Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 18
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantele, domiciliată în B - 1-6.54.1.1.5 sector 4 și cu reședința în - jud. P și -, domiciliată în -, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 319 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 8 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, precum și de către pârâtul și intervenienta, ambii domiciliați în - jud. P împotriva deciziei civile nr. 319 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intervenienta -, domiciliată în - jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante și -, ambele asistate de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 69 din 29 octombrie 2008, precum și recurentul-pârât și recurenta intervenientă, ambii reprezentați de avocat - din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale din 16 octombrie 2008, lipsind intimata-intervenientă -.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul reclamantelor este timbrat cu chitanțele nr. - din 3 decembrie 2008 în valoare de 331,00 lei și nr.- din 21 octombrie 2008 în valoare de 10,00 lei, ambele reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar, iar recursul pârâtului și intervenientei este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că soluția este criticabilă pentru că s-a trecut direct la judecarea apelului fără a se administra probe noi, ceea ce a dus la grave erori privind sulta și drepturile recurentelor.
În varianta aleasă de instanțe cele reținute în încheierea de admitere în principiu nu corespund cu mențiunile din actele depuse, în special cu titlul de proprietate care nu a fost contestat de părți. Astfel, suprafața primită de intimat este mai mică decât ce din titlul de proprietate și din realitate, iar terenul atribuit recurentei este mai mare decât cea din titlu. Precizează că nu se contestă întinderea suprafeței, ci varianta din expertiză care nu respectă drepturile părților.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit a fost însușită de instanță varianta prezentată de intimat, prin care se scădea din valoarea imobilului bun succesoral îmbunătățirile realizate de pârâți, deoarece din expertiză rezulta că acestea au fost evaluate separat, astfel că suma de 19.600 lei nu includea valoarea îmbunătățirilor și nici a construcțiilor noi edificate de pârâți.
Al treilea aspect al recursului privește varianta de lotizare care nu a respectat condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă, instanța trecând peste dispozițiile art. 673 și urm. din Codul d e pr.civilă referitoare la atribuirea bunurilor. Arată că recurentele au rămas în posesia părții de construcție ce a aparținut defunctei o perioadă de timp, întrucât acolo s-au născut și au crescut, dar au fost îndepărtate cu forța de intimați, deci nu poate fi reținută nici motivarea că nu este posibilă folosința imobilului de către două familii. Totodată arată că recurentele nu dețin alte imobile pe raza comunei și că inițial părțile s-au înțeles să încheie o tranzacție cu privire la imobil, însă datorită neînțelegerilor apărute acest lucru nu s-a mai realizat.
Este necesară efectuarea unei noi expertize, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe la fond. Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, având strânsă legătură cu susținerile anterioare, solicită să fie admis.
Avocat -, având cuvântul cu privire la recursul reclamantelor, solicită să fie respins, deoarece nu se întemeiază pe motive de nelegalitate, ci pe motive de netemeinicie care nu au sprijin în hotărârea pronunțată de instanța de fond, modificată în apel, dat fiind greșitele calcule. La momentul primirii hotărârii s-au observat diferențe de calcul și s-a promovat apel d e către pârâți, iar recurentele nu au criticat încheierea de admitere în principiu, apelul lor referindu-se strict la varianta de lotizare. Nu există neconcordanțe între terenurile din titlul de proprietate și cele reținute în încheierea de admitere în principiu, deoarece suprafața este aceeași de 3900. iar cel atribuit recurentei este reținut cu exactitate, respectându-se vecinătățile din titlu. Mai arată că instanța de apel a modificat varianta de lotizare și nu intimații, deoarece a constatat că existau greșeli de calcul, iar în valoarea totală a imobilului, de 19.600 lei, era inclusă și valoarea îmbunătățirilor realizate de pârâții în cuantum de 9500 lei, astfel că acestea trebuiau deduse, conform concluziilor raportului de expertiză construcții. Într-adevăr în dispozitivul deciziei din apel se spune că intimații au modificat valoarea, dar acestea au fost făcute de instanță și după ce s-a observat s-a pronunțat și încheierea de îndreptare eroare materială. Niciodată nu s-a cerut efectuarea unei noi expertize în fața instanței de apel, cererea fiind făcută abia acum în fața instanței de recurs. Construcția nu poate constitui două unități locative, astfel cum au concluzionat experții și singurii care nu au locuință proprie sunt pârâții, recurentele având locuințe proprii în P și. Recurentele au solicitat în fața instanței de apel o variantă în care acestea primeau întreg imobilul și o variantă în care li se atribuia o cameră și o bucătărie intimaților, lucru ce nu era posibil.
