Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta - Română SA, cu sediul în Câmpina, Calea nr.15 jud. P, împotriva sentinței civile nr.1665 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei de - prin Primar și Consiliul Local de, prin reprezentant legal, ambii cu sediul în com. de - jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă -, reprezentată de consilier juridic, conform împuternicirii nr.4499 din 13 mai 2008 și intimații-pârâți Primăria Comunei de - prin Primar și Consiliul Local de, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirilor avocațiale nr. 99 și 100, ambele din 9 aprilie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune întâmpinare, din care un exemplar a comunicat apelantei-reclamante prin reprezentant, declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar arătând în esență că solicită admiterea apelului, constatarea admisibilității cererii de revendicare și modificarea sentinței Tribunalului Prahova. Precizează că hotărârea nr.41/1999 emisă de Consiliul Local de nu a fost comunicată astfel că nu a luat cunoștință de conținutul acesteia, iar termenul de contestare a acesteia este limitativ. Depune concluzii scrise și speță în materie ca practică judiciară. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că imobilul în litigiu face parte din domeniul public, instanța de fond a luat act de înscrisurile depuse la dosar și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în al doilea ciclu procesual, prin prisma dispozițiilor art. 11 din Legea 213/1998.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate care este legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
În replică reprezentantul apelantei a arătat că prin hotărârea menționată s-a făcut o preluare în administrare a bunurilor, deci nu există titlu valabil de preluare de către stat a bunului în litigiu.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția civilă la data de 26.09.2005 sub nr. 6759/2005 reclamanta - Română SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei de și Consiliul Local de să dispună restituirea și lăsarea în deplină proprietate a imobilului format din teren în suprafață de 2508 mp cu construcții situat în de, jud.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că aceste terenuri au fost proprietatea Societății Română fiind cumpărate prin act de vânzare cumpărare și preluate în mod abuziv de către statul român ca efect al naționalizării în anul 1948.
A mai precizat reclamanta că de la înființare și până în prezent și-a desfășurat activitatea sub diferite denumiri dar având același specific, iar prin actul de naționalizare acesta nu a fost desființată, ci doar etatizată, respectiv transformată din proprietate privată în proprietate de stat.
Între anii 1948 - decembrie 1989 funcționat ca întreprindere de stat sub denumirea de " Întreprinderea Câmpina", iar în temeiul Legii nr. 15/1990 a devenit prin preluarea activului și pasivului acesteia - Română SA, cu același sediu și obiect principal de activitate.
Pe de altă parte, prin procesul de privatizare din anul 1998 avut loc numai o vânzare cumpărare de acțiuni, deci s-a schimbat structura acționariatului, dar a rămas persoana juridică, titulara de drepturi și obligații și cu patrimoniul deținut până la naționalizare din care făcea parte și suprafețele de teren obținute în baza contractelor de vânzare cumpărare.
Totodată cererea în revendicare este admisibilă și pe considerentul că urmare a efectului OG nr. 184/2002 care a modificat Legea nr. 10/2001 societățile de tipul reclamantei nu sunt obligate să urmeze procedura legii speciale.
La termenul de judecată din data de 08.12.2005 pârâta Primăria comunei de a formulat note de ședință prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare pe dreptul comun.
În motivarea excepției pârâta a arătat că potrivit practicii instanțelor judecătorești reclamanta nu are a alege între calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, art. 20 și urm. și calea dreptului comun, art. 480-481 Cod civil, de vreme ce la data formulării acțiunii în revendicare era în vigoare legea specială.
A mai precizat pârâta că de vreme ce reclamanta a formulat notificarea nr. 774/2001 înseamnă că a înțeles să se folosească inițial de procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, răspunzându-i-se conform adresei nr. 5515/2002 că primăria nu deține nici un document care să ateste preluarea abuzivă a imobilului.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare învederând că după apariția Legii nr. 10/2001 a declanșat procedura prevăzută de aceasta prin Notificarea nr. 774/2001.
