Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1964/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1964/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de SC CASH & ROMANIA SRL, împotriva deciziei civile nr.1733 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestatoare și intimata, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar, s-a depus prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei.
Apărătorul contestatoarei precizează că a primit întâmpinarea și nu solicită termen a lua cunoștință de aceasta.
Apărătorul intimatei depune la dosar practică judiciară în susținerea întâmpinării.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoare, susține oral contestația în anulare așa cum a fost formulată în scris și întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, întrucât instanța a comis o eroare materială când a considerat că recursul este inadmisibil în raport de valoarea litigiului dedus judecății. Precizează că în acțiunea introductivă de sesizare a instanței a fost menționată o sumă derizorie pentru a se calcula taxa judiciară de timbru inițială. Obiectul dosarului îl constituie o suprafață de teren de 5.100 mp situată pe autostradă și, în niciun caz nu putea să valoreze doar 36.000 lei. Valoarea reală a terenului este cea rezultată din raportul de expertiză, mult peste 1 miliard de lei vechi, sentința fiind susceptibilă a fi atacată cu apel și recurs. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației în anulare.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că hotărârea pronunțată de instanța de fond era susceptibilă doar de recurs, instanța trebuia să constate că la tribunal s-a judecat calea de atac în complet de doi judecători și cauza trebuia trimisă spre competentă soluționare.
Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, care are prevederi exprese. Deși se invocă o greșeală materială, contestatoarea nu o indică.
În subsidiar, apreciază contestația în anulare ca nefondată și solicită a fi respinsă ca atare, cu cheltuieli de judecată. În acțiunea de sesizare a instanței, contestatoarea nu a precizat că valoarea terenului este una provizorie. Nici motivul privind trimiterea cauzei la tribunal pentru a fi judecată calea de atac în complet de trei judecători nu este fondat, instanța a discutat aspectul privind valoarea litigiului.
Apărătorul contestatoarei precizează că, din eroare, în finalul contestației în anulare s-a strecurat o greșeală materială, respectiv s-a menționat Tribunalul Prahova în loc de Tribunalul Argeș.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
La data de 30.11.2009 a formulat contestație în anulare Cash & România, împotriva deciziei civile nr.1733 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
1. Se susține că în speță sunt incidente dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța de recurs a comis o gravă eroare materială atunci când a reținut că valoarea pricinii deduse judecății, astfel cum a fost indicată la momentul introducerii acțiunii, este sub un miliard lei vechi.
Așa cum se poate observa, valoarea terenului la momentul introducerii acțiunii a fost de 500.000 RON, respectiv 5.000.000.000 ROL, și nicidecum de 500.000 lei vechi, cum eronat a reținut instanța atunci când a admis excepția de inadmisibilitate a recursului. Prin urmare, hotărârea primei instanțe era susceptibilă de apel și nu de recurs. De altfel, și taxa de timbru a fost achitată la momentul introducerii acțiunii la această valoare de 500.000 RON.
2. Potrivit art.317 coroborat cu art.318 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
La termenul din 19.11.2009 Curtea de APEL PITEȘTIa respins recursul ca inadmisibil pe considerentul că valoarea pricinii deduse judecății potrivit estimării de la data introducerii acțiunii a fost sub un miliard lei vechi și prin urmare hotărârea primei instanțe era susceptibilă de recurs și nu de apel.
Deși la acea dată Curtea de APEL PITEȘTIa invocat inadmisibilitatea recursului, a omis să cerceteze un motiv de recurs de ordine publică, care trebuia invocat din oficiu de către instanță, și anume nelegala compunere a instanței care a soluționat calea de atac în complet de 2 judecători, ca apel și nu în complet de 3 judecători ca recurs, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004 republicată privind organizarea judiciară.
Chiar dacă motivele de recurs promovate de reclamanta Cash & România nu vizau un astfel de motiv de recurs, dat fiind faptul că Tribunalul Argeșa calificat calea de atac ca fiind apel și niciuna dintre părți nu a contestat acest lucru, totuși, în virtutea principiului rolului activ al instanței care guvernează procesul civil, potrivit art.129 (5) Cod procedură civilă, "judecătorii aveau îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicare corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Prin urmare, Curtea de APEL PITEȘTI ar fi trebuit să invoce din oficiu nelegalitatea compunerii instanței care a soluționat calea de atac ca fiind apel, care atrage după sine nulitatea hotărârii conform art.108 Cod procedură civilă și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș pentru soluționarea recursului în complet legal constituit.
Admițând excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Curtea de APEL PITEȘTIa privat recurenta atât de judecarea recursului în fața sa, dar și în fața Tribunalului Argeș, care a soluționat în mod greșit calea de atac într-un complet nelegal constituit.
Se solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, iar în subsidiar constatarea nulității deciziei pronunțate de tribunal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în complet legal constituit, ca recurs.
Examinand cererea curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.291 din 16 ianuarie 2008, Judecătoria Pitești a respins acțiunea prin care reclamanta Cash & România solicitase obligarea pârâtei de a lăsa, în deplină proprietate și liniștită posesiune, suprafața de 5.100. situată în comuna, județul A, evaluată la suma de 36.594 lei (4 dosar), precum și excepțiile lipsei calității procesual pasive a reclamantei și a prescripției achizitive invocate de pârâta.
Împotriva sentinței, în termen, pârâta a formulat recurs, iar reclamanta Cash & România apel, instanța calificându-le pe amândouă drept apeluri, față de estimarea făcută ulterior investirii instanței, la data de 5 decembrie 2007, la suma de 1.413.470 lei, apeluri soluționate prin decizia civilă nr.63 din 26 februarie 2009, prin care Tribunalul Argeș le-a respins ca nefondate.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamanta Cash & România, criticând-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sinteză, invocând pe de o parte lipsa de competență a judecătoriei în primă instanță de a soluționa pricina, stabilirea pe parcursul judecății a unei noi valori neconstituind o modificare a valorii, ci o chiar stabilire a valorii în vederea timbrării, dar și greșita apreciere ca fiind stabilite, a unor concluzii de către expertiza cauzei, concluzii care în opinia sa nu ar fi rezultat din aceasta. Se pretinde că în mod greșit instanța a apreciat că legea ar obliga la restituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în favoarea pârâtei, aceasta fiind imperativă numai acolo unde este posibil. Alte critici vizează greșita evaluare, în contextul probatoriu, a actelor privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate a autorilor titlului reclamantei, fiind înlăturate pentru lipsa unei finalizări prin emiterea unui titlu de proprietate, greșita considerare drept identice a amplasamentului revendicat cu cel pentru care părțile s-au judecat într-o acțiune posesorie, greșita interpretare a valorii înscrierilor făcute în registrele de cadastru și publicitate imobiliară, a lipsei unor schițe de identificare a terenului reconstituit autorilor lor și, respectiv, a celui ce a făcut obiectul vânzărilor ulterioare, până a ajunge în patrimoniul său, greșita interpretare a valorii juridice a hotărârii prin care a fost anulată reconstituirea dreptului de proprietate în acel punct la propunerea comunei și greșita reexaminare a întregului fond al pricinii în favoarea pârâtei, care însă nu atacase hotărârea decât sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.1733/R din 19 noiembrie 2009, respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantă, reținând în esență următoarele:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula, cu valoare de principiu, este înscrisă în art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite că cererea este actul de investire a instanței, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Din cuprinsul art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, nu poate rezulta o altă concluzie decât aceea că valoarea interesului alegat este cea "prețuită" de reclamant în cererea de chemare în judecată, așadar la momentul cererii introductive de instanță. Art.181Cod procedură civilă statuează că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Textul are o valoare de principiu, confirmând regula potrivit căreia competența se fixează încă din momentul sesizării instanței, cererea de chemare in judecată ca element al acțiunii civile individualizând instanța.
Or, se poate observa, în prezenta cauză, chiar recurenta a fost aceea care a indicat valoarea ca situându-se la 36.594 lei (4 dosar), una mai mică de cea de 100.000 lei, intimata-pârâtă necontestându-i-
Legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
S-a apreciat că nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este dată de lege fiind, potrivit acestui text, recursul, așa încât, decizia dată de tribunal asupra lui, chiar și într-o compunere greșită, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai este supusă, la rândul său, recursului.
Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Se susține că în speță sunt incidente dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța de recurs a comis o gravă eroare materială atunci când a reținut că valoarea pricinii deduse judecății, astfel cum a fost indicată la momentul introducerii acțiunii, este sub un miliard lei vechi.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțată cu nesocotirea unor norme procedurale și nu pentru netemeinicie.
Art.318 teza Cod procedură civilă, invocat ca temei de drept de către contestatoare, se referă la ipoteza în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație și atunci când dezlegarea este dată de rezultatul unei greșeli materiale.
Noțiunea de greșeală materială în acest context nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale. În lumina acestor considerente, contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de legiuitor doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
instanței de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale, instanța nefiind în eroare cu privire la valoarea obiectului dedus judecății. Astfel, în calificarea căii de atac, față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, stabilit după prețuirea reclamantei la 36.594 lei, a interpretat și aplicat dispozițiile art.2811Cod procedură civilă, reținând că hotărârea atacată nu era supusă apelului, recursul la recurs fiind inadmisibil. Se constată că instanța a făcut o anumită apreciere asupra căii de atac cu care a fost investită, prin raportare la valoarea obiectului dedus judecății, și nu mai poate fi vorba de o greșeală materială, ci eventual de o greșeală de judecată care nu se poate îndrepta însă pe calea contestației în anulare.
Dacă s-ar admite că este vorba de o greșeală materială, așa cum susține contestatoarea, ar însemna să fie din nou supus judecății un aspect ce a fost deja analizat și referitor la care o instanță și-a exprimat opinia prin pronunțarea unei soluții irevocabile.
Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la nelegala compunere a instanței, însă, contestatoarea ignoră considerentele deciziei în care se arată că în cauză, curtea a fost investită cu o cale de atac neprevăzută de lege, excepția inadmisibilității primând în raport cu orice alte excepții.
Or, criticile contestatoarei nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.317 și 318 Cod procedură civilă, și tind la rejudecarea recursului, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste motive, în raport de caracterul căii extraordinare de atac, care exclude dintre cazurile limitativ prevăzute de art.318 teza I din Codul d e procedură civilă eroarea de interpretare sau de aplicare a legii, Curtea constată că niciunul din argumentele prezentate de contestatoare nu se circumscriu în sfera reglementată de textul de lege menționat.
Urmează ca, în temeiul art.318 teza I combinat cu art.320 Cod procedură civilă, să fie respinsă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea CASH & ROMANIA, cu domiciliul ales la & ASOCIATII, în B,-,.8A,.1,.5,.25, sector 4, împotriva deciziei civile nr.1733 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în Pitești, II, -.15,.A,.4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./05.01.2010
Jud. recurs: --
---
-
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
