Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Complet II recurs
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliată în S M, str. - -, -. 9, -. 43, Ap. 140, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 28, Ap. 11, județ S M, domiciliat în S M, Str. -, -. 1, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 1, județ S M în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, -. 3-5, județ SM, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL LOCAL S împotriva deciziei civile nr. 79/Ap din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 284 din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei; după care:
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de13 februarie 2008, cam. 272, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 6 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Complet II recurs
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 218/R/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Președinte: - - - judecător
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliată în S M, str. - -, -. 9, -. 43, Ap. 140, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 28, Ap. 11, județ S M, domiciliat în S M, Str. -, -. 1, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 1, județ S M în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, -. 3-5, județ SM, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL LOCAL S împotriva deciziei civile nr. 79/Ap din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 284 din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că în ședința publică din 6 februarie 2008 pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre,după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 284/20.01.2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 2552/2005, a fost admisă acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții, căsătorită, și căsătorită în nume propriu și în calitate de moștenitor - prin avocat - în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B reprezentat de S M și CONSILIUL LOCAL S M și, în consecință: s-a constatat că imobilul înscris în CF 4062 SMs ub nr. top. 1202/1 și 1202/2, în natură casă de locuit și teren în suprafață de 863 mp, în mod nelegal a fost trecut în proprietatea statului, STATUL ROMÂN neavând un titlul legal constituit asupra acestui imobil. Pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie parterul imobilului, cu teren aferent, în natură un spațiu comercial în suprafață de 101 mp și pivniță de 50 mp. S-a dispus predarea imobilului revendica în posesia reclamanților, cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. Pârâții au fost obligați să achite reclamanților suma de 9.938.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că potrivit extrasului CF nr. 4062 S M, proprietar tabular asupra imobilelor de sub nr. top. 1202/1 în natură casă în suprafață de 104 mp și nr. top. 1202/2 în natură casă în suprafață de 759 mp este STATUL ROMÂN, întabulat, conform Încheierii 2272/71, în baza Decret 712/1966 și 218/1960.
Preluarea imobilului s-a făcut de la foștii proprietari tabulari, și.
Se mai reține că, potrivit declarației martorei, bunicul reclamanților - - a deținut în proprietate un magazin alimentar pe-, numita "Casa ". Tot acest imobil a fost naționalizat. De aproximativ un an în acel spațiu comercial nu mai funcționează nici o activitate. În anii 1948-1950 magazinul a fost desființat. nu era M moșierm era un mic comerciant, iar soția acestuia era croitoreasă. și familia sa a locuit în imobil, în prezent acolo locuind reclamantul.
Din declarația martorei se reține că imobilul în cauză a fost moștenit de frații, etajul având destinația de locuință, iar parterul de spațiu comercial în care funcționa magazinul alimentar.
Acest magazin, proprietatea lui, exista încă dinaintea războiului mondial. În jurul anilor 1945-1950, cu ocazia naționalizării, spațiul comercial fost preluat forțat de către autoritățile locale, transformat și închiriat cooperației.
Din ansamblul probatoriului judecătoria a reținut că imobilul aparținând antecesorilor reclamanților, a fost preluat în mod abuziv, în anul 1950, deși acesta era de profesie comerciant, prin urmare imobilul era exceptat de la naționalizare, astfel că titlul statului nu este valabil. Potrivit art. II din Decret 92/1950 nu intrau sub incidența sa și nu se naționalizau imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și pensionarilor. Ca atare, neexistând temei juridic pentru preluarea imobilului de către stat, dreptul de proprietate al autorului reclamanților a fost menținut în timp, iar posesia statului a fost nelegitimă. Art. 8 din Constituția României din 1948 dispunea că proprietatea particulară și dreptul la moștenire sunt recunoscute și garantate de lege și că proprietatea particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție specială, Art. 10 din aceeași Lege fundamentală dispunea că pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică, în condiții determinate.
În consecință, judecătoria a apreciat că în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice de la care a fost preluat bunul nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar, chiar dacă a încercat să legalizeze preluarea forțată. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin Decizia civilă nr. 350/R/28.06.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 1159/2006, recursul a fost admis, modificată în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva acestei decizii s-a promovat din nou recurs de către reclamanții-intimați, recurs admis de către Curtea de APEL ORADEA prin Decizia civilă nr. 1213/R/2006 pronunțată în dosar nr-. Prin această decizie, Curtea de Apel a reținut că prezenta acțiune este una în constatare, neevaluabilă în bani, supusă celor trei grade de jurisdicție: primă instanță, apel și recurs. În consecință, în mod greșit tribunalul a soluționat cauza ca instanță de recurs, deși în speță calea de atac era cea a apelului, trimițând cauza spre o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare - ca apel.
La Tribunalul Satu Mare, în apel, cauza a fost înregistrată sub prezentul număr de dosar.
Cu prilejul judecării prezentului apel, intimatul MUNICIPIUL SMa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL.
Prin decizia civilă nr. 79/Ap din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă e excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN invocată de Consiliul Local.
A fost admis apelul declarat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL al Municipiului S M, împotriva Sentinței civile nr. 284 din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare și, în consecință:
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respins capătul de cerere privind obligarea la predarea posesiei parterului înscris în CF nr. 4062 S M nr. top. 1202/1 și 1202/2 în natură spațiu comercial în suprafață de 101 mp și pivniță în suprafață de 50 mp și terenul aferent acestora.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Din considerentele deciziei se reține având în vedere modul de redactare ambiguu și contradictoriu, analizând motivele întâmpinării formulate de MUNICIPIUL S M, că excepția invocată este cea a lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, această cerință este îndeplinită. Astfel, reclamanții-intimați solicită să se constate preluarea abuzivă de către STATUL ROMÂN a imobilului ce constituie obiectul litigiului, preluarea posesiei și folosinței acestuia, precum și efectuarea operațiunilor corespunzătoare în cartea funciară. Față de aceste cereri ale reclamanților-intimați, cu certitudine STATUL ROMÂN are calitate procesuală pasivă și, în consecință, interesul de a promova calea de atac. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu a fost citat în calitate de pârât, ci în calitate de reprezentant al STATULUI ROMÂN în temeiul disp. art. 3 alin. 1 pct. 56 din HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, tocmai pentru că legea, în asemenea cazuri, nu stabilește în acest scop un alt organ. Mai mult, nu are relevanță cine are calitatea de administrator al bunului întrucât în cauză, raportat la obiectul acesteia, calitatea de pârât trebuie să o aibă cel înscris în cartea funciară ca fiind proprietar, în aplicarea disp. art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
În ce privește cererea reclamanților privind constatarea caracterului abuziv al preluării de către stat a imobilului în litigiu, a fost soluționată corect de către prima instanță.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat", iar conform alin. 3 al aceluiași articol "instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului".
În concluzie, instanțele judecătorești sunt abilitate și după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, să soluționeze acțiuni pe calea dreptului comun, în temeiul art. 6 din Legea 213/1998, pentru a se stabili caracterul abuziv al preluării. De altfel, consecințele stabilirii caracterului preluării au relevanță juridică în cadrul procedurii administrative prevăzute Legea nr. 10/2001, procedură care a fost declanșată și de către reclamanții-intimați.
Referitor la acest capăt de cerere, Tribunalul a mai reținut că din probatoriul administrat în cauză, raportat la dispozițiile legale aplicabile, în mod judicios a reținut prima instanță caracterul abuziv, fără titlu, al preluării imobilului de către stat.
C de-al doilea capăt de cerere, respectiv revendicarea imobilului, din perspectiva dispozițiilor legale în vigoare, acesta este inadmisibil din considerentele reținute mai jos.
Articolul 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 prevede că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat. Întrucât reglementarea conținută de art. 2 face posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru orice situație în care un imobil a fost preluat abuziv, inclusiv preluarea fără nici un titlul, imobilului care face obiectul prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Ori, odată cu intrarea în vigoare acestei legi, pentru toate imobilele care intră sub incidența sa, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condițiile legii speciale. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicarea imobilelor preluate abuziv, în condițiile dreptului comun, nu poate fi folosită. În acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, o atare soluție fiind pronunțată de instanța supremă recent, prin Decizia civilă nr. 7489/2006, decizie prin care s-a admis recursul împotriva Deciziei civile nr. 14/2006 a Curții de APEL ORADEA. Practica judiciară invocată de către reclamanții-intimați se referă la acțiuni în revendicare formulate anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 și continuate după această dată, situație pentru care Legea 10/2001 conține o dispoziție specială în art. 46. De altfel și art. 2 alin. 2 din această lege dispune că " Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi". Această soluție este și în interesul asigurării stabilității și siguranței circuitului civil.
Reclamanții mai invocă faptul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin deciziile pronunțate a statuat că excluderea din sfera de competență instanțelor judecătorești a acțiunii în revendicare este în sine contrară dreptului de acces la o instanță și la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție.
Din perspectiv acestei apărări, Tribunalul a reținut că legea specială, pe lângă caracterul reparatoriu, în privința imobilelor restituibile în natură are și efectul unei cereri în revendicare. Accesul la justiție nu este încălcat întrucât respectarea acestui drept a fost asigurată prin reglementarea plângerii adresate instanței de judecată, în condițiile Legii nr. 10/2001. Reclamanții invocă ultimele Decizii pronunțate de CEDO împotriva României, aceste decizii însă se referă la cu totul alte situații decât cea din prezentul litigiu. De altfel și Curtea, în jurisprudența sa, este consecventă în a reține că este necesară respectarea ordinii juridice interne. Ceea ce Curtea reținut recent se referă la Fondul "Proprietatea", la faptul că acesta "nu funcționează, în prezent, de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații". Or, în cauză, nu se pune problema acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. Imobilul în litigiu este restituibil în natură, iar reclamanții, potrivit înscrisului aflat la filele 19-21 din dosarul de fond au formulat notificare în condițiile Legii 10/2001, declanșând astfel procedura reglementată de acest act normativ.
Din aceste considerente, în temeiul disp. art. 296 cod procedură civilă, Tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect revendicare.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Criticile recurentelor se fundamentează pe aspecte de fond vizând îndreptățirea reclamanților la exercitarea atributelor ce decurg din proprietatea asupra imobilului înscris în CF 4062 S
Ministerul Economiei și Finanțelor, în reprezentarea Statului Român prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului invocându-se inadmisibilitatea acțiunii față de prevederile Legii nr. 10/2001.
La termenul din 12 decembrie 2007 instanța a pus din oficiu în discuție lipsa de interes a Ministerului Economiei și Finanțelor în promovarea apelului admis prin decizia civilă nr. 79 din 3 aprilie 2007 Tribunalului Satu Mare.
Astfel,imobilul din litigiu a fost înscris în CF 4062 S în favoarea reclamanților, respectiv a antecesorilor acestora, iar în anul 1971 fost trecut în proprietatea Statului Român. Potrivit dispozițiilor Constituției prin care sunt reglementate regimurile juridice ale proprietății private și publice, imobilul se află în prezent în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale.
Reclamanții au făcut demersuri în temeiul Legii nr. 10/2002, după cum rezultă din înscrisul de la filele 18 și următoarele dosar fond, astfel încât nu se pune problema că prezenta acțiune încearcă să suplinească o pierdere a termenului în care procedura specială trebuia declanșată.
Acțiunea a fost admisă, iar soluția de obligare a predării posesiei în favoarea reclamanților aparține, evident, unității administrativ teritoriale ce deține această posesie. Cu toate acestea, hotărârea a fost atacată de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, ca delegat a Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român, și nu de municipiul S în a cărui patrimoniul se află imobilul.
Mai mult, la 26 ianuarie 2007, cu ocazia soluționării apelului, unitatea administrativ teritorială își precizează poziția( fila 15 dosar - A TB SM) precizând că este de acord cu sentința instanței de fond și ridică el însuși excepția lipsei interesului Ministerului Economiei și Finanțelor în promovarea apelului.
Excepția a fost greșit soluționată prin decizie, apreciindu-se că din ambiguitatea modului de redactare se poate deduce că unitatea administrativ teritorială a invocat lipsa calității procesuale pasive Statului Român în prezenta cauză, ceea ce nu este real. Unitatea administrativ teritorială a invocat lipsa de interes a Ministerului Economiei și Finanțelor în promovarea apelului, în condițiile în care obligația de predare a imobilului revine intimatei respective, iar aceasta este de acord cu respectarea obligației impuse prin sentința atacată.
În aceste condiții, apelul trebuia respins ca fiind făcut de o parte lipsită de interes, sens în care în temeiul art. 304 pct 9 combinat cu art. 312 alin 1-3 cod procedură civilă, recursul va fi admis și decizia va fi modificată în consecință.
Constată că nu au fost solicite cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliată în S M, str. - -, -. 9, -. 43, Ap. 140, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 28, Ap. 11, județ S M, domiciliat în S M, Str. -, -. 1, județ S M, domiciliată în S M, str. -, -. 1, județ S M în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, -. 3-5, județ SM, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL LOCAL S împotriva deciziei civile nr. 79/Ap din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE apelul civil apelul declarat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL al Municipiului S M, împotriva Sentinței civile nr. 284 din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
28.02.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/5.03.2008
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
