Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1728/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1728
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - SRL V DE M, cu sediul în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1146 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în comuna, sat de, nr.355, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale din 1.09.2009, intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale nr. 340/ 31.08.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în xerocopie, copie de pe plângerea penală formulată împotriva pârâtei și dovadă de comunicare-înscrisuri ce se regăsesc la dosarul de fond. Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond.
Critică soluția instanței de fond în temeiul dis part. 304 pct.9 Cod pr.civilă apreciind că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța a ignorat împrejurările prezentate de ei la fond,întrucât în concordanță cu prevederile decretului se află în situația întreruperii prescripției.Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Arată că acest dosar are ca obiect acțiune în pretenții față de angajat pe perioada 2001-2003 și conform art. 283 litera c din Codul muncii răspunderea patrimonială se angajează în termen de 3 ani, iar termenul de 3 ani a început să curgă din decembrie 2003 moment în care a fost încheiat sub presiune acel angajament de plată.
Art. 16 din Decret nr. 167/58 prezintă clar și limitativ criteriile prescripției.
S-a formulat o plângere penală soluționată cu scoaterea de sub urmărirea penală și nu este nici un caz care să ducă la întreruperea termenului de prescripție.
Din 2003 recurenta a cunoscut persoana și prejudiciul adus societății și drept urmare termenul de prescripție a început să curgă de la acea dată.
Solicită respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că susținerile că angajamentul de plată s-a încheiat sub presiune nu au fost probate și din 2003 a început să curgă termenul însă a fost întrerupt prin dosarul penal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să fie obligată aceasta la plata sumei de 19.252 lei reprezentând prejudiciu adus societății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat la gestiunea pârâtei existentă în satul de s-a constatat existența unei lipse în gestiune în valoare de 19.252 lei, acest prejudiciu fiind confirmat și de raportul de expertiză contabilă dispus în dosarul nr.684/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d e
A mai arătat reclamanta că prin actul notarial nr.2386/12.11.2003, pârâta a recunoscut că a produs o pagubă în gestiune, pe care se angajase să o plătească, însă ulterior parchetul și instanțele au apreciat că faptei îi lipsește caracterul infracțional.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, motivat de faptul că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, competența aparținând Tribunalului Prahova.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că prezenta cauză este un litigiu patrimonial și nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, care potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 este de 3 ani.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu a ținut contabilitatea societății.
Prin sentința civilă nr.703/17.03.2009, Judecătoria Vălenii de Ma admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Vălenii de Ma reținut că în materie de jurisdicție a muncii, prima instanță de drept comun este tribunalul, acesta soluționând în primă instanță atât conflictele de drepturi, cât și conflictele de interese, cu excepția situațiilor în care legea ar stabili competența în favoarea unei alte instanțe, potrivit dispozițiile art.2 pct.1 lit.c Cod proc.civ.
Instanța a mai reținut faptul că obiectul cererii de chemare in judecata îl reprezintă plata sumei de 19.252 lei reprezentând o lipsa in gestiune pretins produsa de către parata in gestiunea reclamantei și deși la dosarul cauzei, in conformitate cu prevederile art.112 c Cod Penal, nu s-au depus înscrisuri din care sa rezulte raporturile ce au existat între părți si data la care s-a săvârșit pretinsul prejudiciu s-a reținut ca așa cum rezulta din sentința civila nr.150/18.02.2004 pronunțata de Tribunalul Prahova, parata a avut calitatea de angajata a reclamantei in funcția de asistent de farmacie, pretinsul prejudiciu fiind produs in intervalul de timp 10.05.2001 - 01.11.2003.
A mai reținut prima instanță că potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii prevede ca,salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, răspundere ce își are izvorul în contractul individual de muncă, fiind irelevant faptul că la momentul formulării acțiunii aceste raporturi au încetat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
La termenul de judecată din data de 25.05.2009 tribunalul a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare în fața Judecătoriei Vălenii d Munte.
Prin sentința civilă nr.1146 din 27 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată reclamanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 19.252 lei.
La baza demersului judiciar al reclamantei a stat susținerea acesteia potrivit cu care respectiva sumă reprezintă o pagubă produsă de pârâtă societății în calitatea acesteia de angajată a societății.
Potrivit art. 270 al. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
În ceea ce privește termenul de prescripție dreptului material la acțiune aplicabil unui astfel de litigiu în lumina dispozițiilor art. 283 al. 1 lit. c Codul muncii cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de 3 ani așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care prevede că "prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea".
Or, în speța pendinte reclamanta a cunoscut atât paguba, cât și persoana vinovată de la începutul anului 2004, de vreme de la data de 06.01.2004 a emis în ceea ce o privește pe pârâtă atât decizie de imputare, cât și decizie de desfacere a contractului de muncă, ambele având drept justificare prejudiciul pentru care s-a formulat și prezenta cerere, așa cum rezultă din copiile Sentințelor nr. 150/18.02.2004 și nr. 238/22.03.2004 ambele ale Tribunalului Prahova - Secția civilă și aflate la dosar.
Tribunalul nu poate reține susținerile reclamantei în sensul că termenul de prescripție s-ar fi întrerupt în mai multe rânduri.
Astfel, în ceea ce privește angajamentul de plată după cum s-a decis în jurisprudență întrucât art. 164 pct. 2 Codul muncii prevede că nici o reținere din salariu nu va putea fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Întrucât, după intrarea în vigoare a noului cod al muncii angajamentul de plată față de cele arătate mai sus nu mai este producător de efecte juridice, acesta nu poate fi invocat drept act întrerupător de prescripție.
Mai mult decât atât dacă s-ar da o astfel de valență juridică respectivului angajament, chiar reclamanta în susținerile și concluziile sale recunoaște că așa zisa obligație a fost asumată printr-un act notarial de la sfârșitul anului 2003.
Or, potrivit art. 17 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Așa fiind de la data angajamentului de plată, care ulterior nu a mai fost pus în executare a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care s-a împlinit mai înainte de introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe de altă parte, împrejurarea că față de pârâtă ar fi fost efectuate cercetări penale, chiar dacă ar fi reală, întrucât nu este dovedită în nici un mod nu are nici o înrâurire asupra termenului de prescripție reclamanta cunoscând existența pagubei și a persoanei vinovate anterior cercetării penale de vreme ce așa cum s-a arătat mai sus a procedat la emiterea în luna ianuarie 2004 două decizii, una de imputare și alta de desfacere a contractului individual de muncă.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere textele de lege menționate tribunalul a admis excepția prescripție dreptului la acțiune și pe cale de consecință a respins acțiunea ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs.
Se critică sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă - hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că instanța, punând în dezbatere excepția prescripției extinctive, nu a reținut și nu a cercetat împrejurarea prezentată instanței de fond, legată de efectuarea cercetărilor penale împotriva pârâtei în perioada 2004-2007.
Se mai arată că față de această împrejurare, faptul că termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data semnării angajamentului de plată, act autentic, în anul 2004, a fost întrerupt prin plângerea penală făcută împotriva pârâtei.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: Rezoluție procuror din dosar nr. 417 III/2/2007, Ordonanță de scoatere de sub urmărire penală din data de 14.09.2006 pronunțată în dosarul de urmărire penală nr. 686/P/2004, raport de expertiză contabilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să fie obligată aceasta la plata sumei de 19.252 lei reprezentând prejudiciu adus societății.
Curtea mai reține, din cuprinsul sentinței civile nr. 238/22.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 331/2004, că parâta intimată a fost salariata unității recurente în calitate de asistent farmacist până la data de 01.01.2004, când prin Decizia nr. 1/2004 i s-a desfăcut contractul de muncă, în conformitate cu cu art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru un prejudiciu de 116 milioane lei (ROL ) creat prin lipsă în gestiune în punctul de lucru unde și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, instanța de recurs constată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a întâmpinării formulate că intimata a recunoscut că a produs o pagubă în gestiune prin actul notarial nr. 2386/12.11.2003, angajându-se să o plătească până la data de 15.12.2003.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectului conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Pe de alta parte, în dreptul muncii, nu sunt consacrate cauze speciale de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție, astfel că își găsesc aplicarea dispozițiile generale în materie privind prescripția extinctivă cuprinse in Decretul-lege nr. 167 /1958.
Conform acestui act normativ constituie cauze de întrerupere a termenului de prescripție extinctivă atât recunoașterea dreptului de cel în folosul căruia curge prescripția (art. 16 alin.1 lit. a din Decretul nr. 167/1958) cât și introducerea unei cereri de chemare în judecată (art. 16 alin.1 lit. b din Decretul nr. 167/1958) împotriva debitorului.
În speța dedusă judecății, de la data recunoașterii debitului de către intimată - 12.11.2003, cu efect întreruptiv a termenului de prescripție, și până la data formulării prezentei acțiuni - 28.10.2008, s-a împlinit un nou termen de prescripție de 3 ani, astfel că acțiunea formulată apare prescrisă extinctiv, astfel cum în mod legal și întemeiat a reținut instanța de fond.
Curtea nu poate reține ca o cauză de întrerupere a termenului de prescripție nici plângerea penală formulată împotriva intimatei -pârâte, întrucât pe de o parte aceasta nu are caracterul unei cereri de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 16 alin.1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, iar pe de altă parte, cel păgubit a cunoscut paguba si pe cel care răspunde de ea( art. 8 din Decretul nr. 167/1958) încă din anul 2003, deci la acea dată existau elemente suficiente pentru ca titularul dreptului la acțiune să aibă convingerea că poate acționa cu succes, fără a exista un risc major în câștigarea procesului.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 pr.iv. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civ. urmează a fi obligată recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 343 din data de 5.10.2009.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL V DE M, cu sediul în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1146 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în comuna, sat de, nr.355, județul
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
29.10.2009
4 ex.
/FA
Trib. P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
