Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1782/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1782
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de reclamanții, prin reprezentant cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei comunei Z, județul, împotriva sentinței civile nr. 585 pronunțată la data de 9 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI Z, cu sediul în comuna Z, județul.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții: a, G, -, și, au chemat în judecată Primaria Comunei, judetul B reprezenatată prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata contravalorii tichetelor de masă de care urmau să beneficieze în baza Legii nr.142/1998, indexată în baza art.3 alin.2 din Legea nr.142/1998.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 au dreptul la o alocatie individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, obligație pe care unitatea nu și-a îndeplinit-o, încălcând astfel art.41 alin.2 si art.53 din Constituție și provocând o discriminare în raport cu alte categorii de salariați care beneficiază de acest drept.
Unitatea pârâta, prin scrisoarea depusă la dosar la 12.05.2008, cu caracter de întîmpinare, a făcut precizarea că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.142/1998 și că sumele necesare acordării tichetelor de masă se
suportă din bugetul local, iar cu ocazia rectificării acestuia, sume necesare plății tichetelor de masă vor fi asigurate dacă acțiunea reclamanților va fi admisă.
În ședința publică din 21.04.2008, reprezentantul reclamanților - a făcut precizarea că, prin cererea de chemare în judecată se solicită plata contravalorii tichetelor de masă neacordate pe ultimii 3 ani anterior înregistrării acțiunii.
Prin cererea depusă la dosar la 12.05.2008 ( fila 13 dosar) au fost nominalizați reclamanții care au calitatea de angajați cu contracte de muncă indicându-se și sumele de bani pe care le solicită cu tilul de despăgubiri.
În consecință, pentru reclamanții care au calitatea de funcționari publici, respectiv a, G, și cauza a fost disjunsă prin încheierea din 12.05.2008 și trimisă la Secția de contencios Administrativ a Tribunalului Buzău pentru competentă soluționare.
În sprijinul acțiunii, reclamanții au depus la dosar Acordul Colectiv de Muncă încheiat între Primarul Comunei și Salariații Consiliului Local aprobat prin hotarârea nr.17/31.05.2007 a Consiliului Local al Comunei și înregistrat la Directia de Muncă, Solidaritate Socială B sub nr. 61/11.06.2007.
Prin sentința civilă nr.585 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins actiunea formulată de reclamanții:, -, .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantii,., -, și sunt angajații Primăriei Z, judetul B și au calitatea de personal contractual.
Potrivit art.1 alin1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, de alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă pot beneficia și salariații din sectorul bugetar.
Acordarea tichetelor de masă este însă condiționată, în cazul salariaților din sectorul bugetar, conform art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 de prevederea sumelor necesare plătite în bugetele locale.
De asemenea, prin art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă s-a prevăzut în mod expres că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, instanta de fond a concluzionat că nefiind prevăzute, în ultimii 3 ani în bugetul local sumele destinate plății tichetelor de masă, acordarea acestora nu a fost legal posibilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții că acțiunea lor se întemeiază pe disp.art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României și că îndeplinesc cerințele legale pentru acordarea acestor tichete. Astfel, calitatea lor de salariați contractual în cadrul Primăriei Z care este o instituție bugetară îi îndreptățește la admiterea acțiunii. Mai mult decât atât, faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu aveau dreptul la aceste tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină seama în primul rând de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optine la locul de muncă, iar acordarea lor trebuie realizată pentru a nu apărea situații discriminatorii din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariați în diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Pentru aceste considerente au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și a dispozițiilor art. 304 pr.civ. constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.l alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin.2 al art.l din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art.5 din Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Din modul de redactare a disp. art.l alin.l din Legea nr. 142/1998 rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, s-a prevăzut în mod expres că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi, ceea ce subliniază încă o dată caracterul facultativ al acordării acestor tichete de masă.
Este greșit argumentul că prin neacordarea tichetelor de masă recurenților, aceștia ar fi discriminați în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Concluzionând, pentru argumentele mai sus menționate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art. 304, 3041, 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, prin reprezentant, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei comunei Z, județul, împotriva sentinței civile nr. 585 pronunțată la data de 9 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI Z, cu sediul în comuna Z, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./22.10.2008
f- Tribunalul Buzău
G
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
