Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1421/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1421
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantă -,împotriva deciziei civile nr.297 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și SC SRL, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă -,consilier juridic pentru intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, avocat pentru intimata pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat:
- nedeclararea recursului în termenul legal, hotărârea pronunțată în apel a fost comunicată la 01.07.2009, iar recursul a fost formulat la 30.07.2009, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, fiind angajată în ziua procesului și pentru a depune înscrisuri prin care să justifice depășirea termenului de recurs.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, s-a opus amânării cauzei.
Avocat, pentru intimata pârâtă,s-a opus amânării cauzei susținând că a mai fost acordat un termen recurentei pentru apărare.
Instanța, având în vedere că în cauză s-a mai acordat un termen pentru asigurarea apărării, iar dispozițiile art.156 cod. proc. civ. nu permite acordarea decât a unui singur termen pentru acest motiv,respinge cererea de amânare.
Cum la dosar nu există o cerere de repunere în termenul de recurs, de către recurenta reclamantă -,instanța din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității recursului și a acordat cuvântul asupra excepției.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat respingerea excepției.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR,a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SRL,a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2008, reclamanta - a chemat în judecată pârâții Municipiul C, prin Primar și SC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 2250 mp situată in C,. - cu str. - cel
În motivare a arătat că este moștenitoarea părinților săi, și, iar aceștia au deținut un teren care în prezent este ocupat abuziv de cele două pârâte. A mai arătat că farmacia este construită pe terenul proprietatea sa, fără consimțământul său. Deși s-a adresat Primăriei C, până în prezent nu a primit nici un răspuns. A mai precizat că părinții săi au deținut terenul menționat mai sus, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4411/15.11.1921. De asemenea, arată că M parte din acest teren este liber și are următoarele vecinătăți E - -, V - - cel M, S - -, N - Intersecția Bd. - cu str. - cel
La data de 12.06.2008, pârâta SC SRL a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât reclamanta a investit instanța cu o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun potrivit dispoz. art. 480 Cod civ. acțiune care este inadmisibilă după intrarea în vigoare, la data de 14.02.2001, a Lg.10/2001, care este o lege specială, cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat. Totodată a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Astfel, a arătat că este moștenitoarea numiților și, invocând contractul de vânzare-cumpărare nr. 4411/15.11.1921, or, din adresa nr. -/27.02.2006, emisă de Primaria Mun.C, a rezultat că reclamanta a solicitat restituirea terenului situat in C, str. - I, cerere care a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr.12247/10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, prin Primar, și SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Odată cu intrarea în vigoare a Lg. 10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele care formează obiectul acestei legi.
În consecință, accesul la un proces echitabil cu privire la asemenea imobil, poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare, sub toate formele ei, cum este cazul în speță, numai în condițiile și căile prevăzute de legea nouă, de vreme ce acțiunea în justiție a fost promovată ulterior apariției Lg. 10/2001.
Din aceste considerente, instanța admis excepția inadmisibilitătii invocată de intimata SC SRL C și pe cale de consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, astfel cum fost calificat, în condițiile art. 282 indice pr.civ. la termenul din data de 4 martie 2009, susținut, în esență că, prima instanță în mod nelegal și netemeinic admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta CG. SRL, întrucât imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr.10/2001, având în vedere că niciodată terenul împreună cu imobilul-casă aparținând părinților săi, nu a trecut în proprietatea statului legal sau ilegal, în baza vreunui act normativ sau abuziv, pârâtul Municipiul C, prin Primar, nefăcând și neputând să facă astfel de dovezi, întrucât acestea nu există, fiind de necontestat că nu pierdut niciodată nici posesia dar nici proprietatea asupra acestor imobile, iar dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 480 Cod Civil.
De asemenea, apelanta susținut că, prin admiterea excepției invocate, hotărârea este dată fără temei legal, încălcându-se principiul constituțional referitor la liberul acces la justiție, iar dacă s-ar lua în considerare că litigiul este supus reglementărilor Legii nr.10/2001 atunci hotărârea este dată cu încălcarea normelor de competență ale altei instanțe, întrucât, în primă instanță, doar Tribunalul este competent și nu Judecătoria, situație în care hotărârea atacată este nulă absolut.
Prin decizia civilă nr. 297 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 12247/10 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, și SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Excepția de necompetență materială a Judecătoriei, invocată prin motivele de apel, este neîntemeiată, având în vedere că prima instanță a fost investită cu o cerere în revendicare imobiliară pe dreptul comun, întemeiată pe dispoz. art. 480 Cod civil, indicate în mod expres, în condițiile art. 112 pct. 4 Cod pr. civ. iar față de această investire neechivocă este evident că Judecătoria este instanța competentă material să soluționeze cauza, în virtutea plenitudinii sale de jurisdicție conferită de dispoz. art. 1 pct. 1 Cod pr. civ.
Reclamanta a introdus acțiunea în revendicare la data de 22.04.2008, susținând o stare de fapt neverosimilă din perspectiva momentului introducerii acțiunii și anume, că ar fi fost deposedată după introducerea acesteia în instanță, respectiv la data de 06.10.2008.
Cu alte cuvinte, apelanta nici nu afirmă cu promptitudine și bună credință o anume stare de fapt, ci încearcă să inducă în eroare instanța, susținând că fost deposedată în anul 2008, în încercarea de a eluda procedura specială, instituită de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a constatat că reclamanta a mai inițiat un demers juridic pentru valorificarea aceluiași drept, asupra aceluiași imobil,ce a constituit obiectul dosarului nr-, în care fost pronunțată sentința civilă nr.18711/2 decembrie 2008 Judecătoriei Craiova, definitivă, soluția fiind de respingere acțiunii formulată de aceasta și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată, cu completările aduse prin Legea nr.247/2005, prin care solicitat anularea Hotărârii nr.699/20 aprilie 2007 emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar ( comunicată prin adresa nr. 79794/31 august 2007 ).
În cadrul acestei acțiuni este fără echivoc că reclamanta a susținut preluare abuzivă imobilului în litigiu, anterioară anului 1989, așadar perioada de referință a actelor normative cu caracter reparatoriu.
În acest sens, trebuie interpretate și dezlegările cu caracter obligatoriu statuate prin decizia nr. 33/9 iunie 20098 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că, în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul următoarelor motive:
Decizia atacată a fost pronunțată de către o instanță care nu era competentă material să soluționeze cauza, deoarece tribunalul este competent material să soluționeze o cauză al cărei obiect are o valoare mai M de un miliard, ceea ce în cazul de față este evident, respectiv că valoarea imobilului depășește această valoare.
Decizia de apel atacată este nelegală, deoarece nu a precizat care este textul de lege care a modificat sau abrogat art. 480 Cod civil, în contextul în care a arătat principiile de aplicare a legii noi în raport cu legea veche.
Motivarea instanței de apel este confuză în momentul când arată prioritatea criteriilor de aplicare a Lg. 10/2001 și ale codului civil, în opinia recurentei, fiind de necontestat faptul că "actul vechi" dovedește dreptul de proprietate al autorilor reclamantei și care nu a fost anulat sau contestat.
Recursul este nefondat.
Din analiza motivelor de recurs se poate constata că recurenta critică soluția instanței de apel, fără a preciza în mod expres care sunt cauzele de nulitate care afectează decizia recurată și, respectiv, temeiul de drept al acestora.
Însă, analizate, toate criticile invocate prin recurs cu privire la decizia atacată reflectă o interpretare greșită dată dispozițiilor legale de către instanțele de judecată, cât și principiile care guvernează măsurile legale cu caracter reparatoriu existente în materia imobiliară.
La termenul de judecată din data de 30.11.2009, instanța, din oficiu, având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost prezentată nici o cerere de repunere în termen a recursului formulat, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Analizând această excepție, se constată că decizia atacată cu recurs a fost comunicată reclamantei la data de 1 07 2009 ( fila 49 dosar apel) iar recursul declarat de reclamantă s-a depus la oficiul poștal la data de 30 07 2009 ( fila 4 dosar recurs) astfel că de la data comunicării deciziei atacată cu recurs au trecut mai mult de 15 zile, termenul legal pentru a se declara recurs fiind depășit.
Art. 301(1) Cod pr. civ. arată că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 303(2) Cod pr. civ. arată că termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, respectiv de 15 zile.
În consecință, instanța, în baza acestor considerente, va respinge ca tardiv formulat recursul în cauză, cu atât mai mult cu cât partea nu a făcut dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare acest recurs.
Cu privire la cererea formulată de SC SRL, pentru cheltuieli de judecată, s-a constatat că nu este întemeiată, intimata nedepunând la dosar chitanță din care să rezulte plata cheltuielilor efectuate, conform art. 274 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.297 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și SC SRL.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de SC SRL, pentru cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./16.12.2009
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