La data de 12.12.2002 prin OG nr. 184/2002 a fost modificată Legea nr. 10/2001 în sensul că se exclud de la urmarea procedurii administrative mai multe categorii de persoane juridice îndreptățite, printre care și cele privatizate potrivit legii din care face parte și reclamanta.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertize tehnice de specialitate topografie și construcții.
Prin Sentința nr. 69/19.01.2006 Tribunalul Prahova - Secția civilă a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că deși în cuprinsul acțiunii reclamanta susține că societățile privatizate nu sunt obligate să urmeze în prealabil procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 se apreciază că pe de o parte legea nu face distincție după cum persoana îndreptățită la măsuri reparatorii ar fi o persoană fizică, persoane fizice asociați ai persoanei juridice sau persoane juridice îndreptățite la măsuri reparatorii condiționat de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii, ceea ce înseamnă că de la data intrări în vigoare a acesteia cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu formulate împotriva persoanei juridice "deținătoare" indiferent de persoana care formulează o astfel de cerere direct la instanțele judecătorești sunt inadmisibile dacă nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de această lege.
A mai reținut instanța că fac excepție acțiunile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii - 14.02.2001 - dacă persoana îndreptățită nu optează pentru procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, renunțând la judecata cauzei sau solicitând suspendarea ei - art. 47 -, precum și cererile în anulare a actelor juridice de înstrăinare situații ce nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Pe de altă parte, este de necontestat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială și aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun, ceea ce înseamnă că reclamanta nu avea posibilitatea de a opta între cele două căi de vreme ce la data formulării acțiunii era în vigoare legea specială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că la momentul la care pârâta-intimată a depus nota de ședință prin care invoca inadmisibilitatea cererii era decăzută din dreptul de a mai invoca excepții potrivit art. 118 al.2 Cod pr.civilă.
A mai precizat apelanta că prin OG 184/2002 a fost modificată Legea 10/2001 în sensul că au fost excluse de la urmarea procedurii administrative mai multe categorii de persoane juridice îndreptățite printre care și cele privatizate conform legii, categorie din care face parte și aceasta.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, motivat de împrejurarea că instanța de fond a aplicat în mod corect legea, apelanta neefectuând procedura prealabilă, iar Legea 10 este o lege specială și se aplică prioritar dreptului comun, respectiv art. 480 și urm. Cod civil.
Apelanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin decizia nr. 213 din 13 septembrie 2006, Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât apelanta nu a făcut dovada urmării procedurii administrative prealabile prevăzută în mod imperativ de Legea 10/2001 și care este o lege specială, aplicarea sa fiind prioritară în raport cu dreptul comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, învederând că deși și-a precizat acțiunea ca fiind una în revendicare întemeiată pe dreptul comun, ambele instanțe au judecat cererea prin prisma dispozițiilor Legii 10/2001.
Recurenta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 4838 din 13 iunie 2007 admis recursul împotriva deciziei instanței de apel, pe care a casat-o, a admis apelul împotriva sentinței și a desființat această din urmă hotărâre cu trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că respingând ca inadmisibilă acțiunea în revendicare, instanțele anterioare au apreciat în mod greșit faptul că aceasta nu s-a conformat normelor legii speciale care impun o procedură prealabilă sesizării.
A mai reținut instanța că reclamanta - societate privatizată -, nu numai că nu avea obligația urmării procedurii prealabile reglementată de Legea 10/2001, dar nici nu putea apela la dispozițiile acesteia pentru valorificarea pretențiilor sale, întrucât potrivit art.3 al.2 introdus prin OUG 184/2002, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu pot face obiectul acesteia.
Singura cale prin intermediul căreia reclamanta ce se pretinde proprietara unui bun de care a fost deposedată abuziv de a reintra în posesia acestuia este, raportat la situația juridică din speță, aceea a acțiunii în revendicare la care s-a apelat.
Față de soluția adoptată, criticile în dovedirea dreptului de proprietate și cu preluarea abuzivă a bunului vor fi avute în vedere la momentul rejudecării.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Civilă la data de 20 august 2007 sub nr-.
În fața instanței de rejudecare pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare întrucât actele administrative ce atestă domeniul public al comunei de nu au fost anulate de instanța de contencios administrativ.
Au mai solicitat pârâtele să se aibă în vedere că terenul și construcția sunt afectate de uz public, iar reclamantei să-i fie acordate despăgubiri bănești prin fondul Proprietatea.
În motivarea întâmpinării pârâtele au arătat că prin HCL nr. 41/1999 terenul și construcția au fost incluse în domeniul public al comunei, iar prin HG nr.1359/2001 s-a atestat apartenența la domeniul public a imobilului revendicat.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare învederând că HCL nr.41/1999 este un document care atestă faptul că imobilul în litigiu se află în posesia și administrarea primăriei, care nu a făcut dovada cum a dobândit bunul preluat în fapt prin naționalizare, neavând nici un titlu asupra acestuia.
Părțile au depus la dosar acte.
Tribunalul Prahova - Secția Civilă, prin sentința nr.1665 din 18 decembrie 2007, respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare anexa nr.1 depus la dosar,reclamanta a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 2,508. și construcții situat în comuna de,act încheiat în 1923.
De-a lungul timpului societatea reclamanta funcționat ca întreprindere de stat sub denumirea Întreprinderea Câmpina.
Sub imperiul Legii 15/1990 reclamanta s-a transformat în Societate Comerciala pe Acțiuni SA cu același sediu și obiect de activitate.
La data de 14 mai 2001 prin actul adițional la actul constitutiv conform certificatului de înscriere de mențiuni nr.7895/2001 s-a dispus schimbarea denumirii societății în - SA cu capital majoritar privat,ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni la - SA.
A mai reținut instanța de fond că, prin Hotărârea nr. 41/16.08.1999 terenul și construcția ce fac obiectul prezentului litigiu au trecut in domeniul public al comunei de.
Totodată prin HG nr. 1359/27 decembrie 2001 publicata in Of. nr. 128 /2002 depusa in copie la fila 14 dosar s-a hotărât apartenența la domeniul public al județului P, precum si al municipiului,orașelor si comunelor din județul Pab unurilor cuprinse in anexele nr. 1-100 care fac parte din prezenta hotărâre, din aceasta anexa făcând parte terenul si construcțiile revendicate.
Din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei de Târg reiese ca imobilul compus din clădire este înscris la poziția nr. 36 din Anexa nr. 48 si are destinația de biblioteca comunala si sediu pentru Societatea Publica de Gospodărie Locala de SA. iar terenul este ocupat de blocuri de locuințe, teren ce a fost vândut proprietarilor acestora.
Acest lucru reiese din raportul de expertiza tehnica topografica întocmit de către expert potrivit cu care suprafața de teren este ocupata de blocuri si utilități fiind evidențiată cu respectiv 2073,00 mp.
Din raportul de expertiza tehnică judiciară construcții întocmit in dosarul nr.6759/2005 de către expertul rezulta ca pe terenul revendicat exista construcția în care își au sediul biblioteca, farmacia și, iar împrejmuirea este desființată.
Același raport de expertiza arată că în zona respectivă s-au construit o serie de blocuri de locuit cu dotările corespunzătoare.
Pe de altă parte, regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public este reglementat de art.11 din Legea nr.213/1998,lege privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.
Potrivit acestui act normativ bunurile din domeniul public sunt inalienabile,insesizabile si imprescriptibile, in sensul că nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite, nu pot fi dobândite de alte persoane,iar actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absoluta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că soluția este nelegală chiar în raport cu dispozițiile din Legea 213/1998, invocate și susținute de instanța de fond.
Astfel, chiar dacă este vorba de terenuri aflate în domeniul public, în măsura în care au fost preluate în mod abuziv de către stat pot forma obiectul acțiunii în revendicare de drept comun în fața instanțelor judecătorești.
A mai precizat apelanta că a dovedit existența preluării abuzive pe parcursul procesului, împrejurare dovedită de altfel de chiar Legea 119/1948 și deci este necesară o reparație, iar în lipsa unei reglementări speciale a apelat la dreptul comun.
Pe de altă parte, în speță nu sunt aplicabile nici procedurile prevăzute de legile fondului funciar, întrucât nu face parte din categoriile de persoane prevăzute de acestea.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. În motivarea întâmpinării intimatele au arătat că soluția de respingere dată de prima instanță se impunea față de împrejurarea că prin hotărâre de Guvern s-a hotărât apartenența la domeniul public a imobilelor.
Pe de altă parte, textele de lege invocate de apelantă nu sunt aplicabile în speță și motivele de apel cuprind interpretări și susțineri bazate pe considerente personale. Apelanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Reclamanta a investit inițial Tribunalul Prahova - Secția civilă cu o acțiune în revendicare având ca obiect imobilul format din teren în suprafață de 2508 mp cu construcții situat în de, jud. P, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei de și Consiliul Local de.
Cu ocazia parcurgerii primului ciclu procesual Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu pentru instanța de rejudecare că o astfel de acțiune întemeiată pe dreptul comun este admisibilă urmând a fi avute în vedere criticile în legătură cu dovedirea dreptului de proprietate și cu preluarea abuzivă a bunului la momentul rejudecării.
Procedând la rejudecare tribunalul a respins acțiunea cu motivarea că bunurile fac parte din domeniul public, iar regimul juridic al acestora este reglementat de art. 11 din Legea nr. 213/1998, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, în sensul că nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite, nu pot fi dobândite de alte persoane, iar actele juridice încheiate cu eludarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.
Ori, potrivit art. 6 al. 1 din chiar actul normativ invocat de instanța de rejudecare fac parte din domeniul public sau privat la statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de către foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, iar în lumina al. 3 instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Tribunalul Prahova nu a fost preocupat să stabilească modul în care imobilul în litigiu format din teren și construcție a intrat în proprietatea statului, deși reclamanta a invocat în mod constant că a fost preluat în mod abuziv, iar instanțe de recurs a dat îndrumarea obligatorie cu privire la dovedirea dreptului de proprietate și a preluării abuzive.
Stabilirea acestor aspecte era hotărâtoare pentru o justă soluționare a cauzei întrucât existența unei hotărâri a Consiliului Local prin care anumite bunuri sunt declarate ca făcând parte din domeniul public al localității nu are semnificația de a converti respectiva hotărâre în titlu valabil de trecere în proprietatea statului a bunurilor în litigiu și nu scutește autoritate administrativ teritorială de a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietate sa.
nici menționarea acestora într-o anexă a unei hotărâri de guvern.
În lipsa verificării condiției dacă bunul a intrat cu titlu în proprietatea statului instanța de fond nu a avut nici un temei să facă aplicarea dispozițiilor privind exceptarea bunului de a fi lăsat în deplină proprietatea și liniștită posesie reclamantei, tribunalul nefăcând practic o cercetarea corespunzătoare a fondului.
Așa fiind, Curtea consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 297 al. 1 teza I Cod pr. civ. motiv pentru care urmează a admite apelul, a desființa sentința și a trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu ocazia rejudecării instanța va proceda la analiza dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului, a titlului statului, respectiv dacă acesta a fost preluat cu titlu valabil sau în mod abuziv, iar în funcție de modul de stabilire a acestor împrejurări va proceda la soluționarea acțiunii în revendicare cu care a fost investită, ținând seama și de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta - Română SA, cu sediul în Câmpina, Calea nr.15 jud. P, împotriva sentinței civile nr.1665 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei de - prin Primar și Consiliul Local de, prin reprezentant legal, ambii cu sediul în com. de - jud.
Desființează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
5ex./30.06.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea
