Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.157
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul prin mandatar împotriva sentinței civile nr.181/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul orașului, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă mandatar în reprezentarea reclamantului apelant, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 13.06.2008, reclamantul prin mandatar a depus concluzii scrise însoțite de înscrisuri doveditoare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului potrivit concluziilor scrise în formă finală pe care le depune astăzi la dosar precum; de asemenea, depune copia deciziei civile nr. 806/1.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 1723/2005, copia deciziei civile nr. 1277/7.06.2004 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 3278/2004 și copia adresei nr.3481/6.06.2006 emisă de Primăria.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.181/29.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins cererea reclamantului prin mandatar, având ca obiect contestație la Legea nr.10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.06.2007 sub nr-, reclamantul, prin mandatar, a solicitat anularea dispoziției nr.1330/9.05.2007 emisă de Primarul comunei și obligarea acestuia la emiterea unei alte dispoziții care să soluționeze toate solicitările menționate în notificarea nr.6054/21.09.2005, cu obligarea pârâtului la plata daunelor interese în valoare de - lei, față de nesoluționarea notificării din data de 11.07.2001 până la 7.07.2005 și daune cominatorii în cuantum de 100 euro/zi de întârziere de la data depunerii notificării nr.79/2001 până la data restituirii imobilului din menționata notificare.
În motivare reclamantul a arătat că la 11.07.2001 a depus la Biroul Executorului Judecătoresc notificările cu nr.79/2001 pentru revendicarea unui teren în intravilan, 79/2001 pentru revendicarea unui teren extravilan și 80/2001 pentru restituirea unui imobil ocupat abuziv de către.
Reclamantul mai arată că la 21.09.2005 a depus la Primăria o nouă notificare cu nr.6054 pentru toate notificările nerezolvate, notificare avizată favorabil de către Comisia de fond funciar în ședința din 22.06.2006 și înaintată spre validare Comisiei Județene de fond funciar, dar blocată de secretarul Primăriei, care a procedat similar și cu notificarea nr.79/2001, notificare ce a ajuns la unitatea deținătoare abia după 4 ani, când aceasta era deja dizolvată.
Arată că Primăria a urmărit nerestituirea imobilului prin oferta de acordare de despăgubiri prin titluri de valoare precizând că deși a solicitat atribuirea în compensație a clădirilor existente și a celor construite fără autorizație de construcție pe terenul înscris în CF 733, acest lucru a fost refuzat.
Reclamantul precizează că este de acord cu propunerea de la art.2 al Dispoziției nr.1330/2007 și dar cu condiția aplicării prevederilor art.1 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 și a prevederilor Legii nr. 247/2005.
În drept, a invocat prevederile Legii nr.10/2001, ale Legii nr. 247/2005 și ale nr.HG250/2007.
Tribunalul a reținut că soluționarea prezentei acțiuni prin intermediul căreia se exercită controlul judecătoresc asupra dispoziției emisă în etapa administrativă de soluționare a notificărilor formulate de reclamant sub nr.78/2001 și 79/2001 trebuie să se realizeze cu respectarea principiuluinon reformatio in pejus.
Pe calea notificărilor amintite, petiționarul a solicitat restituirea fermei expropriate în baza Legii nr. 59/1974 constând în teren extravilan și construcții, evidențiate în CF 733, nr.top.679/1/c, menționând că majoritatea construcțiilor sunt demolate, în ființă existând doar două ateliere, a căror restituire o solicită în natură.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată urmare apariției Legii nr. 247/2005, nu intră în sfera de aplicare a legii menționate terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată și modificată prin Legea nr. 1/2000.
Potrivit acestor texte de lege, atât terenurile din extravilan cât și construcțiile aflate pe aceste terenuri sunt supuse dispozițiilor legilor fondului funciar, context în care situația acestor imobile excede cadrului procesual creat prin prezenta acțiune, fundamentată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
De altfel, conform dispoziției contestate, rezultă că notificatorul a acționat pentru recuperarea terenului și în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind reînproprietărit cu suprafața maximă de 50 ha permisă de legea reparatorie, context în care orice pretenție vizavi de terenul extravilan cu nr.top.679/1/c, nr.cad. se privește a fi rămasă fără obiect, dispoziții aplicabile și în ce privește construcțiile de pe terenul extravilan pretins nedemolate.
Astfel, potrivit prevederilor art.5 alin.1 din Titlul al Legii nr. 247/2005, pentru construcțiile nedemolate, situate în extravilan, este necesar să se pronunțe Comisia Locală de fond funciar conform Legii fondului funciar, în timp ce pentru cele demolate, s-a propus acordarea de despăgubiri, cu urmarea procedurii și a dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ce privește contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin dispoziție, efect al trimiterii dosarului la Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr.10/2001, acesteia îi revine sarcina evaluării imobilelor pentru acordarea despăgubirilor, când restituirea în natură nu mai este posibilă, raționament valabil și pentru evaluarea clădirilor demolate din intravilanul dat de nr.top.336-337 din CF nr.733 și care raportat la prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, atrag măsuri reparatorii prin echivalent.
Critica privind împrejurarea că dispoziția nu precizează ce imobile nu pot fi restituite în natură a fost apreciată ca nefondată întrucât fiind vorba de construcții situate în extravilan, măsurile reparatorii se stabilesc conform Legii fondului funciar.
Nici critica privind împrejurarea că nu s-a dat eficiență măsurii reparatorii de acordare a unor bunuri în compensare nu a putut fi reținută, aceasta fiind o măsură ce rămâne la latitudinea unității deținătoare, singura care poate aprecia și face ofertă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, în termen legal, prin mandatarul său.
În motivarea apelului a fost invocată nelegalitatea sentinței pentru aceea că nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit dispozițiilor legale, înainte de transmiterea propunerii pentru despăgubiri la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor era nevoie de acordul persoanei îndreptățite, că o parte din imobilul revendicat există încă (respectiv o clădire cu două ateliere, o magazie și două foste locuințe), că solicitarea sa adresată Comisiei locale de fond funciar este blocată în continuare prin dispoziții abuzive ale funcționarilor primăriei și a solicitat, pe cale de consecință, ca instanța să dispună în sarcina Primăriei trimiterea notificării reclamantului la Prefectura T în vederea validării și a terenului aferent stabilit prin expertiza din dosar, conform legilor fondului funciar.
Prin concluziile scrise în formă finală depuse la dosar pentru termenul de judecată din 19 iunie 2008 reclamantul și-a precizat apelul în sensul că renunță la măsurile reparatorii în compensare însă solicită admiterea propunerii Comisiei locale de fond funciar din adresa nr.3954/27.06.2006 care se referă la cererea sa cu nr.6054/21.09.2005, menționând că demersurile sale în acest sens au fost confirmate de instanțe prin hotărâri, sens în care a depus la dosar copia deciziei civile nr. 806/A/1.04.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA (a cărei executare nu a putut fi finalizată până în prezent) și a sentinței civile nr.317/22.04.2008 a Judecătoriei Deta.
Tot prin aceleași concluzii, a mai precizat și faptul că Prefectura județului T i-a comunicat prin adresa nr.2182/S5/L/16 că pentru terenul în discuție este necesar să aștepte hotărârea definitivă și irevocabilă a instanței.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate în precizările finale, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel din precizările motivelor de apel făcute de reclamant prin mandatarul său la termenul de judecată din 19 iunie 2008, că ceea ce solicită instanței este doar recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului aferent clădirilor restituite, menționat în cererea sa cu nr.6054/21.09.2005.
Curtea apreciază că această solicitare a fost în mod corect respinsă de tribunal pentru că, astfel cum s-a dovedit și prin copiile hotărârilor judecătorești depuse la dosar, în apel, ea a făcut deja obiectul unor alte cauze, întemeiate de data aceasta pe dispozițiile legale adecvate situației juridice a acestui teren (respectiv pe cele prevăzute de legile fondului funciar) iar nu pe cele ale Legii nr.10/2001 - invocată în prezenta acțiune - și care se referă la alte categorii de imobile decât cel în cauză.
În concret, prin decizia civilă nr. 806/A/1.04.2005, a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus obligarea pârâtei Primăria prin primarul său, la emiterea unei noi dispoziții, cu identificarea corectă a numărului notificării, a obiectului ei, a imobilului sub aspect topografic, a locului situării sale și a temeiniciei pretențiilor (considerându-se că dispozițiile anterioare în materie nr.332 și 333 din 19.04.2004 sunt nule pentru vicii de formă și de fond ) iar ulterior, prin sentința civilă nr.317/22.04.2008 a Judecătoriei Deta, pârâta Primăria a fost obligată să înainteze Prefecturii județului T adresa nr.3954/27.06.2006 emisă de Comisia Locală de fond funciar, sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Așa cum reiese din conținutul acestei din urmă hotărâri (filele 7-8 dosar apel), ea a soluționat problema terenului care face și obiectul prezentului dosar, răspunzând întrutotul solicitărilor reclamantului precizate în apel la termenul menționat, situație în care acesta apare ca fiind, oricum, rămas fără obiect.
Pentru toate considerentele, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantului prin mandatarul său împotriva sentinței civile nr.181/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul prin mandatar împotriva sentinței civile nr.181/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
recl.apel. prin mandatar - Reșița Bd.-.- nr.26.3, jud. CS
int.Primarul p. orașului - jud.
Red./3.07.2008
Tehnored. /4 ex./7.07.2008
Prima instanță:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
