Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1778/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1778
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de reclamanta - SRL cu sediul în comuna, - 45, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1056 pronunțată la data de 31 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în Câmpina,-, - Sc.A, etaj 3,.16, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă avocat Mari din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale nr. 83 /7.07.2008, intimatul pârât personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat, având cuvântul depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Intimatul pârât, având cuvântul personal arată că num ai are cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, sentința pronunțată la fond fiind netemeinică și nelegală întrucât nu s-au analizat în totalitate toate probele administrate.
Arată că la fila 15 dosar fond există o declarație pe propria răspundere prin care pârâtul recunoaște că a fost salariatul societății și este de acord cu restituirea sumei recunoscând astfel prejudiciu.
Au dovedit în această cauză că există un prejudiciu și că pârâtul și-a însușit această sumă de bani.
Intimatul pârât, la solicitarea instanței, după ce i se prezintă declarațiile de la fila 15 și 16 dosar fond, arată că nu-și recunoaște semnătura de pe acestea.
Avocat, față de noua poziție pârâtului că nu a semnat declarațiile de la fila 15, 16 dosar fond, solicită casarea sentinței pe fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize grafologice avându-se în vedere poziția părții și semnăturile diferite de pe mai multe acte de autoritate.
- 2 -
Intimatul pârât, având cuvântul arată că este de acord cu admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate la fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize grafologice, întrucât nu își recunoaște semnătura de pe declarațiile de la fila 15, 16 dosar fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr.1056 din 31 martie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanta - SRL a chemat în judecată civilă pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1868,93 lei reprezentând prejudiciul adus unității.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a avut calitatea de vânzător gestionar la magazinul unei stații și în urma inventarului efectuat la 7 ianuarie 2005 a fost constatat un minus în gestiune de 10.275.300 ROL, pârâtul recunoscând că împreună cu alți trei vânzători a sustras această sumă din gestiune.
Odată cu finalizarea inventarului pârâtul a dat o declarație prin care s-a obligat să plătească unității c/val întregului prejudiciu în sumă de 18.689.250 ROL, obligație pe care nu și-a respectat-o motiv pentru care au fost sesizate organele de anchetă penală.
În conformitate cu art. 115 Cod pr.civilă pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece susținerile reclamantei din acțiune nu corespund realității în sensul că aceasta nu a semnat niciun angajament de plată și nici nu a recunoscut sustragerea vreunei sume de bani.
Dosarul s-a aflat inițial pe rolul Judecătoriei Câmpina, care prin sentința civilă nr.3089/2007 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, ca instanță de fond, având în vedere că acțiunea reclamantei vizează stabilirea răspunderii patrimoniale a salariatului în condițiile Codului muncii, fiind deci, un litigiu de muncă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordonanța nr.254/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpinas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1 Cod penal și i s-a aplicat o amendă administrativă de 300 RON, reținându-se că, deși acesta împreună cu alți salariați și-au însușit bunuri și bani din gestiunea comună de la punctul de lucru situat în localitatea nu s-a putut stabili întinderea prejudiciului pentru fiecare din cei cercetați, deoarece nu a existat o dovadă a preluării gestiunii, nu au existat procese-verbale de predare-primire a gestiunii între angajați și că în general în unitate exista un mod defectuos de administrare a patrimoniului de către conducătorul societății.
A mai reținut tribunalul că, din nici o probă administrată nu a rezultat că pârâtul ar fi fost gestionar și că în această calitate ar fi produs vreo pagubă societății și care este cuantumul acesteia.
- 3 -
Nici din declarația dată de pârât nu se poate stabili întinderea prejudiciului pentru că pârâtul nu a recunoscut însușirea vreunei sume de bani.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că aceasta nu este în concordanță cu probele dosarului, în primul rând cu declarațiile pârâtului care a recunoscut că a lucrat în cadrul societății atât în calitate de muncitor, cât și în calitate de gestionar, ca și faptul că acesta și-a însușit o sumă de bani din patrimoniul unității.
De asemenea, tribunalul a interpretat greșit și conținutul Ordonanței emisă de Parchet în care se consemnează faptul că pârâtul împreună cu alți salariați au sustras bunuri și bani din patrimoniul unității.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod.pr. civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:
Prin contractul individual de muncă înregistrat la 24 mai 2004 la ITM, pârâtul a fost încadrat la unitatea reclamantă în funcția de muncitor, la obiectul contractului fiind trecută mențiunea "prestarea muncii de către salariat în schimbul remunerației oferită de angajator". Potrivit extrasului din carnetul de muncă aflat la fila 18 - dosar fond, pârâtul a avut aceeași calitate de muncitor până la încetarea activității survenită la 18 decembrie 2005.
Din declarațiile aflate la filele 7-8 din același dosar rezultă că pârâtul a îndeplinit funcția de vânzător la Stația, calitate în care a dat aceste declarații, iar în cea din 16 noiembrie 2005 își exprimă acordul ca partea de prejudiciu care îi revine în urma efectuării inventarului să fie recuperată prin reținere din salariu.
Este de reținut că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni ca caracter administrat dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina se constată că prejudiciul total adus reclamantei este de 10275,83 RON rezultat în urma inventarierii, însă din probele de la urmărirea penală nu s-a putut stabili suma din prejudiciu pentru care ar urma să răspundă fiecare din cei patru învinuiți, situație datorată între altele și modului defectuos de organizare a administrării patrimoniului de către conducerea societății.
În conformitate cu prevederile art.270 alin.1 Codul muncii salariații răspuns patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În cazul stabilirii răspunderii patrimoniale a gestionarilor potrivit Legii nr. 22/1969 în sarcina acestora operează o prezumție de culpă (juris tantum) în cazul constatării unui prejudiciu și prin urmare este sarcina acestora să dovedească că nu sunt vinovați de producerea pagubei.
În speță, prin probele administrate la instanța de fond s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu a cărui întindere nu a fost contestată de nimeni, aceasta fiind de 10.275, 83 RON așa cum este consemnat în Ordonanța Parchetului.
Este adevărat că din aceleași probe nu a rezultat suma cu care să răspundă fiecare salariat, cu alte cuvinte nu s-a putut stabili întinderea prejudiciului produs de fiecare persoană în parte.
Această constatare nu este însă suficientă pentru a exonera pârâtul de răspundere.
- 4 -
Astfel, chiar dacă în contractul de muncă și carnetul de muncă funcția pârâtului este de muncitor, din declarația acestuia rezultă că a îndeplinit atribuțiunile de vânzător, funcție de gestiune pentru care răspunderea patrimonială se stabilește în raport cu dispozițiile Legii nr. 22/1969.
Împrejurarea că nu a fost emisă și o decizie în acest sens nu are relevanță sub aspectul regimului juridic al răspunderii patrimoniale, ci sub aspectul modalității în care este angajată această răspundere și eventual întinderea ei, pârâtul având calitatea unui gestionar de fapt.
În ipoteza că și ceilalți angajați cercetați penal au avut calitatea de gestionari, iar întinderea prejudiciului pentru fiecare nu poate fi determinată, în raport cu situația concretă a fiecăruia răspunderea se stabilește în raport cu timpul lucrat ca gestionar de drept sau de fapt și mărimea salariului, așa cum se dispune prin art.27 din Legea nr. 22/1969, în vigoare și în prezent.
Lăsând la o parte aceste aspecte, Curtea constată în primul rând că instanța de fond era datoare să nu se mulțumească numai cu concluziile organelor de anchetă penală, ci să efectueze ea însăși probe, inclusiv proba cu expertiză contabilă, care urma să elucideze toate aspectele privind modul de organizare și administrare al gestiunii de la punctul și pe cale de consecință în raport cu principiile răspunderii gestionarului să determine și cota parte de prejudiciu care revine pârâtului.
Cum în cauză nu au fost administrate probatorii pe aspectele sus-menționate considerându-se în mod greșit că în măsura în care nu se poate stabili întinderea pagubei pentru care pârâtul este răspunzător acesta urmează a fi exonerat de răspundere în temeiul art. 312 pr.civilă, Curtea admițând recursul va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în comuna, - 45, județul P, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Câmpina,-, - Sc.A, etaj 3,.16, județul P, și în consecință:
Casează sentința civilă nr.1056 pronunțată la data de 31 martie 2008 de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
- 5 -
Red. /
3 ex./15.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
