prin hotărâre definitivă a instanței penale ce are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și, vinovăției acesteia (art. 22 Cod procedură penală).
În ce privește administrarea probelor în procesul penal reclamantul-inculpat în acea cauză a avut drept de plângere, de a formula apărări și exercita căile de atac pentru a-și dovedi nevinovăția.
Dat fiind efectele hotărârii penale, instanța civilă nu are competența de a stabili dacă s-a încălcat prezumția de nevinovăție. Tribunalul a reținut corect faptul că reclamantul nu se află în situația achitării sau altei soluții după condamnare în care prejudiciul să fie prezumat, în sensul art. 504 Cod procedură penală, ci trebuie să-l dovedească pentru a se naște obligația de desdăunare.
Curtea constată că situația de fapt stabilită prin considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului. Hotărârea atacată cuprinde elementele prevăzute de art. 261 pct. 1-8 Cod procedură civilă, între care motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În partea introductivă a sentinței sunt consemnate concluziile orale ale reclamantului, și instanța s-a pronunțat conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă asupra obiectului cererii deduse judecății.
Faptul că în considerentele sentinței nu sunt redate concluziile scrise depuse de reclamant în care își prezintă pretențiile și analizează probele administrate, nu constituie motiv de nulitate care să impună, în apel soluția din art. 296 Cod procedură civilă, așa cum s-a solicitat de schimbare în tot a hotărârii și pe fond a admiterii pretențiilor sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 557 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- --- -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
02.11.2009
2 ex.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Valeria Cormanencu Stanciu
