Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 16
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și ., ambii domiciliați în P- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 389 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și -, ambii domiciliați în P sat V nr.177 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți și ., ambii personal, lipsind intimații-reclamanți și -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 14 ianuarie 2009 în valoare de 4,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimații-reclamanți și - întâmpinare, înregistrată sub nr. 145 din 8 ianuarie 2009.
Se comunică întâmpinarea recurenților-pârâți.
Recurenții-pârâți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenta-pârâtă ., având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că terenul în litigiu a suferit mai multe translatări, dar nu s-a luat în considerare, iar experții au stabilit suprafețe suprapuse diferite. Mai arată recurenta că au adus lămuriri instanțelor cu privire la suprafețele în litigiu, dar nu s-a ținut cont de acestea, astfel că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o analiză mai atentă și a se ține seama de calitatea sa de proprietar a terenului, respectiv pentru completarea probatoriilor cu o nouă expertiză care să identifice terenurile datorită vânzărilor succesive.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile puse de recurenta ., interesele sale fiind aceleași.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților și ., înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 24.04.2003, reclamantul a solicitat obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate suprafața de 2320. teren fâneață, situată în extravilanul orașului P, punctul "".
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1524/11.05.2000, iar la finele lunii martie 2003, aceștia au scos țevile ce demarcau linia de hotar, ocupând 400. A subliniat reclamantul că tatăl său s-a mai judecat cu pârâta pentru acest teren, împrejurare în care s-a pronunțat sentința penală nr.336/2002.
Prin sentința civilă nr.283/5.04.2004 s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 579. teren identificat în schița la raportul de expertiză întocmit de expertul.
Reține prima instanță că reclamantul este proprietarul imobilului din punctul "", în temeiul contractului menționat. iar pârâta este proprietara suprafeței de 5000. teren, aflat în același punct, în baza certificatului de moștenitor nr.436/3.04.1987, iar din măsurătorile efectuate a rezultat, luându-se în considerare dimensiunile rezultate din acte, acapararea porțiunii identificată în schița anexă la raportul de expertiză.
Apelul pârâtului împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.2235/16.08.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar recursul declarat de către cei doi pârâți împotriva deciziei, a fost înaintat de către Înalta Curte de Casație și Justiție spre soluționare în conformitate cu dispozițiile art.II din Legea nr.219/2005 Curții de APEL PLOIEȘTI care, prin decizia civilă nr.852/26.05.2006, a respins ca inadmisibil recursul pârâtei și a admis recursul pârâtului, casând decizia pronunțată în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița, pe considerentul că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu a cercetat dacă reclamantul a dovedit existența dreptului pretins a fi fost încălcat, potrivit dispozițiilor art.480 Cod civil, neverificând dacă se impunea efectuarea unei noi expertize topografice care să identifice vecinătățile reale, în funcție de titlurile părților, raportat la planul cadastral atașat cărții funciare nr.898/29.06.2004 și la planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr. cadastral 1921.
În privința excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive invocate, s-a dispus ca instanța de trimitere să se pronunțe în contextul probelor ce se vor administra, urmând a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a soției reclamantului, în calitate de coproprietară a terenului revendicat.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.358/6.07.2007, a respins apelul, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.973/9.10.2007 a admis recursul pârâților și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare, reținând în esență că tribunalul nu s-a conformat deciziei de casare, în condițiile în care expertiza întocmită de nu a avut în vedere planul cadastral atașat cărții funciare nr.898/2004 de pe lângă Judecătoria Pucioasa, precum și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr. cadastral nr.1921, astfel că se impune întocmirea unei noi expertize.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 6.11.2007, iar la termenul de judecată din 17.01.2008 s-a dispus efectuarea unei noi lucrări de specialitate cu obiectivele reținute în deciziile de casare ale instanței de recurs, lucrarea fiind întocmită de expertul și completată la solicitarea tribunalului, părțile neavând obiecțiuni la aceasta.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 389 din 9 octombrie 2008, respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, precum și apelul pârâtului.
A reținut tribunalul că în recursul declarat la 8.09.2004, pârâtul a invocat atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe considerentul că acesta are numai o cotă indiviză de din imobilul revendicat, cealaltă cotă revenindu-i soției sale, așa cum atestă actul de vânzare-cumpărare, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive, cu argumentarea că din nici un act nu rezultă că ar deține vreo proprietate care se învecinează cu cea a reclamantului.
Excepția lipsei calității procesuale active apare ca lipsită de obiect deoarece, după pronunțarea primei decizii de casare, în cauză a fost introdusă și coproprietara terenului revendicat, respectiv -, soția reclamantului, iar în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, se are în vedere că în materia acțiunii în revendicare, are calitate procesuală pasivă orice persoană care împiedică exercitarea de către titularul dreptului real, a atributelor acestui drept, indiferent de împrejurarea dacă acesta are un titlu asupra terenului limitrof.
Noua expertiză efectuată în cauză, în forma completată, a arătat că planurile cadastrale ale ambelor părți sunt semnate de către executanți diferiți ai Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară D care le-a vizat, situație în care limitele terenurilor limitrofe dinspre pârâul sunt diferite, așa încât la determinările faptice, expertul a ținut seama și de limita indicată de către persoana care a vândut reclamantului cu act autentic suprafața de teren ce înglobează și porțiunea revendicată și a concluzionat că există suprapunere între cele două documentații pe porțiunea de 770.().
Tribunalul mai are în vedere că speța dedusă judecății se circumscrie ipotezei în care reclamanții unei acțiuni în revendicare prezintă un contract de vânzare-cumpărare(act translativ de proprietate), datat 11.05.2000, moment în care era în vigoare Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, așa încât transmiterea proprietății s-a făcut cu documentația cadastrală aferentă (filele 7-9 din dosarul nr.6803/2003 al Judecătoriei Pucioasa ), în timp ce pârâta se prevalează de certificatul de moștenitor nr. 436/3.04.1987, în baza căruia a succedat pe autoarea ., în privința terenului de 5000. din punctul "".
Este de necontestat faptul că în conformitate cu dispozițiile art.644 Cod civil, moștenirea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, numai că suprafața trecută în anul 1987 în aceste certificat se întemeiază pe o simplă evidență din registrul agricol, depusă de pârâtă și la ultimul termen de judecată(adeverința nr.16514/30.09.2008 a Primăriei ), evidențe care au o simplă valoarea declarativă, nefiind însoțite de schița aferentă. Pe de altă parte, documentația cadastrală întocmită de către pârâtă cu mult peste data la care s-a eliberat certificatul de moștenitor nu prezintă o relevanță intrinsecă deosebită, în condițiile în care această documentație se face la indicarea părții și în baza unei evidența declarative fără putere probatorie.
Atâta vreme cât contractul de vânzare cumpărare al reclamanților se coroborează cu documentația cadastrală întocmită la aceeași dată, iar documentația cadastrală a pârâtei nu se corelează cu certificatul de moștenitor decât sub aspectul vecinătăților, a reieșit suprapunerea celor două terenuri, însă raportat la cele expuse, tribunalul concluzionează că titlul reclamanților este caracterizat în raport cu modalitatea în care pârâta a dobândit proprietatea terenului limitrof, așa încât este justificată aprecierea conform căreia cei doi pârâți au acaparat porțiunea de 770. teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză.
Sub acest ultim aspect, tribunalul a apreciat că în conformitate cu prevederile art.296 Cod procedură civilă potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în calea de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, deși s-a reținut acapararea porțiunii de 770. teren, suprafața la a cărei posesie au fost obligați să o lase pârâții, rămâne cea de 579. stabilită de instanța de fond, urmând ca pe cale de consecință să se respingă apelul.
Este de subliniat faptul că pârâții din prezenta cauză s-au mai judecat cu autorul reclamanților ( de la care au dobândit suprafața revendicată, prin cumpărare), în cauza ce face obiectul dosarului nr.6018/1992, tot într-o acțiune în revendicare, când părțile au înfățișat o tranzacție de care instanța de fond a luat act, hotărârea nr.6829/6.07.1992 fiind intrată în autoritate de lucru judecat (filele 20 și 21 din dosarul de fond).
S-a înlăturat și apărarea pârâtei conform căreia reclamanții au cumpărat pe riscul lor suprafața de 72,50. teren, așa cum se menționează în cuprinsul contractului reclamanților, câtă vreme această porțiune excede celei de 2320. care este reflectată în documentația cadastrală, iar din cuprinsul noului raport de expertiză reiese că expertul s-a raportat numai la suprafața de 2320. care are acoperire în această documentație.
Împotriva soluției sus-menționate au declarat recurs pârâții și ., criticând-o pentru nelegalitate în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
Susțin recurenții că instanța nu a avut în vedere calitatea de proprietar a lui ., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 436/1987 ce a stat la baza efectuării planului de amplasament atașat cărții funciare nr. 898/2004.
Se arată în continuare că certificatul de moștenitor a fost eliberat în urma decesului mamei sale . decedată în anul 1986 și care a avut de la predecesorii săi o suprafață de teren de 12.200. și nu de 5000. așa cum se face referire în decizia recurată, unde se face trimitere numai la contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților.
În speță se face vorbire de succesiunea de acte de vânzare-cumpărare, dar nefiind avute în vedere actele depuse la dosar.
Consideră recurenții că greșit nu s-a avut în vedere faptul că nu are nici calitate procesuală activă nici pasivă, fiind astfel încălcate cele reținute prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI din 9 octombrie 2006.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții și . să-i fie lăsată în deplină proprietate și posesie suprafața de 2320. teren, arătând că este proprietarul acestei suprafețe în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - mai 2000, din care pârâții i-au ocupat la sfârșitul anului 2003 cca. 400. Cauza, pe parcursul soluționării sale, a traversat mai multe cicluri procesuale toate casările survenite având drept scop efectuarea unei expertize de specialitate topo care să elucideze toate aspectele privind terenul în litigiu pe baza actelor și probelor existente la dosar.
Ultima expertiză efectuată în cauză fost la Tribunalul Dâmbovița de expert ca urmare a celor ordonate prin decizia de casare nr. 973 din 9 octombrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin această decizie s-a reținut că anterior același tribunal nu s-a conformat deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI nr. 852/2006, pentru că expertiza efectuată de expert, nu a avut în vedere planul cadastral atașat cărții funciare nr. 898/2004 de pe lângă Judecătoria Pucioasa, precum și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr. cadastral 1921.
Efectuând în cauză expertiza și completarea la aceasta expertul desemnat de instanță a avut în vedere toate indicațiile date prin decizia de casare, iar părțile la soluționarea pe fond a apelului, respectiv la termenul din 2 octombrie 2008, personal au declarat că nu au obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză și nici alte probe de administrat.
Faptul că prin criticile formulate, cei doi recurenți fac trimitere și la raportul de expertiză efectuat în cauză nu au nici un temei legal, deoarece dacă mai aveau obiecțiuni de formulat, aceasta se putea face la instanța de apel înainte de soluționarea pe fond a cauzei.
Mai mult decât atât, noua expertiză efectuată în cauză în forma completată a avut în vedere tot ceea ce a fost ordonat prin decizia de casare, iar la determinările faptice, expertul a ținut seama și de limita indicată de persoana care a vândut reclamantului cu act autentic suprafața de teren ce înglobează și porțiunea revendicată, concluzionând că există suprapunere între cele două documentații pe porțiunea de 770.
De altfel, contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților se coroborează cu documentația cadastrală, deoarece transmiterea proprietății s- făcut cu documentația cadastrală aferentă, deoarece la data transmiterii proprietății era în vigoare Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Pârâta . pentru dovedirea dreptului său de proprietate se prevalează de certificatul de moștenitor nr. 43673.04.1987 în baza căruia a succedat pe ., certificat ce se bazează doar pe o evidență din registrul agricol.
Deși s-a reținut că reclamantului i s- acaparat o suprafață de 770. instanța de apel pentru a nu crea o situație mai grea apelantului în propria cale de atac a avut în vedere doar suprafața de 579. ce a fost reținută inițial de instanța de fond.
Faptul că pârâta . critică aspectul potrivit căruia instanța de apel greșit a reținut că certificatul de moștenitor a fost eliberat de pe urma autoarei sale, indicând tot numele ei în loc de ., nu poate fi primită ca o greșeală ce ar afecta legalitatea deciziei, deoarece este o simplă eroare de nume ce poate fi îndreptată oricând uzând de căile legale.
În ceea ce privește excepțiile la care fac referire cei doi recurenți, corect a reținut tribunalul că excepția lipsei calității procesuale active apare ca lipsită de obiect dat fiind faptul că după pronunțarea primei decizii de casare în cauză a fost introdusă și coproprietara terenului revendicat, respectiv, soția reclamantului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, este știut că în materia acțiunii în revendicare are calitate procesuală pasivă, orice persoană care împiedică exercitarea de către titularul dreptului real atributelor actui drep, indiferent de împrejurarea dacă acesta are un titlu asupra terenului limitrof.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 cod pr.civilă urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții și ., ambii domiciliați în P- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 389 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și -, ambii domiciliați în P sat V nr.177 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.EC
Tehnored.NM
2ex.
26.01.2009
6803/2004 Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
