Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.184
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA, cu sediul în V de M, B-dul. - -, nr.41, județ P, împotriva deciziei civile nr. 486 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în V de M, B-dul.- - nr.45, județ P și pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ P DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P,--4, județ
Recursul este timbrat cu suma de 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - /03.12.2007 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA V de M, reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, intimata reclamantă reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale din 4.12.2007 depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă Comisia Județeană P de Fond Funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC SA arată că hotărârea instanței de apel este lipsită de fundament juridic întrucât nu există nici o normă legală care să oblige instanța de judecată să calculeze taxa de timbru.
Mai arată că valoarea obiectului cererii poate fi determinată de instanță numai atunci când pârâtul contestă evaluarea făcută de reclamant.
Apreciază că în cauză instanța de fond nu avea de ce să procedeze la stabilirea taxei de timbru, deoarece la termenul de judecată din data de 15.11.2006 reclamanta a depus nota de timbraj care nu a fost contestată de pârâtă sub aspectul valorilor inserate în cuprinsul acesteia.
Consideră că, atât timp cât valorile nu au fost contestate și derizorii, reclamanta trebuia să se supună dispozițiilor instanței, însă atitudinea acesteia a fost aceea de anu se mai prezenta în instanță.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelului.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-reclamantă arată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, deoarece Tribunalul Prahovaa apreciat corect că reclamanta se află într-o situație specială, fiind în vârstă, bolnavă și având o pensie lunară de numai 300 lei, motiv pentru care a scutit-o de plata taxei de timbru potrivit disp.art.75 al.1 pr.civilă și art.21 din Legea nr.146/1997.
Apreciază că interesul în cauză al recurentei-pârâte este acela de a tergiversa soluționarea litigiului, dat fiind faptul că SC SA se află în proces de desființare.
Solicită respingerea recursului.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1102/2006, reclamanta, prin mandatar -, a chemat în judecată pe pârâtele SC SA V de M și Comisia Județeană de fond funciar P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei SC SA să-i lase în deplină posesie și proprietate terenul acaparat în suprafață de circa 400 mp. ocupat cu șanțul de scurgere a apelor industriale de pe platforma sa de depozitare a nisipului industrial de la sediul din V de M; obligarea aceleiași pârâte să-și construiască pe terenul alăturat un șanț similar și să astupe șanțul actual construit abuziv pe terenul său, cu daune cominatorii de câte 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de refuz; obligarea aceleiași pârâte la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii trei ani, în sumă de 30 milioane lei, obligarea pârâtei la plata sumei de 100 milioane lei reprezentând deteriorarea pereților exteriori ai casei sale, provocată de vibrațiile produse de camioanele de mare tonaj încărcate cu nisip, care trec prin apropierea acesteia; obligarea pârâtei Comisia Județeană de fond funciar să modifice titlul de proprietate nr. 48/2006 emis pe numele său, în sensul de a scoate din conținutul său vecinul terenului după latura de vest, respectiv SC și să treacă pe acea latură zona CFR; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului alăturat terenului pârâtei, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1421/1984 de notariatul de Stat Local V de M, compus din terenul de 1500 mp. pe care a edificat altă casă și anexele gospodărești.
Reclamanta a precizat că la momentul cumpărării construcției terenul a trecut în proprietate statului, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia de fond funciar, pentru care a obținut titlul de proprietate nr.48/2006, în care se menționează că pe latura de vest are ca vecin SC și nu zona CFR, așa cum s-a menționat în actul autentic de proprietate și schița de plan anexă.
Aceasta a mai susținut că pârâta și-a extins platforma de depozitare a nisipului de la sediul său și a acaparat pe latura de vest și nord a terenului ei o porțiune pe care și-a construit un șanț de scurgere a apelor industriale, la edificarea căreia s-a opus, întrucât se colmatează foarte des datorită inundațiilor ce deversează pe terenul său alăturat, depunând nisip cu conținut toxic ce îi afectează plantele, vița și pomii din grădină.
În drept, a invocat dispozițiile art. 480 și art.1073 Cod civil.
La data de 27 septembrie 2006 pârâta SC SA formulat întâmpinare invocând lipsa clarității procesuale active a reclamantei, a lipsei dovezii calității de reprezentant a lui -, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru netimbrarea acțiunii pe fiecare capăt de cerere, a autorității de lucru judecat și greșita compunere a instanței privitor la capătul 5 de cerere.
În motivarea excepțiilor, pârâta a arătat că în titlul de proprietate, în calitate de proprietar apare -, neexistând acte de stare civilă la dosar, din care să reiasă similitudinea între cele două persoane, că reclamanta nu a anexat la cererea introductivă dovada reprezentării sale de către -.
De asemenea, a menționat că nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere al acțiunii, care este în sumă totală de 30.254.200 lei, iar în ceea ce privește despăgubirile civile solicitate în cauză instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1434/2005 cu privire la ultimul capăt de cerere, completul de judecată nu este specializat în litigii funciare, fiind un complet de drept comun.
În ședința publică din 27 septembrie 2006, instanța a pus în vedere reclamantei ca până la următorul termen de judecată să achite taxa judiciară de timbru, în raport de valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere, astfel că la termenul din 15 noiembrie 2006 reclamanta a formulat cerere de asistență judiciară gratuită privind acordarea scutirii de plata taxelor judiciare de timbru (fila 20) ce a fost soluționată de către instanță prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din 17 ianuarie 2007, în sensul respingerii acesteia.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2007,prima instanță a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere al acțiunii, însă la termenul ulterior din 28 martie 2007 nu s-a mai înfățișat în instanță și nici nu a depus la dosar dovada achitării acesteia, față de care a pus în discuție excepția netimbrării acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 657/28.03.2007 instanța de fond a admis excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtă, dispunându-se anularea ca netimbrată a acțiunii reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâtele SC SA ȘI Comisia Județeană P de fond funciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată nici în momentul înregistrării acțiunii și nici ulterior, chiar dacă reclamantei i s-a pus în vedere să procedeze în acest sens, până la termenul din 28 martie 2007, conform 20 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, solicitând desființarea respectivei hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecarea fondului.
Apelanta reclamantă a precizat că la primul termen de judecată a fost citat conform art. 75 alin.1 Cod pr.civilă și art. 21 alin.1 din Legea nr.146/1997 să fie scutită de plata taxei judiciare de timbru deoarece este în vârstă, bolnavă și cu o pensie sub nivelul minim pe economie, fără a realiza alte venituri.
În mod greșit instanța de fond s-a pronunțat fără a intra în analiza fondului, pronunțându-se numai pe excepția de netimbrare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și art. 297 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimata SC SA a depus întâmpinare pin care a invocat excepția lipsei dovezii calități de reprezentant, derivând din împrejurarea că cererea de apel este semnată de avocat, fără a exista la dosar dovada mandatului emis de apelantă, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Cealaltă intimată, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la termenele de judecată.
La termenul din 14.09.2007, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant invocată de intimata pârâtă SC SA.
Urmare examinării motivelor de apel, tribunalul a pronunțat decizia nr. 486/14.09.2007, prin care a respins excepția lipsei clarității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de apel, invocată de către intimata pârâtă SC SA prin întâmpinare, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii d Munte, conform considerentelor deciziei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în conformitate cu art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantum legal până la termenul stabilit, sancțiunea este anularea cererii, dar în speță, apreciază tribunalul că instanța de fond a admis greșit excepția de netimbrare a acțiunii principale.
Simpla depunere la dosar a notei de timbraj nu este de natură a suplini obligația imperativă a instanței investită cu soluționarea cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Arată recurenta pârâta că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit Tribunalul Prahovaa admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare la judecătoria Vălenii de M cu motivarea că instanța de fond s-a limitat la a pune în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru, fără însă a proceda la calculul efectiv al sumei datorate, în raport de toate capetele din acțiune și fără a aduce la cunoștința reclamantei cuantumul taxei judiciare de timbru.
Consideră recurenta reclamantă că punctul de vedere al instanței de apel este greșit, hotărârea fiind lipsită de fundament juridic, neexistând nici o normă legală care să oblige instanța de judecată să calculeze taxa de timbru.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei se referă la modul de stabilire a taxei de timbru, apreciind că indicarea cuantumului acesteia este obligația reclamantului și trebuie concretizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Conform prevederilor art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită până la primul termen de judecată, instanța va pune în vedere petentului să achite taxa.
În speță, examinându-se cuprinsul încheierilor de ședință de la termenele anterioare se observă că instanța de fond nu și-a îndeplinit această obligație, adică nu a stabilit concret cuantumul taxei judiciare de timbru.
Într-adevăr i s-a pus în vedere intimatei să timbreze cererea, fără însă a proceda la calculul efectiv al sumei datorate, în raport de obiectul, după caz valoarea estimativă stabilită conform art.112 alin.1 pct.3 Cod pr.civilă, acesteia nefăcându-i-se cunoscut niciodată valoarea taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, excepția de netimbrare primită de instanța de fond, în opinia curții a fost greșit admisă, soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Concluzionând, Curtea conform prev.art. 304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, Curtea va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC SA, cu sediul în V de M, B-dul. - -, nr.41, județ P, împotriva deciziei civile nr. 486 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în V de M, B-dul.- - nr.45, județ P și pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ P DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P,--4, județ
Respinge cererea intimatului reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. EG/BA
2 ex./5.03.2008
f- Jud.V de
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
