Speta Legea 10/2001. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanții, ambii domiciliați în P- jud. D, G, domiciliat în P-.2.11 jud. D și, în calitate de itor al lui, domiciliat în P- -.4.20, împotriva sentinței civile nr. 201 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cât și a încheierii de ședință din 11 ianuarie 2007 în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului P, cu sediul în P-, jud. D, domiciliată în B- -.A parter.2 sector 2, domiciliat în B--27 -.A.5.26 sector 2, cu locul de muncă la Primăria Orașului P și Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001 P, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți și, ambii personal și intimații-pârâți Primarul Or.P, și Comisia Locală de aplicare a Legii 10/2001 P, toți reprezentați de consilier juridic, conform delegațiilor nr. 8210 și 8211, ambele din 14 mai 2008, lipsind apelanții-reclamanți și G, precum și intimații-pârâți și.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către intimații-pârâți Primarul Or.P, și Comisia Locală de aplicare a Legii 10/2001 P întâmpinare, înregistrată sub nr. 7134 din 11 iunie 2008.
Se comunică întâmpinarea apelanților prezenți.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că prin acestea critică atât sentința, cât și încheierea de ședință din 11 ianuarie 2007, prin care s-a disjuns judecata cererii reconvenționale cu încălcarea dispozițiilor art. 120 alin.1 Cod pr.civilă care stipulează că aceasta trebuia judecată odată cu acțiunea principală. Precizează că cererea reconvențională reprezintă un răspuns la cererea principală, iar prin încheierea recurată se prezintă nereal realitatea și omite multe aspecte, neconsemnându-se că a solicitat desființarea dosarului 431 și soluționarea numai a dosarului Tribunalului Dâmbovița nr.7858/2006. Cu privire la sentința atacată arată că este nulă atâta timp cât nu s-a judecat dosarul de bază în care depusese cerere de suspendare și în prezent este suspendat până la soluționarea irevocabilă a unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Pucioasa, care privește un act fals, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 248/1953, care a stat la baza formulării acțiunii în dosarul nr. - al Tribunalului Dâmbovița.
Solicită admiterea apelului, desființarea încheierii din 11 ianuarie 2007, desființarea sentinței nr.201/2008 a Tribunalului Dâmbovița și a dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița ce cuprinde un fals intelectual și trimiterea cauzei la tribunal pentru judecarea în dosarul care în acest moment este suspendat când va fi repus pe rol. Depune copia încheierii din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că susține aceleași motive invocate de apelantul.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că apelanții au fost de acord cu disjungerea cererii reconvenționale, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 11 ianuarie 2007, încheiere care este temeinică și legală și prin care s-a luat o măsură în considerarea dispozițiilor art. 120 al.2 Cod pr.civilă care stabilesc că cererea reconvențională se judecă separat, în cauză fiind oportună soluționarea în această modalitate. Cererea reconvențională are ca obiect prevederile Legii 10/2001, părțile din dosar sunt cele din cererea reconvențională, iar pretinsele infracțiuni invocate nu pot fi primite ca motive de apel, fiind de competența parchetului, în cazul în care s-ar formula o plângere în acest sens. Dosarul aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Pucioasa nu are legătură cu cauza de față, ci privește pretenții cu privire la lipsa de folosință a unui teren, deci judecătorul nu s-a antepronunțat astfel cum susțin apelanții. Solicitarea apelanților cu privire la atașarea dosarului ce are ca obiect cererea reconvențională la cel față de care s-a făcut disjungerea este caducă, iar nemulțumirea apelanților cu privire la soluția pronunțată în cauza de față se poate rezolva prin căile de atac promovate.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și păstrarea hotărârilor care sunt legale și temeinice.
În replică, apelantul-reclamant arată că art.120 al.2 Cod pr.civilă este aplicabil după rezolvarea fondului, iar obiectul prezentului dosar este un răspuns la cererea de constatare a nulității absolute a unui act și nu prevederile Legii 10/2001.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin încheierea pronunțată la 11.01.2007 în dosarul nr- s-a disjuns cererea reconvențională formulată de, G împotriva pârâților primăria orașului P,.
În cererea formulată s-a solicitat aplicarea prevederilor ordonanței de urgență nr.175/2001 de completare a Legii nr.1/2001, art.403, în ceea ce privește pe și și art.404punctele 1 și 2 precum și art.405pentru pârâtul, secretara și membrii comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 și 247/2005; obligarea primarului orașului P, și Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 să emită o dispoziție motivată prin care să fie restituită reclamanților diferența de valoare pentru terenul în suprafață de 533 mp pentru care au fost acordate despăgubiri de la 10 dolari/mp cât au calculat aceștia la 30 euro/mp, restituirea în natură a suprafeței de 300 mp, ca diferență dintre suprafața retrocedată și cea reală; acordarea de despăgubiri materiale în valoare de 50 lei pentru fiecare zi în care proprietarul nu-și poate folosi acest drept, din partea celui care a inițiat acțiunea.
În motivarea cererii se arată că dispoziția motivată nr.756/28.02.2005, a fost legal emisă după 4 ani, itorii nu au depus act de vânzare-cumpărare, reclamanții fiind de acord ca din suprafața de 2000 mp notificată să fie reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 1600 mp, scăzând astfel suprafața invocată de itorii, deși nu cunoșteau că s-a efectuat vreo tranzacție și fără să existe la acea dată act de vânzare-cumpărare și dovada că terenul a fost trecut în proprietatea statului și nu a fost înstrăinat din anul 1953 până în 1989, Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate itorilor prin acordarea de despăgubiri, lucru ce a fost adus la cunoștința acestora.
Primăria nu se putea pronunța pentru restituirea în natură pe vechiul amplasament deoarece nu a fost notificată în acest sens, itorii în ambele notificări au solicitat restituirea în natură a suprafeței pe un alt amplasament în intravilan sau despăgubiri.
Reconstituirea dreptului de proprietate prin dispoziția motivată nr.756/28.02.2006 s-a făcut cu respectarea-/2001, a fost intabulată și introdusă în circuitul civil.
Prin întâmpinarea formulată, primăria orașului Pas olicitat în principal anularea cererii iar în subsidiar respingerea ei întrucât:
-pe cale de excepție invocându-se lipsa calității procesuale pasive a primarului și a secretarului și a nulității cererii reconvenționale, aceasta neîndeplinid cerințele impuse de art.119 alin.2 și art.112 Cod civil;
-capătul de cerere de la punctul 1 nu este precizat, fiind nul căci temeiul de drept invocat OUG 174/2001 nu modifică Legea nr.10/2001;
-capetele 2 și 3 trebuiesc respinse ca tardiv formulate căci exprimând solicitări noi față de notificările inițiale, solicitările nu mai puteau fi făcute decât prin depunerea unor noi notificări, ori termenul stabilit de Legea nr.10/2001 a fost depășit. Dacă aceste capete de cerere, reprezintă nemulțumiri față de modul cum au fost soluționate notificările depuse de reclamant în 2001, nu m ai pot fi primite întrucât sunt tardiv formulate împotriva dispoziției primarului;
-capătul 4 trebuie declarat nul sau respins ca neîntemeiat, neprecizându-se nici cine este reclamantul și nici temeiul de drept.
Reclamanții și-au precizat la 13.03.2007 cererea în sensul că dintr-o greșeală de dactilografiere s-a trecut OUG 174 în loc de 175.
Prin încheierea din 23.03.2007 s-a luat act de faptul că primarul orașului Par enunțat la cererea privind respingerea capătului 4 al cererii reconvenționale ca neîntemeiat sau declarat ca fiind nul, a respins cererea de reconexare la dosarul nr.7858/2006, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului P, a unit excepția tardivității capetelor 2 și 3 cu fondul, a încuviințat probatorii cu acte și interogatorii.
La dosar au fost depuse în copie, raportul nr.12126/2004, autorizația nr.1653/1953, adresele nr.348/1993, 123/1960, raportul de expertiză tehnică pentru evaluare bunuri imobile din 2002, contractul de vânzare-cumpărare 243/1955, procesul verbal de punere în posesie nr.1095/1954, certificatul nr.1653/1953, notificarea nr.364/2000, certificatul nr.160/2000, adeverințele nr.9949/2000 și 246/2004, raport complementar la expertiza tehnică executată în dosarul nr.7858/2006.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 201 din data de 8 februarie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanții, -prin moșt. G, în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului P, și, -loc de muncă Primăria orașului P și Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
-în ceea ce privește capătul 1 al cererii reconvenționale, respectiv aplicarea prevederilor OUG nr.175/2001, acesta nu poate fi primit căci pentru aplicarea art.404pct.1 și 2 și 405din Legea nr.10/2001, fiind vorba de infracțiune, competența aparține parchetului și apoi instanței, reclamanții trebuind a formula o plângere penală pe care să o depună la organele abilitate;
-relativ la capetele 2 și 3 din cererea reconvențională așa cum se arată și în întâmpinarea formulată de primarul orașului P, indiferent cum ar fi privite, ca pretenții noi sau ca nemulțumiri față de modul de soluționare a notificării inițiale, acestea sunt tardive căci pentru prima ipoteză ( a unor pretenții noi ) termenul stabilit de Legea nr.10/2001 a fost depășit, la fel și în cazul celei de-a doua ipoteze ( nemulțumirea cu privire la dispoziția de restituire nr.756/2005 ) termenul de contestare a fost depășit;
-în condițiile în care, prin capătul de cerere nr.4 se solicita despăgubiri pentru faptul că proprietarul terenului vândut ca urmare a dispoziției nr.756/2005 nu poate folosi dreptul de proprietate, dreptul pretins nu mai aparține reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri precum și a încheierii din 11.01.2007 au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a disjuns cererea reconvențională formulată la cererea de chemare în judecată depusă de primarul orașului
Deși în prima parte a cererii reconvenționale au fost ridicate două excepții de procedură, care conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă făceau inutilă cercetarea fondului s-a trecut la pronunțarea pe fond, cererea reconvențională fiind un răspuns la cererea principală care nu putea fi judecată separat.
În realitate judecătorul fondului a modificat obiectul cererii disjunse, înregistrând-o drept cerere pe Legea nr.10/2001, precum și părțile din dosar, prezentând deformat realitatea, judecând ceea ce a dorit acesta și nu ce au cerut părțile.
Prin sentința pronunțată la 8 februarie 2008 în dosarul nr-, se arată că s-a judecat o cauză civilă având ca obiect Legea nr.10/2001, ceea ce nu corespunde realității, niciodată nefiind formulată o astfel de cerere, arată apelanții - reclamanți.
Sentința nr. 201/8.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița este netemeinică și nelegală deoarece cererea-reconvențională nu a fost analizată în funcție de cererea principală, motivele invocate în cererea principală fiind în paralel cu cele din cererea reconvențională, cauza fiind analizată numai prin prisma motivelor invocate de primarul orașului
Cu privire la capetele 2 și 3 din cererea reconvențională instanța nu se putea pronunța decât odată cu cererea principală, iar motivarea făcută nu corespunde realității.
Celelalte critici invocate de către apelanții reclamanți vizează aspecte legate de persoane respectiv primarul orașului P, și judecătorul fondului, și nu critici de nelegalitate și netemeinicie astfel că ele pot face eventual obiectul unor plângeri la organele abilitate.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru ca cererea reconvențională să fie judecată împreună cu cea principală.
Intimații pârâți persoane fizice, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat, deoarece chiar apelanții reclamanți au fost de acord cu disjungerea cererii-reconvenționale, s-au administrat probatorii, ceea ce adus la derularea procesului pe parcursul a peste un an, nemulțumirile exprimate acum fiind irelevante.
Intimatele-pârâte, Primarul Orașului P, Comisia Locală P de aplicare a Legii nr.10/2001 și - secretar al orașului P, au formulat întâmpinare prin care au răspuns punctual criticilor invocate ( filele 43-44 dosar apel) solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Curtea examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
În cadrul dosarului nr. 7858/2006 aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița având ca obiect prevederile Legii nr. 10/2001, acțiune promovată de Primăria Orașului P, prin primar, apelanții - pârâți au formulat o cerere reconvențională (filele 3-8 dosar nr- - rezultat urmare disjungerii cererii reconvenționale).
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2007, cererea reconvențională a fost disjunsă formându-se un nou dosar cu n umărul mai sus arătat.
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 119 (1) Cod procedură civilă, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului el poate să facă o cerere reconvențională, care trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
Verificând cererea reconvențională formulată de către apelanții-pârâți se poate vedea că aceasta îndeplinește condițiile unei cereri principale, de chemare în judecată, are un obiect determinant, se indică părțile cu care înțeleg să se judece, arătând motivele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de 11.01.2007 (fila 1 dosar fond) apelanții - pârâți - reclamanți au fost de acord cu disjungerea cererii reconvenționale, propunându-se și administrându-se probe, procesul derulându-se pe rolul instanței peste un an de zile.
În cauza de față au fost respectate dispozițiile art. 120 alin.2 Cod procedură civilă și condițiile în care se poate dispune disjungerea cauzelor.
După disjungere, este știut că, cererea reconvențională va fi soluționată tot de instanța la care a fost înregistrată, respectiv judecătorul căruia i s-a repartizat aleatoriu inițial cauza, cum corect s-a și procedat în cauza de față.
Părțile chemate în judecată au fost indicate în cererea reconvențională, cauza soluționându-se în contradictoriu cu acestea, respectiv, Primarul Orașului P, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.20/2001 P, - secretar al Primăriei Orașului P, și, astfel că și sub acest aspect criticile invocate sunt nefondate.
Pe fondul cauzei, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamanților, instanța de fond pronunțându-se cu privire la toate capetele de cerere, în concordanță cu materialul probator administrat și prevederile legale incidente, motivând în fapt și în drept soluția dată așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.
Criticile invocate de apelanți în legătură cu persoana judecătorului fondului și respectiv primarul orașului P, nu pot fi avute în vedere, deoarece ele nu prezintă aspecte de nelegalitate și netemeinicie, pot face eventual obiectul unor plângeri la organele abilitate, așa cum de altfel am mai arătat mai sus.
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța nu poate iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunile așa cum au fost formulate, ceea ce s-a întâmplat în cauza de față, astfel că și sub aspectul că judecătorul a judecat "ceea ce a dorit" criticile sunt nefondate.
Rezultă, așadar, pentru considerentele mai sus expuse că apelul este nefondat urmând să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat formulat de reclamanții, ambii domiciliați în P- jud. D, G, domiciliat în P-.2.11 jud. D și, în calitate de itor al lui, domiciliat în P- -.4.20, împotriva sentinței civile nr. 201 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cât și a încheierii de ședință din 11 ianuarie 2007 în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului P, cu sediul în P-, jud. D, domiciliată în B- -.A parter.2 sector 2, domiciliat în B--27 -.A.5.26 sector 2, cu locul de muncă la Primăria Orașului P și Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001 P, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
C a
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.CP
Tehnored.CN
11 expl./20.06.2008
nr- Trib.
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu
