Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 157/
Ședința publică din 18 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Irina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorii și, domiciliați în Curtea de A,- D, județul A, împotriva deciziei civile nr.370 din 06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru recurenții-contestatori G și, în baza împuternicirii avocațiale nr.49/2008, emisă de Baroul A - Cabinet Individual și avocat pentru intimații și, în baza împuternicirii avocațiale nr.44/12.03.2008 emisă de Baroul A - Cabinet Individual, lipsă fiind intimații, Comisia Județeană de Fond Funciar A, Comisia locală de Fond Funciar Curtea de A, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,30 lei și a chitanței nr.70620 din 12 martie 2008, emisă de Primăria Municipiului P, din care rezultă că s-a achitat suma de 5,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-contestatori G și, susține oral recursul întemeiat pe disp. art.304 pct.1 cod de procedură civilă, coroborat cu art.317 cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei tribunalului, în sensul admiterii contestației în anulare și rejudecarea căii de atac, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, depune la dosar decizia civilă nr.630/R și 66/R, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, ca practică judiciară și solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședința publică, cu obligarea recurenților-contestatori la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 08.11.2006, contestatorii G și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.227/22.02.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.4227/2005, solicitând în baza art.3191Cod procedură civilă, suspendarea executării sentinței civile pronunțată în dosarul nr.2461/30 august 2004 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei căi extraordinare de atac.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia civilă nr.1245/R/02.10.2006, Tribunalul Argeșa respins recursul formulat împotriva deciziei civile nr.227/22.06.2006 ca inadmisibil, considerându-se că ceea ce a soluționat tribunalul prin decizia arătată este recursul împotriva sentinței Judecătoriei Curtea d Argeș și nu apel, de asemenea că recursul la recurs este inadmisibil, potrivit calificării făcute de Curtea de APEL PITEȘTI. Decizia fiind definitivă și irevocabilă, poate fi atacată cu contestație în anulare.
Hotărârea a fost dată de către judecători cu încălcarea dispoziției de ordine publică privitoare la competență, respectiv instanța a fost nelegal constituită, tribunalul soluționând calea de atac a recursului în complet format din doi judecători și nu din trei judecători, sens în care acest act de procedură este nul absolut potrivit practicii și doctrinei de specialitate.
Contestatorii susțin că nu au putut uza de calea ordinară a recursului pentru că instanța superioară, respectiv Curtea de APEL PITEȘTI, a constatat că această cale a recursului aleasă de contestatori este de fapt un recurs la recursul soluționat de Tribunalul Argeș cu încălcarea normelor de competență materială.
S-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei civile nr.227/22.02.2006 ca fiind dată cu încălcarea competenței materiale, urmând a fi casată și dispusă judecarea acestei pricini în complet legal constituit pentru soluționarea corectă a pricinii.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor contestatorilor și în raport de prevederile art.317-319 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 august 2004, reclamanții G și, prin procuratorul G i-au chemat în judecată pe pârâții G și, pentru ca aceștia din urmă să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2.504 teren situat în intravilanul Municipiului Curtea de A, în pct." lui ", din care 1.027 curți și construcții iar 1.477 teren arabil.
S-a solicitat, totodată, lipsa de folosință a acestui teren pe ultimii 3 ani, evaluată provizoriu la suma de 4.500.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 15 ha. teren agricol în baza Legii nr.18/1991. Printre suprafețele reconstituite se află și suprafața de 42.773, teren situat în pct." lui ", suprafață din care pârâții dețin 2.504, pe care pretind că i-au dobândit de la numitul. Acest teren se afla la data de 01.01.1990 în patrimoniul Curtea de A, fiind liber de orice construcție. Deși reclamanții au solicitat ca primăria să nu atribuie aceste terenuri altor persoane, să nu elibereze autorizația de construcție, precum și să sisteze construcțiile începute, terenul fiind în litigiu, acest lucru nu s-a întâmplat, pârâții construind pe teren începând cu anul 1992.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat ca, în situația în care se admite acțiunea în revendicare, reclamanții-pârâți să fie obligați să-i despăgubească cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse pe suprafața de 1.500, restul de 1.000 solicitând să le fie lăsat în posesie ca fiind suprafața aferentă construcțiilor.
La data de 5.11.2004, reclamanții G și au formulat o cerere de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de comasare, încheiat la data de 6 mai 1965, în contradictoriu cu pârâtul, reclamanții susținând că acest proces-verbal nu constituie un titlu de proprietate pentru, nefiind un act de schimb încheiat în condiții de legalitate în baza Decretului nr.151/1950, în vigoare la aceea dată.
În completarea cererii reconvenționale s-a solicitat constatarea nulității absolute proceselor-verbale de punere în posesie din anii 1994 și 2000, privind pe reclamanții-pârâți, precum și a titlurilor lor de proprietate nr.64631/1995 și nr.-/2001, arătând că terenurile pentru care li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate nu se aflau în patrimoniul la data de 01.01.1990, și astfel nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 din Legea nr.18/1991.
Judecătoria Curtea d e A, prin sentința civilă nr.588/17.06.2005, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții-reclamanți să lase reclamanților-pârâți terenul în suprafață de 2.504 în deplină proprietate și posesie. A admis capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor civile și i-a obligat pe pârâții-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți G și, în solidar, suma de 13.505.000 lei constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu. A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute procesului-verbal încheiat la data de 6 mai 1965. Totodată, a fost respinsă cererea reconvențională, așa cum a fost completată și i-a obligat pe pârâții-reclamanți să le plătească reclamanților-pârâți suma de 17.731.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții.
Prin decizia civilă nr.227/22.02.2006, Tribunalul Argeș a respins ca nefondat apelul pârâților, reținând că litigiul dintre părți a fost soluționat cu respectarea principiului disponibilității, în cadrul procesual stabilit de reclamanți care, în temeiul art.480 Cod civil, au cerut compararea titlurilor autorilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții-reclamanți G și în temeiul disp. art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1254/R/02.10.2006, Curtea de APEL PITEȘTI a respins ca inadmisibil recursul pârâților-reclamanți, pe care i-a obligat la cheltuieli de judecată de 200 lei. S-a arătat în motivarea deciziei că otrivit p. art.2821Cod procedură civilă, text introdus prin art.1 pct.94 din nr.OUG138/2000 și ulterior modificat prin art.I pct.40 din Legea nr.219/2005, nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei, inclusiv. În această categorie se includ - cu titlu exemplificativ - și acțiuni având ca obiect: revendicări de bunuri imobile, acțiuni vizând dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, etc.
Examinând decizia atacată, curtea a constatat că soluția pronunțată de prima instanță face parte din categoria hotărârilor judecătorești care nu sunt supuse apelului. Hotărârea primei instanțe este susceptibilă numai de recurs, deoarece în astfel de cauze legiuitorul a înțeles să suprime calea de atac intermediară a apelului.
Potrivit art.725 alin.3 din Codul d e procedură civilă, hotărârea este supusă căii de atac prevăzută de legea sub care a fost pronunțată.
Curtea a constatat că hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie este supusă numai recursului, chiar dacă tribunalul a soluționat la data de 22 februarie 2006 calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței, calificând-o în mod greșit ca fiind apel.
Cum o cale de atac poate fi exercitată o singură dată, epuizându-se prin simplul fapt al declarării ei, pârâții-reclamanți G și nu mai pot uza de acest recurs, chiar dacă tribunalul l-a calificat și soluționat greșit ca apel.
În ceea ce privește contestația în anulare, s-a reținut că prin art.317 alin 1 Cod procedură civilă, se cere pentru folosirea contestației în anulare de drept comun ca hotărârea să fie irevocabilă și ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat prin apel sau recurs, or, în speța dedusă judecății, contestatorii nu au invocat pe calea apelului legalitatea căii de atac și prin urmare compunerea legală a completului de judecată, deși au avut această posibilitate. În plus, normele de compunere a completului de judecată sunt norme de organizare judiciară și nu de competență.
Așa fiind, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.317 Cod procedură civilă.
Ca urmare a celor reținute, prin decizia civilă nr.370/06.12.2007, Tribunalul Argeșa respins contestația în anulare formulată de contestatorii G și împotriva deciziei civile nr.227/22.02.2006, pronunțată de aceeași instanță.
Împotriva deciziei nr.370/06.12.2007 au declarat recurs, în termen legal, contestatorii.
Se motivează recursul în sensul că soluția curții de apel prin care s-a considerat inadmisibilă calea de atac cu care a fost învestită este nelegală.
Consecința a fost menținerea hotărârilor pronunțate în primă instanță și în apel pe revendicare, hotărâri nelegale în opinia recurenților deoarece instanțele de fond au analizat superficial probele administrate în cauză.
Hotărârea pronunțată în contestația în anulare este nelegală, deoarece erau incidente în cauză dispozițiile art.317 Cod procedură civilă, în sensul că soluționarea de către tribunal a primei căi de atac în complet de doi judecători, și nu în completul prevăzut de lege pentru recurs, este lovită de nulitate conform art.105 Cod procedură civilă.
Este absurd, susțin recurenții, să se impute justițiabilului faptul că nu a făcut critici cu privire la compunerea completului de judecată. Nu este obligația părții, ci a instanței să indice calea de atac corectă în dispozitivul hotărârii.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, implicit a contestației în anulare, desființarea deciziei pronunțate de tribunal în apel, urmând ca respectiva cauză să fie rejudecată în recurs.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Potrivit motivelor de fapt din cererea de recurs, în sensul că s-a considerat greșit că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.317 Cod procedură civilă, critica se încadrează în cazul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, arată recurenții, greșit s-a apreciat că revenea părților sarcina de a invoca în apelul formulat în fața tribunalului care este calea legală de atac și ce compunere a instanței determină această încadrare juridică.
Soluția pronunțată în contestația în anulare este legală și pentru următoarele considerente:
Tribunalul a fost învestit cu examinarea legalității deciziei pronunțate de aceeași instanță în apel pe motivele enumerate limitativ de art.317 Cod procedură civilă.
Textul de lege condiționează exercitarea căii extraordinare de atac de invocarea acestor motive în fața instanțelor superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Câtă vreme însă prin hotărâri irevocabile s-a statuat că hotărârea care face obiectul contestației în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind ea însăși pronunțată în recurs, înseamnă că această condiție este îndeplinită, iar contestația în anulare era admisibilă din acest punct de vedere.
Motivul pe care se sprijină contestația în anulare, respectiv soluționarea apelului, care în realitate era recurs, în compunere nelegală, nu se regăsește printre motivele strict și limitativ enumerate de art.317 Cod procedură civilă, acestea fiind: neîndeplinirea procedurii de citare în ziua când s-a judecat pricina și soluționarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Normele de organizare judecătorească reglementând, printre altele, compunerea și constituirea instanței își au sediul principal în Legea de organizare judecătorească nr.304/2004. Ele se regăsesc și în dispozițiile art. 24-36 Cod procedură civilă, dar sunt distincte de normele de competență care reglementează repartizarea pricinilor între instanțe de grad diferit și își au sediul în general în art. 1- 41din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente se va reține că soluția dată de tribunal este legală, că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții-contestatori și, domiciliați în Curtea de A,- D, județul A, împotriva deciziei civile nr.370 din 06 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR și .
Obligă pe recurenții-contestatori și să plătească intimatelor și suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008
Jud. contest. anulare:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Nicoleta Simona Păștin, Irina
