Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1419/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1419
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și -, împotriva deciziei civile nr.532 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat care reprezintă și pe recurenta pârâtă - și intimatul reclamant personal și asistat de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință,după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, susținut că instanța de apel nu a respectat indicațiile deciziei de casare, deoarece nu a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în cauză, cu privire la dependințele comune ale imobilului, respectiv podul, nu a determinat modalitatea de compartimentare și nici costurile acestor compartimentări.
Față de motivele scrise și susținute oral, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul omologării variantei a-III- din raportul de expertiză efectuat de expert, cu împărțirea corelativă a terenului pentru această variantă, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a susținut că în mod corect instanța de apel a omologat raportul de expertiză în varianta I.
Cu privire la teza subsidiară prin care s-a solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta a III-a a considerat că este neîntemeiată, această critică reprezintă o critică de fond și nu un motiv de nelegalitate.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 7 2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și -, solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților pentru suprafețele comune ale imobilului din C,- și a terenului în suprafață de 344 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 20 decembrie 1999 împreună cu sora sa, au încheiat un act de partaj voluntar, prin care au împărțit camerele imobilului menționat, rămânând în indiviziune asupra unei părți din construcție: demisol - holul (nr. 5) și WC (nr.9) la parter - un antreu (nr. 2), casa scării (nr. 5), două holuri (nr. 6 și 10), casa scării (nr. 11) și WC (nr. 12).
La 27 martie 2000, sora reclamantului a vândut partea care-i revenea în proprietate exclusivă din imobil, precum și partea sa din suprafețele comune, în prezent reclamantul fiind în indiviziune cu pârâții, care nu-i permit să folosească părțile comune din imobil.
Pârâții au invocat inadmisibilitatea cererii formulate, având în vedere că imobilul pentru care s-a solicitat ieșirea din indiviziune nu poate fi partajat în natură, fiind în coproprietate forțată și perpetuă.
Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 13498 din 9 sept. 2003, respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților și -.
In considerentele sentinței s-au avut în vedere concluziile expertului referitoare la partajarea terenului, care implică anumite investiții, pe care părțile nu sunt de acord să le efectueze.
Că, referitor la acest bun există o coproprietate forțată perpetuă a părților, constituind o excepție de la principiul potrivit căruia, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune - art. 728 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 728 Cod civil, apreciind că în cauză își găsește aplicabilitatea excepția de la aceste dispoziții legale.
Instanța de fond a făcut o interpretare trunchiată a concluziilor raportului de expertiză, nu a analizat variantele de ieșire din indiviziune solicitate, respectiv varianta I, și nu a ținut cont de starea litigioasă dintre părțile din proces.
În ultimul motiv s-a invocat insuficiența probatoriului administrat.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 4313 din 16 decembrie 2004, declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj.
La 22.02.2006, s-a constatat nulitatea raportului de expertiză, dispunându-se refacerea acestuia.
La termenul de judecată din 4 iulie 2006, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, însoțită de copia contractului de vânzare-cumpărare nr.770/15.12.2004, cerere respinsă de instanță.
Prin decizia civilă nr.1200 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Dolja admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului.
S-a respins apelul formulat de reclamantul, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, împotriva sentinței civile nr. 13489 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs intervenientul, solicitând casarea încheierii din 26 septembrie 2006 și a deciziei civile nr.1200 din 29 septembrie 2006, pronunțate de Tribunalul Dolj în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul intervenient a susținut că recurenții nu au formulat opoziție împotriva cererii de intervenție, situație în care aceasta nu trebuia respinsă în principiu, iar pe de altă parte, întrucât a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului din litigiu, se impunea a se analiza participarea sa la proces și ca urmare a transmiterii convenționale a calității procesuale.
Prin decizia nr.77 din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de, împotriva încheierii din 26 sept. 2006 și a deciziei civile nr.1200 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 478/2005, a fost casată decizia și încheierea și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că apelantul reclamant a transmis în timpul procesului dreptul litigios, situație în care, în măsura în care acest aspect este adus la cunoștință instanței, atrage obligația acesteia de a concepta și cita în cauză pe dobânditorul dreptului în calitatea procesuală pe care a deținut-o înstrăinătorul.
Prin decizia civilă nr.604 din 30 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamantul, care a preluat calitatea procesuală a apelantului, împotriva sentinței civile nr. 13498 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.33912/2002, ca urmare a casării deciziei civile nr.1200 din 29 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.478/CIV/2005, prin decizia civilă nr.77 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 3312/CIV/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți și -.
A fost schimbată sentința civilă, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 300 mp în acte (431 mp din măsurători) și părțile comune din imobilul construcție.
S-a omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 33912/2002 al Judecătoriei Craiova de expert în varianta I și s-a atribuit reclamantului Lotul I, compus din suprafața de teren de 139,632 mp teren liber de construcții și pârâților Lotul II compus din aceeași suprafață, identificate în schița anexă la raport varianta
A fost omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 478/2005 al Tribunalului Dolj de expert, completat, în varianta cuprinsă în completare (răspuns la obiecțiuni) varianta a II-a din raportul inițial, atribuind părților încăperile aflate în indiviziune conform acestei variante, identificate prin schița anexă.
S-au atribuit pârâților cele două grupuri sanitare identificate cu nr. 9 și 12 din fișa cadastrală.
S-a atribuit suprafața cu destinație de pod, conform propunerii expertului de la pct. 6 din raportul de expertiză.
Au fost obligați pârâții la plata față de reclamant, a unei sulte în cuantum de 3713,40 RON.
S-au compensat cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții la plata către reclamant sumei de 1712,5 RON.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că refuzul pârâților de a consimți la sistarea coproprietății apare ca o exercitare abuzivă a dreptului lor, atâta vreme cât prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză, s-a constatat că fiecare parte poate avea o cale de acces separată pentru intrarea în locuință, iar instalațiile de energie electrică, apă, canalizare și gaze naturale sunt separate.
Apreciindu-se incidența în speță a dispozițiilor art. 728 Cod civil, instanța de apel a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 300. și părțile comune din construcție, instanța de apel optând motivat pentru prima variantă a raportului de expertiză întocmit de expert, în ceea ce privește terenul și pentru varianta a II-a în ceea ce privește lotizarea suprafețelor indivize.
Față de dispozițiile art. 742 Cod civil, s-a dispus obligarea pârâților la plata unei sulte pentru egalizarea loturilor, iar în privința podului s-a dispus partajarea longitudinală a acestuia.
S-a făcut aplicarea art. 274 pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs pârâții și -, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâții au susținut în esență, că: în mod greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra părților comune ale imobilului, atâta vreme cât există o coproprietate forțată și perpetuă atât prin destinație, cât și prin modul de repartizare în cadrul construcției; că, s-a ignorat raportul de expertiză al expertei, care a concluzionat că nu se poate dispune o ieșire din indiviziune într-o variantă care să respecte drepturile de proprietate asupra camerelor deținute exclusiv de către părți; că, varianta impusă de tribunal ar duce la modificări structurale importante prin necesitatea reparației unor ziduri despărțitoare la demisol, ce ar putea afecta structura de rezistență a clădirii edificată în anul 1935; că, în ceea ce privește parterul imobilului, varianta adoptată realizează o modalitate neechitabilă de împărțire, câtă vrem, se obligă la folosirea ca zonă de acces a unei scări secundare ce nu îndeplinește condițiile legale de acces din punctul de vedere al accesului și intervenției pompierilor; prin atribuirea unei suprafețe mai mici din construcție li se știrbește dreptul de proprietate; nu s-a făcut o variantă de lotizare care să le asigure accesul pe ușa principală; nu s-a stabilit modalitatea de funcțiune a podului și accesul în pod; că, prin partajarea terenului li se realizează o situație defavorabilă, întrucât atribuirea lotului cu ieșirea prin ușa secundară este una în care terenul este foarte îngust în zona dintre peretele casei și proprietatea vecină, fapt ce ar face imposibilă folosirea atât a terenului, cât și a casei.
În drept, recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.492/28 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr. 604 din 30 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Coproprietatea comună pe cote - părți, stabilă și forțată sau perpetuă, are ca obiect bunuri care, prin natura sau destinația lor, pot fi folosite de mai mulți proprietari.
Bunurile ce fac obiectul proprietății comune stabile și forțate, sunt bunuri accesorii pe lângă bunurile principale, care sunt proprietate exclusivă.
În speța dedusă judecății, părțile litigante sunt proprietari exclusivi asupra unui număr strict determinat de încăperi și sunt în indiviziune în cote de asupra terenului și părților comune ( holuri, C - uri, antreu, casa scării).
Deși instanța de fond a apreciat că în raport de expertizele ordonate în cauză nu se poate face aplicarea art.728 Cod civil, întrucât ar necesita efectuarea unor lucrări de investiții, modificarea unui gard de beton, pe care părțile nu sunt de acord să o facă, instanța de apel a schimbat soluția și a admis acțiunea, motivând că refuzul pârâților de a sista indiviziunea apare ca o exercitare abuzivă a dreptului lor.
A dispus ieșirea din indiviziune, omologând expertizele efectuate de experți.
Criticile formulate de către pârâți cu privire la modalitatea de împărțire a părților comune din imobil, sunt întemeiate.
Analizând hotărârea instanței de apel, s- constatat că aceasta nu respectă dispozițiile art. 261 pct. 5,6 Cod pr. civilă.
Codul d e procedură civilă nu prevede condiții particulare în legătură cu forma sau conținutul considerentelor, ci se referă doar la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept " care au format convingerea" instanței, precum și a celor " pentru care s-au înlăturat cererile părților" ( art. 261 pct.5 Cod pr. civilă).
Motivarea trebuie să fie în concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, care este partea cea mai importantă a unei hotărâri, care nu este altceva, decât o reproducere a minutei redactate după deliberare, iar între minută și dispozitiv trebuie să existe o concordanță perfectă.
În speța dedusă judecății, aceste cerințe nu sunt respectate, conținutul minutei nu este redat întocmai în dispozitivul deciziei, mai mult, instanța de apel adoptă varianta a II-a a raportului și suplimentului la raport întocmite de expert, variantă ce implică și realizarea unor lucrări de compartimentare a imobilului supus partajului, cu care recurenții pârâți nu sunt de acord.
Nici în privința partajării podului, nu se precizează modalitatea în care se realizează aceasta.
Față de faptul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde prestațiile concrete la care sunt obligate părțile, decizia este contradictorie și incompletă și prin urmare, susceptibilă de casare, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-.
Având în vedere îndrumările decizie de casare, instanța a încuviințat proba cu expertiza specialitatea construcții, având următoarele obiective: să se dispună ieșirea din indiviziune asupra părților comune din imobilul construcție, astfel încât să se respecte dreptul de proprietate asupra camerelor deținute exclusiv de părți; să se întocmească mai multe variante de lotizare cu luarea în considerare a principiului echității în efectuarea partajului, înțeleasă în sensul că trebuie să se evite pe cât posibil fărâmițarea excesivă a bunului, cu consecințe negative asupra utilizării încăperilor aflate în indiviziune forțată; să se verifice dacă modificările propuse prin expertiza realizată de ing., în apel (răspunsul la obiecțiuni, fila 100-103 din dos.nr.478/CIV/2005 al Trib. D) afectează structura de rezistență a imobilului, expertul având în vedere și lucrările de consolidare a imobilului, astfel cum au fost redate în expertiza efectuată în dosarul nr.33912/2002 al Jud. C; la întocmirea variantelor de lotizare expertul va individualiza cu exactitate loturile, va reda cu claritate modificările ce se vor aduce imobilului, va indica prestațiile ce vor reveni părților litigante pentru aducerea la îndeplinire a modificărilor, va stabili sultele.
În plus, față de obiectivele instanței au fost încuviințate și obiectivele propuse de apelantul.
Totodată, instanța a încuviințat fiecărei părți câte un expert asistent.
Expertiza a fost efectuată de expert, raportul de expertiză regăsindu-se la filele 43-56 dosar.
Expertul asistent pentru reclamantul apelant, a depus la rândul său, "punct de vedere față de raport de expertiză tehnică întocmit de către domnul expert ", în care se arată că expertul cauzei, propunând variantele de lotizare, nu a ținut seama de modificările aduse de pârâții și - la spațiile pe care le dețin la demisol, nu a stabilit sultele la variantele 1 și 3.
În ședința publică din 13.03.2009 instanța a încuviințat obiecțiunile la expertiză formulate de apelantul reclamant și a dispus refacerea raportului de către expertul cauzei.
În aceeași ședință, instanța a respins cererea intimaților privind refacerea raportului de expertiză în specialitatea topografie, având în vedere îndrumările deciziei de casare care, în conformitate cu prev. art.315 alin. 1. sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.
La data de 19.03.2009 intimații pârâți au depus la rândul lor obiecțiuni la expertiza efectuată de, pe care instanța, deși tardive, le-a încuviințat, apreciind că este necesar ca expertul să lămurească toate aspectele ce țin de ieșirea din indiviziune a părților.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus la dosar la data de 12.05.2009, expertul asistent pentru reclamantul apelant, depunând "punct de vedere față de raport de expertiză tehnică refăcut de către domnul expert.
Apelantul reclamant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză refăcut, obiecțiuni respinse de instanță ca neîntemeiate.
Intimații și - nu au formulat obiecțiuni la raport.
Prin decizia civilă nr.532 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamantul, care a preluat calitatea procesuală a apelantului, împotriva sentinței civile nr. 13498/09 12 2003, pronunțata de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 33912/2002, ca urmare a casării deciziei civile nr. 604/30 11 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- prin decizia civilă nr.492/28.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și -, având ca obiect succesiune.
S-a schimbat sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 300 mp (431. din măsurători) și părțile comune din imobilul construcție.
S-a omologat raportul de expertiză (refăcut) întocmit de expert, specialitatea construcții civile, în varianta I, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei
S-a omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 33912/2002 al Judecătoriei Craiova de către expert în varianta I și s-a atribuit reclamantului lotul nr. 1 compus din suprafața de teren de 139,62 mp. teren liber de construcții și, pârâților lotul nr. 2 compus din aceeași suprafață, identificate în schița anexă la raportul varianta
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 3713,4 lei cu titlu de sultă către reclamant și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și obligați pârâții la 301,70 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 767/03.2000 de BNP - - C, intimații pârâți și - au dobândit în proprietate imobilul situat în C,- jud. D, compus din încăperile situate la parterul clădirii, respectiv camerele notate cu nr. 1, 3 și 4, având toate o suprafață utilă de 31,28 mp, iar la demisol se află B notată cu nr. 8, bucătăria notată cu nr.1, cămara notată cu nr. 2 și B cu nr. 7, toate având o suprafață utilă de 3,85mp.
Totodată au dobândit și cota indiviză de din terenul în suprafață de 344 mp și cota indiviză de din încăperile situate la demisolul imobilului, respectiv holul notat cu nr. 5, WC nr. 9, care au o suprafață utilă de 34,40 mp și încăperile situate la parterul imobilului, respectiv, antreul nr. 2, casa scării nr. 5, holul nr. 10, casa scării nr. 11, WC nr. 12 care au suprafața utilă de 47,29 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7701/15.12.2004 apelantul reclamant a dobândit proprietatea asupra imobilului situat în C,-, jud. D compus din cota indiviză de din suprafața de teren intravilan de 300 mp. din acte și 344 mp din măsurători și cota indiviză de din încăperile din casa de locuit cu demisol și parter descrise astfel: demisol cu o suprafață de 34,40 mp. holul nr. 5 și WC nr. 9, la parter cu o suprafață de 47,29 mp, cu nr. 2, casa scării nr. 5, hol nr. 6, holul nr. 10, nr. 11, casa scării și WC nr. 12, iar în proprietate exclusivă, încăperile din casa de locuit și anume: la demisol cu o suprafață de 46,14 mp bucătărie nr. 4, cameră - nr. 6, la parter cu o suprafață de 36,93 mp. nr. 7 - cameră, nr. 8 baie și nr. 9 cameră, construite din cărămidă, acoperite cu tablă.
Din analiza acestor contracte reiese că părțile se află în indiviziune asupra terenului în suprafață de 300 mp. și asupra unor încăperi situate atât la demisol, cât și la parterul imobilului.
De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei reiese că pe parcursul timpului, între părți s-au desfășurat mai multe litigii generate de starea de indiviziune în care se află, așa încât, instanța a apreciat că se impune admiterea acțiunii și ieșirea din indiviziune a părților.
Având în vedere îndrumările deciziei de casare, instanța a omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 33912/2002 al Judecătoriei Craiova de către expert în varianta I și a atribuit reclamantului lotul nr. 1 compus din suprafața de teren de 139,62 mp. teren liber de construcții și, pârâților lotul nr. 2 compus din aceeași suprafață identificate în schița anexă la raportul varianta
Instanța a omologat raportul de expertiză (refăcut) întocmit de expert, specialitatea construcții civile, în varianta I, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I, variantă în care părțile vor realiza un perete de rigips atât la demisol cât și la parter, în grosime de 14 cm care are în interior izolație din vată minerală de 10 cm. grosime cu rol fonoabsorbant.
S-a arătat că prin separarea indicată în această variantă, suprafețele comune se împart în 2 părți cu intrări distincte și sunt aproximativ egale (22,59 mp pentru apelantul reclamant și 24,79 mp pentru pârâții la parter), pârâților revenindu-le în plus din părțile comune 1,15 mp. iar la demisol, fiecărei părți îi va reveni o suprafață de 17,20 mp. accesul intimaților pârâți urmând a se face pe intrarea secundară.
S-a dispus obligarea pârâților la plata unei sulte către reclamantul în valoare de 3713,4 lei, reprezentând contravaloarea modernizării unui grup sanitar, precum și pentru 1,15 mp suprafață utilă în plus.
În conformitate cu prevederile art.276, instanța de apel a compensat în parte cheltuielile de judecată, obligând pârâții la 301,70 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și -, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenții susțin că în mod greșit instanța de apel a respins cererea formulată de aceștia, pentru efectuarea unei noi expertize topometrice, susținând că decizia de casare nu limita probatoriul doar la expertiza în construcții, ci casarea soluției s-a făcut sub toate aspectele și în vederea administrării întregului probatoriu necesar în vederea dezlegării pricinii.
Recurenții arată că procedându-se în acest mod li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, soluția de ieșire din indiviziune pentru clădire fiind condiționată de modalitatea de partajare a terenului.
Se mai susține că motivând soluția, instanța de apel nu a arătat considerentele pentru care omologarea raportului de expertiză efectuat de exp. în varianta Iaf ost îmbrățișată de Tribunal, iar nu în varianta a III-a solicitată în subsidiar de intimații pârâți.
Arată că în realitate îndrumările deciziei de casare nu au fost respectate, nestabilindu-se punctual modalitatea de împărțire, înțelegându-se să se facă trimitere la varianta I din raportul de expertiză, fără a se determina costurile necesare recompartimentărilor pe care le presupune această variantă de lotizare și nici partea care le va suporta.
Se mai invocă de către recurenți faptul că această modalitate de lotizare în varianta I le este cea mai defavorabilă, nearătându-se cum se va partaja podul, iar culoarul rămas pe teren pentru accesul acestora este unul foarte îngust, în realitate imobilul fiind imposibil de partajat în totalitate, dată fiind structura internă a acestuia și modul de distribuire a elementelor comune, singura variantă care îndeplinește condiții minime de echitate și funcționalitate fiind varianta a III-a din raportul de expertiză.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei, se constată că este lipsită de temei legal prima critică invocată de recurenții pârâți, vizând neefectuarea unei expertize topometrice, din considerentele deciziei de casare rezultând fără echivoc că în rejudecare se va dispune o nouă expertiză specialitatea construcții imobile, având ca obiectiv verificarea împrejurării dacă modificările propuse de expert afectează structura de rezistență a imobilului, expertul având în vedere și lucrările de consolidare a bunului, astfel cum au fost redate în expertiza efectuată anterior.
Cum potrivit art.315 alin.1 pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, se constată că instanța de apel rejudecând pricina a procedat în mod corect potrivit îndrumărilor deciziei de casare, dispunând efectuarea unui nou raport de expertiză în specialitatea construcții.
Dacă instanța de recurs ar fi dorit să se refacă și raportul de expertiză în specialitatea topo, ar fi arătat acest lucru în mod expres, situație în care se constată că din acest punct de vedere, dispozițiile referitoare la modalitatea de partajare a terenului au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi analizate de instanța de apel investită cu rejudecarea.
Cât privește cea de-a doua critică invocată de recurenți, se constată că este neîntemeiată, varianta I în care raportul de expertiză întocmit în rejudecare a fost omologat, fiind bine aleasă de către instanță, întrucât în acest mod s-a dat eficiență actului de partaj voluntar autentificat sub nr.464 din 20 dec.1999 de BNP, ținându-se seama și de posesia pe care părțile o exercită asupra imobilului.
Astfel, examinându-se considerentele deciziei supuse recursului, se constată că instanța de apel a arătat modalitatea în care se va înfăptui ieșirea din indiviziune a părților în varianta I, menționând lucrările de recompartimentare ce urmează a fi făcute, cu trimitere la realizarea peretelui despărțitor, grosimea acestuia, precum și compoziția cu rol fonoabsorbant, stabilind suprafețele din imobil ce revin fiecărui coindivizar, modalitatea în care se realizează accesul în imobil, precum și sulta datorată.
Se constată însă că sunt întemeiate criticile recurenților pârâți vizând nepartajarea podului, precum și cele care se referă la nearătarea de către instanță a părților care vor suporta cheltuielile de realizare a lucrărilor de recompartimentare potrivit variantei I, variantă în care s-a dispus de către instanță ieșirea părților din indiviziune.
Verificându-se raportul de expertiză întocmit în cauză se constată că apare judicioasă propunerea expertului vizând împărțirea podului imobilului pe J prin realizarea unui perete din rigips simplu, fără izolare fonică și termică, ce va fi montat transversal, din peretele de la la S, la Ja lungimii podului.
Cum partajul profită ambelor părți, instanța apreciază că este corect ca părțile, în mod egal să suporte cheltuielile privind realizare tuturor lucrărilor de recompartimentare dispuse prin modalitatea de repartizare a bunurilor în loturi.
Cât privește susținerea recurenților pârâți, vizând imposibilitatea partajării imobilului în totalitate, se constată că în realitate, dorința acestora este aceea de a perpetua o stare de indiviziune, care în timp a generat litigii și conflicte între părți, afirmația acestora fiind contrazisă de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, prin care experții au indicat mai multe variante de ieșire din indiviziune, menționându-se de experți în rapoartele de expertiză întocmite, că lucrările de compartimentare propuse nu afectează structura de rezistență a construcției.
Prin modalitatea de partajare a imobilului dispusă de către instanță, se constată că se realizează părților angrenate în proces o ieșire din indiviziune echitabilă, repartizându-li-se în lot bunuri în natură corespunzând cerințelor ambelor părți și reprezentând varianta în care interesele acestora sunt asigurate în cea mai mare măsură ținând seama de împrejurarea că acest imobil a fost realizat ca o construcție unifamilială.
Așa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul să fie admis.
Se va modifica decizia atacată, în sensul că podul imobilului se va împărți pe J prin realizarea unui perete din rigips simplu, fără izolare termică și fonică, ce va fi montat transversal din peretele de la la S, la Ja lungimii podului, cheltuielile de realizare a tuturor lucrărilor de recompartimentare dispuse se vor suporta în mod egal, de părți, menținându-se restul dispozițiilor deciziei.
Întrucât intimații reclamanți se află în culpă procesuală, potrivit art.274 pr.civ. urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs de recurenții pârâți și dovedite de aceștia cu acte justificative, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar, cu mențiunea că, deși au avut apărător angajat, nu s-a depus chitanța de plată a onorariului de avocat și ca atare, contravaloarea acestui onorariu nefiind dovedită, nu poate fi acordată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și -, împotriva deciziei civile nr.532 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Modifică decizia menționată, în sensul că podul imobilului se va împărți pe J prin realizarea unui perete din rigips simplu, fără izolare termică și fonică, ce va fi montat transversal din peretele de la la S, la Ja lungimii podului, cheltuielile de realizare a tuturor lucrărilor de recompartimentare dispuse se vor suporta în mod egal, de părți.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă pe intimați la 11 lei cheltuieli de judecată către recurenții pârâți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/03.12.2009
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
