Speta Legea 10/2001. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 133
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva încheierii din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al treilea termen de judecată după repunerea pe rol, solicită judecarea cauzei în lipsă, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură:
- precizări formulate de apelant, însoțite de înscrisuri (cereri formulate de la data de 14.09.2005, 24.12.1990, sentința civilă nr. 5577/6.11.2006, cereri formulate la 14.06.2008)
- precizări formulate de intimatul.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii formulate de, contestația în anulare a fost calificată drept o cerere de îndreptare eroare materială în contestația în anulare.S-a formulat apel la o cerere de îndreptare eroare materială, sentința civilă nr. 342/31.03.2008 ce constituie obiectul îndreptării erorii materiale a fost apelată, pronunțându-se sentința civilă nr. 727/07.07.2008 de către Tribunalul Vaslui, fiind epuizată calea de atac pentru verificarea erorii materiale. Cu privire la sentința nr. 727/2008 trebuie exercitată calea de atac prevăzută de lege și nu cea separată.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare cu privire la aspectele invocate din oficiu.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 21.10.2008 Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentințelor civile nr. 342 din 31.03.2008 și nr. 727 din 07.07.2008 ale Tribunalului Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată,nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în hotărâri judecătorești. Ceea ce a invocat reclamantul nu constituie o greșeală materială în sensul art. 281 Cod procedură civilă. Instanța a motivat în fapt și în drept soluția adoptată și a arătat de ce s-a pronunțat astfel la cererea de chemare în judecată a reclamantului,aspecte care nu pot fi reanalizate pe calea îndreptării erorii materiale în baza art. 281 Cod procedură civilă.
a declarat apel considerând că încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului,el susține că,în mod greșit,s-a reținut că cererea sa nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă.
Susține apelantul că,în cererea inițială,formulată în dosarul nr-,a solicitat aceleași bunuri pe care le solicitase și în dosarul nr-.
Apelantul învederează că Tribunalul Vasluia conexat cererea sa la acest ultim dosar,însă nu s-a pronunțat asupra ei,astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 -2 Cod procedură civilă.
Mai arată apelantul că, prin sentința civilă nr. 342 din 31.03.2008,tribunalul a reținut că el își legitimează calitatea procesuală activă și că acțiunea sa se impune a fi admisă,însă,contrar acestei constatări,nu s-a pronunțat asupra cererii conexate.
Apelantul apreciază că tribunalul a reținut greșit,în sentința civilă nr. 342/2008,că dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu sunt aplicabile cererii sale,formulate în anul 2005.
La termenul de judecată din 12.12.2008 s-a dispus suspendarea judecării apelului,conform art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19.06.2009,la cererea apelantului.
La termenul de judecată din 03.07.2009,Curtea,din oficiu,a invocat excepția inadmisibilității cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 727/2008,sentință prin care s-a îndreptat eroarea materială din sentința civilă nr. 342/2008 a Tribunalului Vaslui.
Prin memoriul depus la data de 29.09.2009, a arătat că nu înțelege excepția invocată de instanță,însă precizează că prin cererea din 24.12.1990 a solicitat Primarului comunei,județul V,ca,atunci când va apare o lege ad-hoc,să-i restituie bunurile pe care le-a pretins,în calitate de urmaș al defuncților și.
Apelantul susține că,în baza cererii formulate,conform Legii nr. 247/2005,s-a adresat Tribunalului București,însă acesta și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui,cererea sa fiind conexată la dosarul nr-.
apelantul că,prin cererea din 14.06.2008,a arătat Tribunalului Vaslui că,prin sentința civilă nr. 342/2008,nu s-a pronunțat asupra cererii sale,formulate în baza Legii nr. 247/2005(ds. nr-) însă,în aceeași zi,a mai formulat o cerere de îndreptare a unei erori.
Prin sentința civilă nr. 727/2008,Tribunalul s-a pronunțat numai asupra cererii de îndreptare a erorii materiale.
Legal citați,intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține că apelul declarat de nu este întemeiat.
În acest sens,Curtea constată că,prin sentința civilă nr. 342 din 31.03.2008, Tribunalul Vasluia admis cererea formulată de în contradictoriu cu Primarul și Primăria comunei și a anulat dispoziția nr. 141 din 13 iulie 1997 emisă de Primarul comunei,județul
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul,( decedat în cursul procesului ) și susținută în continuare de moștenitorii acestuia introduși în cauză,respectiv de Silviea,soție supraviețuitoare, și,fii și s-a stabilit că intervenientului în interes propriu,i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent ce se vor acorda potrivit Titlului VII din Legea 247/2005 pentru următoarele imobile:
- un hambar pentru cereale construit din scândură de brad și acoperit cu tablă galvanizată având o suprafață de cca.100 mp și o vechime de aproximativ 20 de ani;
- un pentru porumb construit din împletitură de nuiele de salcie și acoperit cu tablă galvanizată având o suprafață de 30 mp și o vechime de 20 de ani;
- adăpost pentru porci construit din chirpici și acoperit cu stuf;
- de păsări cu pereți din chirpici și acoperit cu stuf cu o suprafață de cca.30 mp; ambele cu o vechime de aproximativ 20 de ani.
Bunurile menționate mai sus au fost proprietatea lui.
1. Un hambar pentru cereale construit din scândură de brad și acoperit cu tablă galvanizată cu o suprafață de cca.80 mp și o vechime de 15 ani;
2. Un de porumb din împletitură din nuiele de salcie și acoperit cu tablă galvanizată cu o suprafață de cca. 25 mp și o vechime de 20 de ani;
3. Un grajd pentru vite de cca. 150 mp construit din chirpici și acoperit cu stuf;
4. Adăpost pentru porci și pentru păsări construite din chirpici și acoperite cu stuf,primul cu o suprafață de cca.8 mp și al doilea cu suprafața de 15 mp.
Bunurile menționate la pct. 1-4 au fost proprietatea lui.
A fost respinsă cererea prin care reclamantul chemat în judecată,în temeiul art. 57 Cod procedură civilă,în calitate de intervenienți în nume propriu pe, G,decedat și reprezentat de, și.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Prefectul județului V,Comisia Județeană V,Comisia Locală,ambele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului Primarul comunei la plata de dobândă.
Pronunțând această sentință,tribunalul a constatat că prin sentința nr. 39/C/08.08.2005 a Tribunalului Vaslui,rămasă definitivă și irevocabilă,a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul,iar Primarul comunei a fost obligat să emită dispoziția motivată prevăzută de Legea nr. 10/2001. Din considerentele acestei sentințe rezultă că singurul care a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 a fost intervenientul în interes propriu,notificare prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile care au aparținut bunicului și tatălui său,construcții despre care a pretins că au fost preluate abuziv de către autoritățile din comună de la acea vreme și pentru care nu s-a primit nici o despăgubire.
Prin sentința menționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că cererea numitului se întemeiază pe Legea nr. 10/2001.
Ca urmare,pârâtul Primarul comunei,județul V emite dispoziția nr. 141/13.07.2006 prin care respinge notificarea ce face obiectul dosarului nr. 4/2006 depus de motivat de faptul că solicitantul nu a depus documente relevante care să ateste existența acestor imobile și nici actul de confiscare,precum și datorită faptului că nu s-a depus raportul de evaluare prin care să se stabilească valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate.
Dispoziția arătată este nelegală și s-a impus a fi anulată întrucât nu respectă dispozitivul sentinței nr. 39/2005 a Tribunalului Vaslui. Astfel,aceasta trebuia emisă pe numele lui singurul care a făcut cerere în termenul instituit de art. 21 din legea nr. 10/2001 și nu pe numele lui față de care acțiunea a fost respinsă prin hotărârea judecătorească menționată. Mai mult decât atât,Primarul trebuia să constate că cererea reclamantului nu a fost depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001,iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 invocate de acesta nu sunt aplicabile cererii sale depusă în anul 2005 deoarece actul normativ citat nu i-a repus în termenul de depunere a notificărilor la Legea nr. 10/2001 pe cei îndreptățiți.
S-a apreciat că în raport de dispoziția atacată,reclamantul are calitate procesuală activă și acțiunea sa se impune a fi admisă.
Depozițiile martorilor și audiați de instanță la cererea reclamantului atestă faptul că numiții și, bunicul,respectiv tatăl reclamantului și a celorlalți intervenienți, au avut în proprietate anexele gospodărești descrise în cererea de chemare în judecată fiind declarați chiaburi și mutați forțat din domiciliu în alte localități deoarece s-au opus colectivizării. Potrivit martorilor, și împreună cu familiile acestora au fost siliți să-și abandoneze gospodăriile,nu au primit nici o despăgubire și nu s-au întocmit acte de expropriere. Construcțiile aferente caselor de locuit cu destinație de anexe gospodărești au intrat în posesia altor persoane,iar când cei doi s-au reîntors în sat nu le-au mai găsit,fiind demolate.
În consecință,Tribunalul a apreciat că,în mod nelegal Primarul comunei ca reprezentant al autorității investite cu soluționarea notificării intervenientului nu a soluționat-o în mod favorabil,în cauză fiind dovedit faptul că bunurile imobile descrise în notificare au fost proprietatea defuncților și și că acestea au fost preluate fără titlu de către autoritățile comuniste din comună în jurul anului 1953,foștii proprietari nefiind despăgubiți.
Astfel, tribunalul a constatat că cererea intervenientului și continuată de moștenitorii acestuia este întemeiată și a admis-
Fiind o contestație la Legea nr. 10/2001,pârâții Prefectul județului V și cele două comisii de fond funciar chemate în judecată nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece nu au atribuții în ceea ce pri vește aplicarea normelor cuprinse în acest act normativ,motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți prin încheierea din 04.02.2008,acțiunea formulată în contradictoriu cu acestea fiind respinsă cu această motivare.
Doar intervenientul în interes propriu a formulat notificare în termenul instituit de art. 21 alineat 1 din legea nr. 10/2001,reclamantul deși a formulat cerere nu a depus-o în termen și nici nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001,iar ceilalți intervenienți chemați în judecată de reclamant nu au făcut nici un demers în acest sens.
Pentru acest motiv,cererea prin care reclamantul i-a chemat în judecată în temeiul art. 57 Cod procedură civilă pe:, G, decedat și reprezentat de, și a fost respinsă.
Sentința civilă nr. 342/2008 a fost comunicată apelantului la data de 06.06.2008,iar acesta nu a exercitat calea de atac a apelului achiesând la aceasta.
La data de 16.06.2008, solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 342/2008 în ceea ce privește data emiterii dispoziției nr. 141 de către Primarul comunei,județul V ( fila 258 - dosar -).
Prin sentința civilă nr. 727 din 07.07.2008, Tribunalul Vaslui admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de și dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 342/2008 cu privire la anul emiterii dispoziției nr. 141,în sensul că se va trece " 13.07.2006" în loc de " 13.07.1997",cum din greșeală s-a consemnat.
Această sentință a fost comunicată apelantului la data de 14.07.2008.
La data de 01.08.2008, a formulat contestație în anularea sentințelor civile nr. 342/2008 și nr. 727/2008 ale Tribunalului Vaslui.
La data de 08.09.2008, a precizat că,în raport de prevederile art. 281 Cod procedură civilă,cererea sa este de îndreptare.
Aceleași precizări au fost făcute de și prin memoriul depus la dosarul cauzei,la data de 06.10.2008,prin care arată că motivarea sentinței civile nr. 342/2008,în care se reține că el nu a depus cererea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și că Legea nr. 247/2005 nu este aplicabilă speței,este greșită,deoarece art. 1 Titlul VI din legea nr. 247/2005 stabilește că dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice.
Raportat la precizările făcute de,tribunalul a reținut corect,prin încheierea apelată,că cererea acestuia nu poate fi valorificată pe calea cererii de îndreptare a erorii materiale,prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă.
Curtea reține că susținerile apelantului vizează,în realitate,fondul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 342/2008 și prin care s-a reținut că singurul care a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 ar fi defunctul.
Criticile apelantului privind nepronunțarea instanței de fond asupra acțiunii sale ce a fost conexată la cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 342/2008 vizează,în esență,nemulțumirea apelantului față de soluția tribunalului care a reținut că notificarea acestuia ar fi fost formulată tardiv și că dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu i-ar fi aplicabile.
Însă, aceste critici puteau fi valorificate numai prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege împotriva sentinței civile nr. 342/2008 și nu pe calea cererii de îndreptare a unei presupuse erori materiale strecurate în sentința respectivă conform art. 281 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced,Curtea reține că încheierea atacată este legală și temeinică,urmând a respinge apelul declarat de,potrivit disp. art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de împotriva încheierii din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - --- |
Grefier,
- -
Tehnored.
02 exemplare / 30.10.2009
Tribunalul Vaslui: a
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Valeria Cormanencu Stanciu
