Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 205
Ședința publică de la 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G și, ambii cu domiciliul în comuna, județul B, cod. -, împotriva deciziei civile nr. 28 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul cu nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 17 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.650 din 16.02.2008, pronunțată de Judecătoria Botoșanis -a admis în parte acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâtul G, acesta din urmă fiind obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 520 mp, teren intravilan și extravilan, situat pe raza comunei, sat, județul B, identificat și delimitat cu în schița refăcută a expertului judiciar (26 dosar) S-a stabilit grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul A (3) - B(4)-C, evidențiat cu roșu pe aceeași schiță, iar pârâtul a fost obligat proporțional și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere că ambele părți invocă titluri de proprietate pentru terenul în litigiu, însă acestea au fost eliberate sub imperiul Legii 18/1991, neexistând acte autentice vechi, anterioare, ori schițe cu privire la întinderea celor două proprietăți, încât se impune stabilirea, mai întâi, a liniei de hotar, deoarece grănițuirea este admisibilă pentru regiunile care au fost cooperativizate - chiar și în situația în care există semne externe (vizibile) ale liniei despărțitoare, dar se dovedește că acestea nu corespund hotarului adevărat.
Or, în speță, în zona pe care se află terenul în litigiu "Capu Codrului", pârâtul ar fi înscris în registrul agricol 1959 - 1962 cu o,64 ha, însă doar 0,3 ha ar proveni de la mama sa, restul de 0,34 ha rezultând la acea vreme dintr-un schimb de terenuri cu Dar acest schimb nu ar fi valabil, nefiind autentificat În plus, procesul verbal de punere în posesie a pârâtului cu 0,64 ha în "Capu Codrului" a fost anulat, eliberându-i-se titlul de proprietate și fiind pus în posesie doar cu 3000 mp pe același amplasament. Pe de altă parte, restul suprafeței, 3400 mp teren, a fost dobândită de către reclamanți în anul 1999, prin cumpărare de la, al cărui autor ar fi fost G, cel care deținea acest teren din Capu Codrului, înainte de schimbul cu pârâtul
Instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre proprietăți în baza concluziilor expertului judiciar care s-a raportat la cadastrală a localității și care a constatat că din cei 1.000 mp revendicați de către reclamanți doar 520 mp teren sunt ocupați de către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o sub aspectul grănițuirii, deoarece din nici un fel de probe nu ar fi rezultat că ar fi existat vreo mutare a hotarului dinspre partea de vest a proprietății reclamanților, expertul nefăcând măsurători decât la partea hotarului dinspre sud.
De asemenea, nici nu s-ar fi ținut seama că reclamanții au cumpărat terenul așa cum era posedat de vânzător or, din actele de punere în posesie a acestuia, ar rezulta că hotarul dinspre Vest este același cu cel din prezent, fiind constituit de gardul existent, fiind evident că nu a ocupat "nici un metru pătrat" din proprietatea reclamanților pe această latură vestică. Or, prin admiterea revendicării, reclamanții deveni nejustificat proprietarii terenului pârâtului din partea vestică, "cu plantațiile lui de pomi și de vie aflate pe rod în deplină maturitate".
S-a mai arătat că, eventual, involuntar, cu ocazia arăturilor pe porțiunea înspre sud a terenului s-ar fi putut întâmpla să se încalce hotarul sudic, la această "mutare" referindu-se de fapt martorii audiați.
Pentru dovedirea criticilor formulate în apel, pârâtul a solicitat refacerea expertizei judiciare pentru individualizarea porțiunii din terenul său pe care există plantații de pomi și de vie, suprafață aflată la hotarul dinspre Vest al celor două proprietăți ale părților. De asemenea, a depus planșe fotografice.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului, considerând sentința legală și temeinică.
În privința criticii referitoare la neefectuarea decât parțial a măsurătorilor de către expert, s-a arătat că acesta nu ar fi putut calcula ariile suprafețelor de teren fără a efectua măsurători pe toate laturile. De altfel, pârâtul nici nu ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
De asemenea, împrejurarea că pe suprafața în litigiu, ocupată de pârât, acesta a plantat pomi și de vie, nu poate constitui temei juridic care să determine modificarea amplasamentelor rezultate din titlurile de proprietate.
În plus, susținerile pârâtului că hotarul de Vest ar fi același de 25-30 ani, nu ar fost dovedite nici măcar prin depoziția martorului propus de el,. Iar ocuparea proprietății reclamanților de către pârât s-a făcut în virtutea faptului că îl primise în schimb de la autorul reclamanților, însă transferul dreptului de proprietate între coschimbași nu a avut loc deoarece nu s-a încheiat un act autentic de schimb.
Totodată, din modul de expunere a motivelor de către pârâtul apelant ar rezulta că prin promovarea apelului acesta dorește o reconfigurare a proprietăților părților, astfel încât să nu fie nevoit să renunțe la porțiunea pe care a plantat fără drept pomi și de vie, necontestând suprafața de 520 stabilită prin expertiză, ci solicitând doar că această suprafață să fie individualizată în alt mod.
Prin decizia civilă nr.28 din 09.02.2009, Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de pârâtul G și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat același pârât să lase reclamanților în deplină proprietate suprafața de 276 mp, teren cu L = 40 m și l = 6,5 m, situată în perimetrul cuprins între punctele c - c - 7 - 6, configurate de instanța de apel în schița anexă la raportul de expertiză depus de expertul (128 dosar fond pentru termenul din 8 noiembrie 2007), în suprafață de 520 mp.
S-a stabilit, totodată, grănițuirea proprietăților pârâților pe amplasamentul 5 - 6 - c, de pe schița anexă a raportului de expertiză menționat, în loc de aliniamentul A - B -
Dispozițiile sentinței referitoare la cheltuielile de judecată au fost păstrate iar reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 634 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Schimbul de teren referitor la 3400 mp în "Capu Codrului" dintre pârât și G nu a fost valabil, nefiind efectuat în formă autentică. Procesele verbale de punere în posesie ale pârâtului nr.351/1995 precum și cel din anul 2000 (nr.118) cu întreaga suprafață de 0,64 ha în tarlaua Capu Codrului au fost anulate la 24.10.2001urmând a fi pus în posesie cu numai 0,30 ha teren într-un loc numit Capu Codrului (grădină)".
La 29.04.1994, moștenitorul lui G, a fost pus în posesie cu 0,34 ha la Capu Codrului, iar acesta, în baza procesului verbal respectiv, a vândut terenul cu acte autentice reclamantului (parcelele 23 -3/2, 1057/1 în intravilan și 384/25 în extravilan).
În anul 2003, pârâtului Gis -a emis titlul de proprietate nr.-, iar la 26.11.2003 a fost pus în posesie, conform titlului (40 - recurs-fond).
La 27.05.2004 s-a eliberat titlul de proprietate nr.- și vânzătorului, înscriindu-se suprafața de 3400 mp în parcelele 384/35 (2600 mp), 2057/17 (394mp) și 2303/1 (406 mp). Titlul a fost, ulterior rectificat, în baza sentinței civile nr.490/30.01.2007 a Judecătoriei Botoșani, emițându-se la 22.06.2007 titlul rectificat, în sensul modificării suprafeței parcelelor cadastrale în 2301/1 fiind 900 mp, în 384/35 - 1450 mp, în 2057/17 -440 mp, iar 2071 -610 mp.
Terenul cumpărat în anul 1999 de reclamant cu contract de la și pentru care acesta din urmă deținea doar procesul verbal de punere în posesie, nu coincide ca amplasament cu terenul pentru care, ulterior, în anul 2004, lui i s-a eliberat titlul de proprietate: în contract fiind trecute 2303/2, 2057/1 și 384/25, pe când în titlul 2303/1; 2057/2; 2057/17 și 384/25. Expertul (fila 61 dosar fond) a arătat că, potrivit titlului de proprietate nr.- al pârâtului, "acesta are dreptul să dețină acolo unde reclamantul susține că i-a ocupat abuziv, mă refer în special la 2303". Instanța a reținut că procesele verbale de punere în posesie de care se prevalează ambele părți nu corespund situației de fapt.
În legătură cu linia de hotar dintre părți, Tribunalul a reținut că pârâtul care deținea în acel loc 3000 mp de la mama sa și era înscris în 1959 în rolul agricol și cu suprafața de 3400 mp în același loc, formând la acea dată un trup comun de 6400 mp, a obținut în 1960 autorizație de construire a unei case, pe care a și construit-o împreună cu anexele gospodărești, după care și-a împrejmuit curtea.
Din dispozițiile martorilor, coroborate cu schițele expertului rezultă că împrejmuirea avea formă de dreptunghi, fiind aceeași cu cea existentă în prezent de după vița de vie (pomii și făcând parte din curtea pârâtului).
Față de probatoriul administrat, instanța a stabilit linia de hotar dinspre spatele casei pârâtului, ca fiind cea dată de ultimul copac configurat de expert în schița la suplimentul de expertiză din apel și punctul H de pe această schiță, în loc de linia o (G) - d (respectiv după și vița de vie).
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, Tribunalul a reținut că pârâtul nu a declarat apel decât cu privire la linia de hotar, drept pentru care nu va judeca decât în limitele criticilor formulate de acesta.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, au formulat recurs reclamanții G și.
În motivarea recursului au arătat, în esență următoarele:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; astfel, prin reducerea suprafeței pentru care se admisese la fond revendicarea de la 520 mp la 276 mp, se încalcă principiul disponibilității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
- instanța a greșit când a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză, dând prioritate declarațiilor de martori pe care le interpretează într-o manieră originală.
Instanța trebuie să observe, astfel că, deși pârâtul avea titlu de proprietate pentru suprafața de 5900 mp, în fapt acesta ocupă o suprafață de teren mult mai mare, recunoscut și de acesta însuși.
- declarațiile martorilor sunt irelevante, contradictorii și au fost interpretate eronat de către instanță.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Sub aspectul primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu poate fi reținut. Astfel, Tribunalul a fost investit cu apelul pârâtului care reclama o altă linie de hotar, dinspre spatele casei și saivanul său, aflată pe lățime, între punctele A- Admițând că nu va putea respinge acțiunea în revendicare în totalitate, tocmai ca urmare a principiului disponibilității, Tribunalul nu a procedat decât la schimbarea aliniamentului liniei de hotar și, pe care de consecință, logică și juridică și suprafața de teren pe care pârâtul trebuia să o predea reclamantului a fost modificată.
În legătură cu al doilea motiv de recurs, instanța reține că Tribunalul nu a înlăturat raporturile de expertiză întocmite în cauză ci doar le-a coroborat și cu alte probe administrate în cauză, avându-se în vedere neconcordanțele evidente ale parcelelor din actele părților și inexistența unor schițe ale proprietăților părților, anterioare anului 1991.
Proba testimonială este relevantă în cazul acțiunii în grănițuire și, în prezentul dosar, nu a fost singura probă administrată, instanțelor de fond neputându-li-se reproșa că nu au cercetat temeinic fondul pricinii.
În ceea ce privește interpretarea probatoriului de către instanța de apel, Curtea reține că acest motiv nu este unul de nelegalitate, care să poată fi încadrat în cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, drept pentru care nu îl va analiza.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și, ambii cu domiciliul în comuna, județul B, cod. -, împotriva deciziei civile nr. 28 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul cu nr-.
Obligă recurenții să plătească pârâtului intimat suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2
8.07.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