Solicită așadar respingerea recursului privind decizia și încheierea de îndreptare eroare materială ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Cu privire la recursul pârâtului și intervenientei solicită a fi admis și acordarea de cheltuieli de judecată în apel, la care sunt îndreptățiți, instanța de apel procedând greșit la compensarea acestora, deși respinsese apelul reclamantelor și admisese apelul pârâților.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului pârâtului și interveneientei ca nefondat și în replică la susținerile acestora, arată că recursul reclamantelor se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, motiv de nelegalitate.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.12.2004 sub nr.15699/2004, reclamantele - și au chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, decedat la 11.12.1984 și, decedată la 15.02.2004, ambii cu ultimul domiciliu în,-, jud. P, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, de pe urma defuncților menționați au rămas ca succesori reclamantele și pârâtul, în calitate de descendenți, iar averea succesorală de pe urma acestora se compune din suprafața de 3900. teren intravilan și extravilan, situat pe raza orașului, conform titlului de proprietate nr.76250/1998, și casa situată pe terenul intravilan construită de defuncți în 1962 formată din 2 camere, sală, bucătărie de iarnă și bucătărie de vară, hol, beci, magazie și aplecătoare, bunuri aflate în posesia pârâtului, reclamantele pretinzând că acesta le împiedică folosi imobilul succesoral, motiv pentru care solicită și obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință pentru cotele ce li se cuvin respectiv câte 1/3 fiecare.
În temeiul art. 115 - 119 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională
Pe cale de întâmpinare pârâtul a confirmat susținerile reclamantelor în ce privește bunurile succesorale imobile menționate, precizând însă că a folosit casa bun succesoral întrucât a locuit împreună cu defuncții cu acordul acestora aducând la imobil și numeroase îmbunătățiri.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamantelor să suporte conform cotelor succesorale pasivul succesoral, reprezentat de cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare pentru cei doi defuncți, să se constate în favoarea acestuia și a soției sale un drept de creanță reprezentant de c/val îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral pe care le-a prezentat detaliat, solicitând totodată includerea în masa de partaj și aos erie de bunuri mobile rămase de pe urma defuncților expres enumerate și solicitând de asemenea introducerea în cauză, în calitate de intervenientă în interes propriu a soției sale,.
Instanța a admis cererea pârâtului de introducere în cauză a numitei, soția sa, în calitate însă de intervenient forțat, având în vedere că aceasta nu a formulat în nume propriu o cerere de intervenție în interes propriu, precum și având în vedere că îmbunătățirile pretinse, au fost realizate în timpul căsătoriei împreună cu soția sa.
La 10.06.2005, reclamantele, prin apărător, au solicitat introducerea în cauză a unui nou moștenitor, în persoana numitei - conform certificatului de moștenitor nr.9 din 10.01.1997 cu încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.492 din 9.05.2005, cerere ce a fost încuviințată de instanță, care a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a numitei -.
În cauză au fost administrate probe cu acte, interogatorii și probe testimoniale.
Părțile au depus la dosar acte.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Ploieștia pronunțat încheierea interlocutorie de partaj din data de 23.01.2006, prin care a admis in principiu, in parte, acțiunea completata, a admis in principiu, in parte, cererea reconventionala si in principiu, in parte, cererea de interventie, a constatat deschise succesiunile defuncților, si, moștenitorii acestora, cotele succesorale cuvenite, precum si competenta masei de partaj, reținându-se totodată in favoarea paratului si a intervenientei, un drept de creanță constând in c/valoarea îmbunătățirilor si lucrărilor realizate de aceștia la imobilul succesoral, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere al acțiunii privind plata lipsei de folosință si capătul de cerere reconvențională privind pasivul succesoral.
Pe linia încheierii de partaj în cauza s-au efectuat apoi expertize specialitatea merceologie de către expert tehnic, construcții civile de către expert tehnic si topografie de către expert tehnic, pentru identificarea, evaluarea bunurilor reținute la masa de partaj si pentru efectuarea propunerilor de lotizare, cea din urma expertiza fiind refăcută și completata în urma obiecțiunilor formulate de părți si încuviințate de instanță în final, expertul topograf alcătuind opt variante de lotizare si atribuire, conform drepturilor si opțiunilor părților.
Prin Sentința civilă nr. 2616/16.03.2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea completată, în parte cererea reconvențională și în parte cererea de intervenție și a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămase de pe urma defuncților, și conform încheierii interlocutorii de partaj din data de 23.01.2006 și a variantei a- IV-a din raportul de expertiză tehnică judiciară topografie completare lotizare exp. depusă la data de 02.03.2007 prin atribuirea de bunuri părților cu compensarea valorică prin sulte și cu compensarea cheltuielilor de judecată și obligarea la plata restului după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în ce privește varianta de lotizare a masei de partaj cea mai judicioasa este varianta a-, solicitata de altfel de paratul, varianta prin care acestuia i se atribuie in totalitate, locuința reținută la partaj, celelalte părti primind bunuri mobile si terenuri, in condițiile in care paratul a efectuat la imobilul construcție menționat, o serie de îmbunătățiri care au fost reținute ca atare in incheierea interlocutorie de partaj, iar pe de alta parte, varianta a-IV-a respecta si posesia bunului respectiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele,criticând-o pentru motive de nelegalitate și netenmeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantele au arătat că in celelalte variante solicitate de acestea pentru a se dispune partajul, împărțirea era echitabila respectându-se drepturile parilor si se evitau sultele exagerat de mari, aceasta fiind situatia in varianta VI sau VIII, solicitate a fi omologate de instanta.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat apel și pârâtul și intervenieneta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netenmeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că, desi s-a retinut in favoarea lor un drept de creanta constand in valoarea imbunatatirilor si lucrarilor pe care le-au realizat la imobilul bun succesoral, in varianta omologata de instanta, atunci cand au fost intocmite loturile partilor s-a omis a se scadea din valoarea masei succesorale contravaloarea acestor imbunatatiri de 9500 lei.
Tribunalul Prahova - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 319/28.05.2008 a respins apelul apelantelor reclamante ca nefondat, a admis apelul pârâtului și intervenientei și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că dispus ieșirea din indiviziune conform Încheierii din data de 23.01.2006 și a variantei a- IV - a din expertiza, astfel cum a fost modificată de către instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței și compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin incheierea de admitere in principiu pronuntata la 23.01.2006 de Judecatoria P s-a retinut in favoarea paratei si a intervenientei un drept de creanta constand in valoarea imbunatatirilor si lucrarilor realizate de acestia la imobilul bun succesoral, in valoare de 9500 lei (expertiza ).
Sunt reale sustinerile acestor apelanti, in sensul ca la intocmirea propunerilor de lotizare, expertul omis sa deduca contravaloarea acestor imbunatatiri, astfel ca se impune schimbarea sentintei apelate sub acest aspect.
In ceea ce priveste criticile formulate de reclamante cu privire la omologarea variantei a IV de lotizare, tribunalul a constatat ca acestea sunt nefondate intrucat prin varianta omologata de judecatorul fondului sunt respectate criteriile de imparteala judiciara prevazute de disp. art. 673/9 cod pr. civila si anume; faptul ca este respectata posesia bunurilor - paratul si intervenienta locuiesc in imobil - si, asa cum a mentionat expertul constructor, fata de suprafata si compartimentarea locuintei, aceasta corespunde pentru uzul unei singure familii.
variantei a VIII solicitata de reclamante, ar conduce la situatia ca apelantei sa-i revina bunul imobil in proprietate in conditiile in care aceasta mai detine o locuinta si paratul si intervenienta sa ramana sa locuiasca numai in camerele 10 si 11, camere care au fost edificate de ei insisi, asa cum rezulta din probatoriul cauzei.
Tribunalul a constatat ca nu poate fi omologata nici varianta a VI solicitata de reclamante, intrucat in aceasta varianta locuinta ar trebui impartita intre parat si reclamanta, ori asa cum s-a mentionat anterior, aceasta nu corespunde decat pentru uzul unei singure familii.
Avand in vedere toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca sunt nefondate criticile reclamantelor si prin urmare apelul acestora a fost respins ca nefondat, schimbarea sentintei impunandu-se numai in parte ca urmare admiterii in baza dispozițiilor art. 296 cod pr. civila a apelului paratului si intervenientei, doar sub aspectul modificarii variantei de lotizare, omologata de instanta de fond in sensul deducerii contravalorii imbunatatirilor aduse imobilului.
In rest dispozitiile sentintei au fost mentinute, iar cheltuielile de judecata suportate de părți au fost compensate.
Ulterior, prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 08.09.2008 Tribunalul Prahova - Secția civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulata de petentii si, eroare strecurata in dispozitivul deciziei civile nr.319 pronuntata la data de 28.05.2008, in contradictoriu cu intimata-intervenientă -, - si și a dispus indreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul deciziei, in sensul ca se va mentiona la lotul nr.2- că plătește sulta lotului 1 si nu "primește sulta lotul 1", cum din eroare s-a menționat.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin cererea inregistrata la data de 04.08.2008, petentii si au solicitat instantei indreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul deciziei civile nr.319 din data de 28.05.2008, in sensul ca se va mentiona la lotul nr.2- ca plateste sulta lotului 1 si nu "primeste sulta lotul 1", cum din eroare s-a mentionat.
In vederea solutionarii cererii cu care a fost investita instanta a dispus atasarea dosarului nr- si urmare verificarii actelor si lucrarilor acestuia, tribunalul a constatat ca sunt incidente in cauza dispozitiile art.281 pr.civ. deoarece s-au strecurat erorile materiale invocate de petenți.
Ca urmare, cererea a fost admisă și s-a dispus îndreptarea erorii materiale, in sensul că s-a menționat la lotul nr.2- că plătește sulta lotului 1 si nu "primește sulta lotul 1", cum din eroare s-a menționat.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentele au arătat că Tribunalul Prahovaa admis fără vreo cercetare punctul de vedere al intimaților, a admis apelul acestora și a respins cererile recurentelor, situație greșită și cauzându-le mari prejudicii.
Astfel, în varianta aleasă cele reținute în IAP nu corespund cu mențiunile din actele depuse, cu referire la titlul de proprietate care nu a fost contestat, ajungându-se la situația ca instanța să acorde ceva diferit de ceea s-a solicitat.
Într-o atare situație, în punctul "Acasă" suprafața de teren primită de intimat este mai mică decât cea din titlu și din realitate, iar terenul atribuit recurentei este mai mare decât cel din titlu.
Au mai precizat recurentele că nu este real că lucrările de construcție efectuate de către intimați au fost cuprinse în valoarea imobilului bun succesoral, deoarece din expertiza construcții aceste lucrări au fost evaluate separat.
Astfel, casa bun succesoral este evaluată la suma de 19.600 lei fără lucrările de construcție efectuate de intimați și a căror valoare calculată separat este de 9500 lei, iar o serie de îmbunătățiri care nu au fost calculate în valoarea imobilului nu trebuiau luate în calcul în expertiză atâta vreme cât au fost primite de cei care le-au efectuat și nu sunt în lotul altor persoane.
Au mai precizat recurentele că valoarea de 9500 lei reprezentând valoarea lucrărilor efectuate de către intimați trebuia adăugată la suma de 19600 lei valoarea casei bun succesoral nescăzută, bineînțeles dacă acea construcție ar fi fost atribuită altei persoane.
Pe de altă parte, în mod greșit s-a respins apelul recurentelor cu privire la varianta de lotizare, instanța trecând peste dispozițiile art. 673 și urm. Cod pr. civ. referitoare la atribuirea bunurilor.
Motivarea că are casă în B nu este relevantă, ca și cea care respectă posesia bunurilor, iar recurentele au rămas în posesia părții de construcție ce a aparținut defunctei dar au fost îndepărtate cu forța de către intimați.
De asemenea nu se poate reține nici motivarea că nu este posibilă folosința imobilului de două familii, întrucât a mai fost folosit așa inițial, când recurentele ocupau partea din imobil folosită de defunctă, existând acordul intimatului și pentru acest fapt și pentru o tranzacție.
Mai mult decât atât instanța de apel nici nu motivează respingerea susținerilor recurentelor.
Reclamantele au declarat recurs și împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de instanța de apel.
În motivarea acestei cereri de recurs recurentele au arătat că nu au fost citate pentru a se apăra în judecarea respectivei cereri și trebuiau făcute verificări deoarece varianta de lotizare a fost calculată de petenți fără aprecierea vreunui expert și fără verificării de specialitate.
Împotriva Deciziei nr. 319/28.05.2008 au formulat recurs și pârâtul și intervenienta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că atâta timp cât apelul declarat de intimatele reclamante a fost respins, iar potrivit art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată în mod greșit instanța de apel a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care recurentul apelant și recurenta intervenientă au solicitat obligarea la plata acestora - onorariu de avocat.
Au mai precizat recurenții că urmează a se observa că apelul formulat de către aceștia a fost admis de către instanță, drept pentru care în nici un caz nu se puteau compensa cheltuielile de judecată.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimații recurenți și au formulat întâmpinare față de recursul intimatelor recurente și -, solicitând respingerea acestuia.
În motivarea întâmpinării intimații recurenți au arătat că încheierea de admitere în principiu nu a fost atacată de recurente cu apel intrând în puterea lucrului judecat, nu există neconcordanțe între terenul din titlul de proprietate și cel reținut în IAP, iar la măsurătoare terenurile recurentei sunt reținute cu exactitate.
Au mai precizat intimații recurenți că situația prezentată instanței de apel privea de fapt o greșeală de calcul matematic, sens în care în mod corect a fost admis apelul acestora, iar la alegea variantei de lotizare s-a ținut cont de dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739Cod pr. civ.
Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de către recurentele reclamante și - împotriva Deciziei civile nr. 319/28.05.2008 a Tribunalului Prahova - Secția civilăCurtea reține că acestea au investit inițial Judecătoria Ploiești cu o cerere având ca obiect partajul averii succesorale de pe urma defuncților, decedat la data de 11.12.1984 și, decedată la data de 15.02.2004, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul.
La termenul de judecată din data de 23.02.2005 a fost admisă de către prima instanță cererea de intervenție forțată a numitei.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Ploieștia pronunțat Încheierea interlocutorie din data de 23.01.2006, reținând în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților mai multe bunuri mobile și imobile printre care și un teren în suprafață de 3900 mp situat în intravilanul orașului, str. - - asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului de proprietate nr. 76250/1998.
Pentru identificarea, măsurarea, evaluarea și prezentarea pe schița de plan a acestei suprafețe s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie.
Cu ocazia întocmirii lucrării de specialitate au fost identificate și măsurate suprafețe din tarlalele și parcele menționate în titlul de proprietate nr. 76250/15.05.1998, deci cel reținut și în încheierea interlocutorie rezultând o suprafață totală mai mică decât cea în actul eliberat de Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor
Evaluarea bunului s-a făcut tot la suprafața efectiv identificată, părțile neformulând obiecțiuni la lucrarea de expertiză nici sub aspectul întinderii suprafeței, nici sub aspectul evaluării.
Pe de altă parte, din actele și piesele dosarului Curtea reține că în toate lucrările de expertiză lotizare, atât cel inițial, cât și cele întocmite în urma admiterii de obiecțiunii au fost preluate datele din lucrarea inițială în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren și evaluarea.
Nici în urma refacerii lucrării nu au mai fost formulate de către părți obiecțiuni.
Mai mult decât atât cu ocazia declarării căi de atac a apelului atât de către reclamante, cât și de către pârât și intervenientă nu a fost criticat modul în care au fost măsurate și evaluate terenurile înscrise în titlul de proprietate, respectiv împrejurarea că expertul a identificat, măsurat, poziționat pe schița de plan și evaluat o suprafață mai mică decât cea din titlul de proprietate.
Așa fiind criticile recurentelor în sensul că în varianta aleasă cele reținute în IAP nu corespund cu mențiunile din actele depuse, cu referire la titlul de proprietate care nu a fost contestat, ajungându-se la situația ca instanța să acorde ceva diferit de ceea s-a solicitat, ajungându-se ca în punctul "Acasă" suprafața de teren primită de intimat este mai mică decât cea din titlu și din realitate, iar terenul atribuit recurentei este mai mare decât cel din titlu sunt nefondate.
Acestea nu mai pot invoca pentru prima dată în recurs nemulțumiri care în fapt derivă din modul în care au fost întocmite lucrările de specialitate topografie pe care nu le-au criticat sub aspectul întinderii suprafeței măsurate de către expert și a vecinătăților.
În ceea ce privește critica potrivit cu care nu este real că lucrările de construcție efectuate de către intimați au fost cuprinse în valoarea imobilului bun succesoral, deoarece din expertiza construcții aceste lucrări au fost evaluate separat, Curtea constată că prin aceiași încheiere interlocutorie judecătoria a reținut în favoarea pârâtului și a intervenientei un drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor și lucrărilor realizate de aceștia la imobilul bun succesoral, expres arătate în hotărâre și care urmează a fi deduse din valoarea totală a imobilului.
Cu ocazia întocmirii lucrării specialitate construcții dispusă în cauză expertul a evaluat pe de o parte imobilul bun succesoral, iar pe de altă parte îmbunătățirile aduse de către pârât și intervenientă, concluzionând că valoarea actuală a construcției este de 19.600 lei, iar valoarea lucrărilor efectuate de către cei doi este de 9500 lei.
Așa fiind în mod corect instanța de apel a reținut că în masa partajabilă intră valoric numai diferența dintre valoarea actuală a bunului și cea a îmbunătățirilor, preluarea de către expertul topo cu ocazia întocmirii lucrării de lotizare a întregii valorii de 19.600 lei fiind eronată și încălcând dispozițiile încheierii interlocutorii.
Deci și această critică este nefondată.
sunt nefondate și celelalte critici care se circumscriu aceluiași motiv de recurs potrivit cu care pe de o parte casa bun succesoral este evaluată la suma de 19.600 lei fără lucrările de construcție efectuate de intimați și a căror valoare calculată separat este de 9500 lei, iar o serie de îmbunătățiri care nu au fost calculate în valoarea imobilului nu trebuiau luate în calcul în expertiză atâta vreme cât au fost primite de cei care le-au efectuat și nu sunt în lotul altor persoane, iar pe de altă parte valoarea de 9500 lei reprezentând valoarea lucrărilor efectuate de către intimați trebuia adăugată la suma de 19600 lei valoarea casei bun succesoral nescăzută, bineînțeles dacă acea construcție ar fi fost atribuită altei persoane având în vedere dispozițiile aceleiași încheierii interlocutorii și cele arătate în precedent.
În ceea ce privește critica potrivit căreia în mod greșit s-a respins apelul recurentelor cu privire la varianta de lotizare, instanța trecând peste dispozițiile art. 673 și urm. Cod pr. civ. referitoare la atribuirea bunurilor, Curtea reține că potrivit art. 6739Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz, și de acordul părților, mărirea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Acest text de lege enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia "alte asemenea", ceea ce permite concluzia că instanța, în afara criteriilor expres menționate să țină cont și de alte criterii în funcție de specificul fiecărei cauze.
Ori, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor de atribuire, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză constructor completare se reține că imobilul bun succesoral nu comportă două unități locative distincte, pentru o divizare forțată a construcții trebuind efectuate lucrări de separare a utilităților, așadar a se interveni ulterior pentru a fi de natură să deservească unor proprietari diferiți.
Împrejurarea că la un moment dat recurentele au utilizat partea defunctei prin înțelegere cu intimatul recurent, prin folosirea utilităților comune sau că a existat o înțelegere în vederea încheierii unei tranzacții nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii date în precedent față de cele menționate mai sus, toate criticile recurentelor care se înscriu în modalitatea efectivă de realizare a partajului prin atribuirea de bunuri părților fiind nefondate.
Sub aspectul recursului declarat de recurentele reclamante împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 08.09.2008 a Tribunalului Prahova - Secția civilăCurtea reține că incidente soluționării acesteia sunt dispozițiile art. 281 Cod.pr. civ.
Potrivit al. 2 al textului de lege menționat instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește necesar să dea anumite lămuriri.
Așa fiind în mod legal tribunalul a procedat la soluționarea cererii de îndreptare eroare materială fără citarea părților, criticile recurentelor că nu au fost citate pentru a se apăra fiind nefondate.
Nefondată este și critica adusă aceleiași încheieri cum că trebuiau făcute verificări deoarece varianta de lotizare a fost calculată de petenți fără aprecierea vreunui expert și fără verificării de specialitate.
Astfel, instanța cu ocazia îndreptării erorii materiale nu a procedat la refacerea sumelor stabilite prin decizie ci numai a menționat că la lotul nr. 2 se va arăta că plătește sultă, iar nu primește sultă cum din eroare s-a menționat.
Sub aspectul recursului declarat de recurentul pârât și,Curtea reține că, în adevăr, potrivit art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte art. 276 Cod pr. civ. dispune că atunci când pretențiile fiecăreia părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speța dedusă judecății, de vreme ce tribunalul a respins apelul formulat de către reclamante și a admis apelul pârâtului și interveneientei, față de dispozițiile legale menționate în mod greșit a compensat cheltuielile de judecată.
Numai că, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență modificarea sau casarea unei hotărâri trebuie să aibă o rațiune, o justificare nu numai teoretică, dar mai cu seamă practică.
Ori, chiar dacă cererea de recurs a pârâtului și intimatei apare ca fondată, ea nu poate fi admisă de instanța de control judiciar de vreme ce din actele și lucrările dosarului de fond se reține că la data pronunțării hotărârii chitanța privind onorariu de apărător nu se afla la dosar, apărând după decizie și înaintea dovezilor de comunicare, fără a purta nici o viză.
Așadar, în lipsa unei dovezi a cheltuielilor făcute de către cei doi recurenți în fața instanței de apel, singurele sume cerute cu aceste titlul prin cererea de recurs fiind onorariul de avocat, chiar dacă tribunalul nu ar fi compensat cheltuielile de judecată cu acest titlu nu le-ar fi putut acorda fiind nedovedite, instanța de recurs la rândul său neputând proceda la obligarea apelantelor reclamante la plată.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă toate cele trei recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamantele, domiciliată în B - 1-6.54.1.1.5 sector 4 și cu reședința în - jud. P și -, domiciliată în -, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 319 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 8 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, precum și de către pârâtul și intervenienta, ambii domiciliați în - jud. P împotriva deciziei civile nr. 319 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intervenienta -, domiciliată în - jud. P, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- C - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/19.01.2009
nr. 15699/2004 Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova Secția civilă
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3150
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
