Speta Legea 10/2001. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Complet II recurs
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de reclamanta,domiciliată în Carei,-,. 3 în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, nr. 3-5, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 493/D din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă apelanta reclamantă personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 122 din 28 august 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, apelul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de13 februarie 2008, cam. 272, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 6 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Complet II recurs
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/A/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Președinte: - - - judecător
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de reclamanta,domiciliată în Carei,-,. 3 în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, nr. 3-5, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 493/D din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 6 februarie 2008 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 493/D din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN invocată de S
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL comunei, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin S M, având ca obiect anularea Dispoziției 192/2005 emisă de PRIMARUL comunei, constatarea preluării abuzive a imobilelor indicate în acțiune și acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 277.007 USD reclamantei ca persoană îndreptățită la beneficiul legii.
Din considerentele sentinței se reține că prin Dispoziția nr. 192/2005 emisă de PRIMARUL comunei, a cărei anulare se solicită, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, constatându-se că terenul situat în extravilan a făcut obiectul Legii 18/1991, fiind eliberate titluri de proprietate, iar suprafața solicitată a fost restituită pe un alt amplasament, în limita a 40 ha teren prin Hotărârea nr. 44/2002 a Comisiei Județene SMp entru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Totodată s-a constatat că au fost demolate construcțiile solicitate de reclamantă și s-a stabilit că acesteia i se cuvin măsuri reparatorii în limita sumei de 518.526.151 lei vechi. Prin aceeași dispoziție, a fost invitată reclamanta la negocieri, comunicându-i-se totodată termenul în care poate ataca oferta, în caz de neacceptare.
Sub aspect formal, dispoziția emisă întrunește cerințele prevăzute de Legea 10/2001 în vigoare la data emiterii acesteia.
În ceea ce privește fondul măsurilor dispuse prin actul administrativ de autoritate, reținem din precizarea acțiunii că reclamanta aduce următoarele critici:
- valoarea imobilului este în realitate mult mai M decât cea indicată în dispoziție, respectiv de 277.007 USD;
- despăgubirea trebuie plătită în bani și nu în acțiuni sau alte titluri de valoare.
În ceea ce privește prima critică, caracterul imperativ al normelor ce reglementează modul de evaluare atrage sancțiunea nulității absolute în cazul încălcării lor. (Decizia 3020/2004,). Pe de altă parte, potrivit art. 24 comb. cu art. 16 alin. 2 și alin. 6 din Legea 247/2005 toate dispozițiile prin care s-au stabilit despăgubiri se centralizează, iar dosarele persoanelor îndreptățite la beneficiul legii reparatorii sunt supuse unor reevaluări de către evaluatori desemnați în condițiile legii, pornind de la toate probele aflate în dosar, în speță urmând a se lua în considerare și expertiza prezentată de reclamant. Instanța nu se poate substitui Comisiei centrale de stabilire a despăgubirilor, ci doar să stabilească dacă reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită.
Referitor la natura măsurii reparatorii, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, în special cele aduse prin Legea 247/2005, aceste măsuri nu pot fi acordate în despăgubiri în bani, legiuitorul neprevăzând o asemenea modalitate de despăgubire. De vreme ce reclamanta însăși a ales calea deschisă de Legea 10/2000, aceasta nu putea avea legitimă de a i se acorda despăgubiri bănești și nici instanța nu poate dispune o măsură care să nu fie fundamentată pe prevederile legale.
În ceea ce privește jurisprudența instanței de Strasbourg invocată prin notele de ședință arătăm că în cauzele invocate s-a dispus plata unor despăgubiri bănești ca urmare a constatării unei încălcări a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție prin privarea de proprietate constând în înstrăinarea apartamentelor înainte ca situația juridică a acestora, respectiv titularul dreptului de proprietate să fi fost stabilit în justiție. Lipsa oricărei indemnizări și strâns legat de aceasta situația fondului "Proprietatea" au fost analizate ca o consecință a constatării privării de proprietate. În cauză situația nu este similară, nu este vorba de o privare de proprietate ce ar fi fost comisă după data de 20 iunie 1994, data ratificării Convenției de către Statul Român prin Legea nr. 30/1994, o eventuală acțiune în despăgubiri putând fi întemeiată în situația în care după îndeplinirea formalităților prevăzute în Titlul VIII din Legea 247/2005 s-ar întârzia nejustificat în acordarea măsurilor reparatorii stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Constatând așadar că la data emiterii dispoziției nu s-au încălcat prevederi legale care să atragă nulitatea absolută sau relativă a acesteia și că prin recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent s-a recunoscut implicit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la beneficiul legii reparatorii, precum și preluarea abuzivă a imobilului, condiții prealabile acordării acestor măsuri, instanța respingând ca nefondată contestația cu care a fost investită.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor acordate prin dispoziția nr. 192/2005 emisă de Primarul comunei.
Critica apelantei se bazează pe ideea că despăgubirile acordate sunt mult inferioare valorii reale a imobilului ce a fost preluat în mod abuziv din patrimoniul antecesorilor săi.
Primarul comunei s-a opus admiterii apelului cu motivarea că expertiza depusă de reclamanta apelantă nu s-a încadrat în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv 14 mai 2003.
Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanei juridice în reprezentarea Statului Român.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța retine că o parte din cererile formulate de reclamantă prin contestația ei sunt nejustificate câtă vreme prin dispoziția nr. 192/2005 emisă de Primarul comunei s-a stabilit calitatea acesteia de persoana îndreptățita la măsuri reparatorii, instanța urmând să analizeze dacă valoare de 518.526.151 lei stabilita prin dispoziție este una reală. La instanța de fond s-a depus lucrarea întocmită de o societate de evaluare, care a estimat valoarea clădirilor demolate ca fiind de 891.160 RON și trebuie subliniat faptul că valoarea în sine stabilită prin această expertiză nu a fost contestată, ci doar faptul că ea a fost elaborata după termenul de 14 mai 2003.
Soluția instanței de fond s-a bazat în M parte pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, ori potrivit deciziei nr. LII din 4 iunie 2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B prevederile actului normativ nu sunt aplicabile dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestuia.
Pe de altă parte, câtă vreme expertiza nu a fost contestată, instanța apreciază că aceasta este valoarea reală a despăgubirilor la care apelanta reclamantă este îndreptățită, motiv pentru care în temeiul art. 296 cod procedură civilă, va admite apelul, majorând cuantumul măsurilor reparatorii.
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea intimată Primarul comunei să plătească părții apelante suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanta,domiciliată în Carei,-,. 3 în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, nr. 3-5, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 493/D din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în parte, în sensul că:
ADMITE ÎN PARTE acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, și în consecință:
CONSTATĂ că valoarea despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta este de 891.160 lei(RON) și,
DISPUNE modificarea Dispoziției 192/2005 emisă de PRIMARUL comunei în acest sens.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței.
OBLIGĂ partea intimată Primarul comunei să plătească părții apelante suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red dec
28.02.2008
Jud fond
Dact IC
7ex/5.03.2008
Pt conf 5 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa
