Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.156
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta Comuna, reprezentată prin primar, împotriva Sentinței civile nr.45 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 17.06.2008, reclamantul intimat a depus înscrisuri doveditoare ale identității sale, respectiv copie carte de identitate, copie referitoare la adaptarea pensiei începând cu 1 iulie 2008, copia actului de impunere la impozitul pe avere.
La data de 19.06.2008, prin fax, reprezentanta pârâtei apelante, avocat a depus concluzii scrise și copia chitanței de plată a onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei. Prin concluziile scrise s-a solicitat judecata în lipsă.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.45 din 22 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Comuna, reprezentată prin primar, și în consecință a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție motivată prin care să recunoască calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.3707, cu nr.top.181/b, compus din teren în suprafață de 870. precum și despăgubiri bănești în compensare pentru casa de locuit, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, conform Legii nr. 247/2005.
Prin aceeași Sentința, Tribunalul a obligat pârâtul să soluționeze notificarea reclamantului privind solicitarea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF nr.3683, cu nr.top.181/a, compuse din teren în suprafață de 1198. cu supraedificatul de la nr.239, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a unit excepțiile invocate de pârâtă cu fondul, reținând că excepția lipsei de calitate a părților nu are nicio justificare, calitatea reclamantului fiind dovedită cu certificatul de calitate de moștenitor nr.44/2002, după autorii și, născută, iar calitatea pârâtului rezidă din dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 și art.21 alin.1 din Legea nr. 215/2001, care definesc calitatea de persoane de drept public a comunelor, orașelor și municipiilor, ca fiind unități administrativ teritoriale care stau în judecată prin reprezentanții legali.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii referitoare la imobilul din CF nr.3683, prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece prin notificare reclamantul a solicitat restituirea în natură și a acestui imobil, iar faptul că pârâta nu a emis o dispoziție în acest sens, nici de restituire, nici de acordare de despăgubiri, nu-i poate profita pârâtei prin invocarea excepției în propria culpă.
Referitor la primul capăt de cerere prin care s-a solicitat admiterea notificării, instanța de fond a reținut că acesta a mai fost susținut, reclamantul făcând precizări în acest sens (fila 70), situație în care excepția inadmisibilității a rămas fără obiect, iar în legătură cu excepția de inadmisibilitate a celui de-al doilea capăt de cerere, a apreciat că este o excepție ce vizează fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a avut în vedere că reclamantul a notificat pârâta cu privire la imobilele înscrise în CF nr.3707, nr.top.181/b și în CF nr.3683, nr.top.181/a iar prin Dispoziția nr.712/15 martie 2007 fost respinsă notificarea privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul evidențiat în CF nr.3707 și a rămas nesoluționată notificarea privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri privind imobilul înscris în CF nr.3683.
Astfel, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor după autorul, care a fost deposedat abuziv de imobilele a căror restituire se solicită, și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.21, 23, 24 alin.3, 55 alin.1 lit.e și h din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Comuna, reprezentată prin primar, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivarea apelului său, pârâta apelantă a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001, nr.HG498/2001 și nr.HG250/2007, arătând că prima instanță trebuia să dispună anularea dispoziției contestate și că s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în compensare pentru casa de locuit aferentă imobilului înscris în CF 3707 top.181/b, deși nu s-au cerut.
Apelanta a mai învederat că excepțiile de inadmisibilitate a capătului de cerere referitor la admiterea notificării nr.858/2001 având ca obiect CF 3683 top. 181/a, a lipsei de obiect a acțiunii referitoare la imobilul din CF 3683 top.181/a, a lipsei calității procesuale activ ear eclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, față de capătul de cerere referitor la CF 3683 top.181/a, au fost respinse fără a se înlătura justificat susținerile sale.
A susținut, de asemenea, că prima instanță s-a aflat în eroare atunci când a reținut că pârâta apelantă a înregistrat sub același număr ambele notificări, reclamantul nefăcând dovada că notificarea pentru imobilul înscris în CF 3683 a fost trimisă Primăriei de către executorul judecătoresc iar pentru acest imobil nu s-a depus declarație pe proprie răspundere pentru despăgubiri.
Totodată, pârâta apelantă a învederat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra împrejurării că imobilul înscris în CF 3683 aparține domeniului public și că a fost ignorat faptul că imobilul a fost preluat în temeiul art.3 lit."a" din Legea nr. 187/1945, astfel că preluarea nu a fost abuzivă.
În fine, apelanta a arătat că reclamantul nu a făcut proba identității dintre persoana îndreptățită la retrocedare și cea care a formulat cererea.
În această cauză, deși reclamantul intimat a fost citat cu mențiunea de a depune întâmpinare, acesta nu a dat curs solicitării instanței, însă a depus la dosar copie după cartea de identitate, după actul de majorare a pensiei începând cu 1 iulie 2008 și după actul de impunere la impozit pe avere, înscrisuri cu care acesta a făcut dovada identității sale și că este în viață, avându-se în vedere că pârâta a contestat identitatea reclamantului.
În urma examinării sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor Legii nr.10/2001 și nr.HG250/2007, Curtea apreciază că este neîntemeiat apelul declarat de pârâtă, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul instanței de fond, imobilele evidențiate în CF nr.3707 nr.top.181/b și în CF nr.3683 nr.top.181/a provin din CF nr.2604 (filele 13, 14, 56) și au fost preluate de către Statul Român de la în baza art.3 lit.a din Legea nr. 187 din 23 martie 1945, astfel încât, în raport de art.2 lit."i" din Legea nr.10/2001 și art.2.5 din nr.HG250/2007, preluarea imobilelor a fost abuzivă, întrucât Legea nr. 187/1945 viza terenurile arabile și inventarul agricol iar nu imobilele cu destinația de locuințe.
În al doilea rând, prin certificatul de calitate de moștenitor nr.44/2002, reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor al defunctului și, astfel, a calității sale de persoană îndreptățită, în sensul art.3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte, contrar susținerilor pârâtei apelante, aceasta a fost sesizată cu două notificări, atât pentru imobilul evidențiat în CF 3707 nr.top.181/b cât și pentru imobilul evidențiat în CF nr.3683 nr.top.181/a, în fiecare dintre cele două notificări făcându-se referire la ambele imobile și la faptul că acestea au fost transnotate din CF inițial nr.2604.
În raport de cele de mai sus și având în vedere obiectul contestației precizate, Curtea apreciază că sunt lipsite de orice temei toate criticile vizând respingerea de către prima instanță a excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere referitor la admiterea notificării nr.858/2001 având ca obiect CF nr.368, a excepției lipsei de obiect a acțiunii referitoare la imobilul din CF nr.3683 și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, avându-se în vedere dispozițiile art.25 din Legea nr.10/2001 și art.21 alin.1 și 2 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public și sunt reprezentate de primar.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, urmând ca, în baza art.296 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat apelul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta Comuna, reprezentată prin primar, împotriva Sentinței civile nr.45 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează Președintele Curții de APEL TIMIȘOARA,
Judecător Prof.univ.dr.
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
.int. - A Bd. - nr.4..32
apel.p. Comuna prin primar, jud.
Red./23.06.2008
Tehnored. /4 ex./24.06.2008
Prima instanță:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
