Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- pretenții
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 207
Ședința publică de la 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul R, cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați și Asociații, cu sediul în municipiul B, sectorul 3, str. -. - nr. 20 și de pârâtul cu domiciliul în municipiul B,-, - 1,. B,. 1,. 3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 13 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 17 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Botoșani, reclamantul Rac hemat în judecată pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost numit de către Guvernul României în funcția de prefect, iar pârâtul exercita funcția de autoritate publică de șef al administrației publice județene, ca urmare a alegerii în funcția de președinte al Consiliului Județean Prin afirmațiile pârâtului, reclamantul a invocat că i s-a încălcat dreptul la imagine și i-au fost produse daune morale în componentele acestui drept privind valorile care definesc personalitatea, cu referire specială la demnitate, onoare, prestigiu profesional și viață de familie.
Prin interviurile acordate în cursul lunii octombrie 2006 și ulterior în luna mai 2007, pârâtul a pus în discuție mai multe probleme de interes public în cadrul cărora a adresat mai multe invective, amenințări și insulte vizând decredibilizarea sa sub aspect moral și managerial, sub pretextul unei cereri de demisie. atitudinii pârâtului a fost surprinsă de către ziarist în partea introductivă a articolului din "Dimineața Blor" din 6.10.2006, "din păcate, lupta politică în care sunt implicați și R sună deja a mahala și nu are nimic în comun cu subtilitatea luptei politice".
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că acțiunea este lipsită de fundament legitim și exprimă dorința de răzbunare politică și de îmbogățire fără justă cauză a reclamantului. Acesta era la momentul promovării în funcția de prefect, membru marcant al, din această funcție declanșând și întreținând, în toată perioada mandatului său, un climat de ostilitate între cele două instituții fundamentale ale județului - prefectura și consiliul județean - un adevărat război dus prin orice mijloace,pentru înlăturarea opoziției politice, denaturând menirea reală a funcției de reprezentant al Guvernului în teritoriu.
Pârâtul a susținut că luările sale de poziție în presa locală nu au avut ca scop defăimarea reclamantului ca persoană particulară, ci a exprimat păreri critice și a folosit expresii aparent șocante pentru a releva judecăți de valoare asupra persoanei publice a reclamantului, demnitar local, profund angajat politic, reliefând modul în care, în calitate de prefect, și-a îndeplinit atributele funcției publice ocupate. Pârâtul a susținut că nu poate fi exclus caracterul ilicit al faptelor reproșate pârâtului, lipsind vinovăția pârâtului în săvârșirea faptelor, lipsind astfel unul din elementele răspunderii civile delictuale invocate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr.3526/3 iulie 2008, Judecătoria Botoșania admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, precum și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în articolele apărute în ziarele "Evenimentul de B" din 6 și 7 octombrie 2006, "Evenimentul de B" din 8 mai și 12 mai 2007, pârâtul a folosit expresii de natura să afecteze imaginea reclamantului, din titlurile și subtitlurile articolelor (" fără precedent la adresa prefectului" președintele consiliului județean i-a cerut prefectului să demisioneze, " în război cu toată lumea" sfadă ca la ușa cortului între mai marii județului, " lui ", " și la televizor") rezultă caracterul insultător al afirmațiilor pârâtului la adresa reclamantului. Instanța a reținut că starea tensionată dintre părți, precum și atacul la care a fost expus reclamantul au fost relevate și de declarațiile martorilor audiați în cauză. Instanța a apreciat că faptele pârâtului au fost de natură să lezeze onoarea, demnitatea, prestigiul și prețuirea de care reclamantul se bucură în societate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 din Codul civil. Fapta pârâtului de a profera injurii față de persoana reclamantului, dincolo de limitele acceptabile pentru libera exprimare, a adus reclamantului un prejudiciu moral care poate fi reparat prin obligarea la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, cuantum considerat proporțional cu gradul de atingere adus prestigiului reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamantul a criticat hotărârea în ceea ce privește cuantumul daunelor acordate de prima instanță, apreciind că suma este disproporționat de mică față de prejudiciul produs, intimatul pârât folosind un limbaj defăimător și jignitor la adresa sa, atitudinea pârâtului depășind cu mult limitele admisibile ale unui comportament decent într-o societate democratică, ale bunului simț și ale unei educații elementare, atacul asupra persoanei sale având un impact major asupra societății botoșănene întrucât a fost utilizată inclusiv presa audio vizuală, efectul acesteia asupra opiniei publice fiind mult mai mare, pe considerentul că imaginile exprimă înțelesuri pe care presa scrisă nu le poate prezenta. Apelantul a susținut că i-a fost grav afectată starea de sănătate datorită stresului la care a fost supus, deteriorarea stării de sănătate fiind dovedită cu înscrisuri.
Prin apelul său pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, susținând că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat soluția pe titlurile și subtitlurile articolelor din presă, în condițiile în care acestea sunt creația exclusivă a ziariștilor care le-au publicat, fiind cu desăvârșire exclus ca formulările acestora să poată fi reținute ca temei al răspunderii civile delictuale a pârâtului. S-a arătat că instanța nu a reținut faptul că afirmațiile sale au apărut în contextul neînțelegerilor și conflictului apărut între cele două instituții din județ, reclamantul în calitate de prefect având un rol determinant în declanșarea acestuia, conflict cu un caracter eminamente politic. S-a arătat că în cauză se impune analizarea încălcării limitelor drepturilor prevăzute de art. 10 și 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, respectiv dintre dreptul la liberă exprimare și respectarea vieții private, context în care nu poate fi ignorată cauza conflictului interinstituțional, precum și caracterul politic al acestuia. de valoare și expresiile imputate pârâtului au vizat, în mod exclusiv, prestația prefectului în calitate de persoană publică, reprezentant al partidului de guvernământ, numit pe criterii politice, și nicidecum persoana sau viața privată a reclamantului, cauza relațiilor tensionate constând în atitudinea discreționară în exercitarea prerogativelor funcției publice. Făcând referire la rezoluția Adunării Consultative a Consiliului Europei nr. 428/1970 care prevede că respectul vieții private a unei persoane antrenate în viața publică presupune o analiză a standardelor ce trebuie respectate în ceea ce privește aceste persoane, pârâtul a criticat faptul că prima instanță nu a valorizat calitatea reclamantului de persoană angajată politic și care îndeplinește o funcție de reprezentare a partidului de guvernământ. Prin sancționarea sa, pârâtul susține că se urmărește descurajarea persoanelor ce se pronunță critic la adresa politicilor guvernamentale, încălcându-se astfel însăși substanța dreptului la liberă exprimare într-o societate democratică, prin exagerarea protecției de care trebuie să se bucure reclamantul, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Prin decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondate ambele apeluri, dispunând restituirea către reclamant a sumei de 2.993,286 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru nedatorată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că nu poate fi ignorat contextul în care s-au desfășurat evenimentele calomnioase, precum și faptul că acestea au avut loc pe fondul unui conflict politic între partidele aflate la guvernare, respectiv în opoziție. Cu toate acestea, față de prejudiciul adus imaginii publice a reclamantului, lezate prin atitudinea pârâtului, prima instanță în mod corect a dispus obligarea acestuia din urmă la plata de daune morale într-un cuantum apreciat ca proporțional. Deși reclamantul a făcut dovada existenței unor suferințe fizice și a îmbolnăvirii grave a unui organ, a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre boala reclamantului și faptele săvârșite de pârât.
Referitor la apelul pârâtului, instanța a reținut că deși conflictul dintre părți a avut un caracter politic, afirmațiile acestuia au depășit granița discursului politic, făcând referire la aspecte persoanele și de viață privată ale reclamantului, ceea ce a fost de natură să lezeze imaginea publică a acestuia și să se constituie într-o adevărată ingerință în viața particulară a acestuia. Afirmațiile pârâtului au depășit cadrul unor judecăți de valoare asupra faptelor adversarului său politic, depășind limita disputei dintre cei doi reprezentanți ai instituțiilor publice locale. Pârâtul nu s-a limitat exclusiv la activitatea reclamantului în calitatea sa de demnitar, astfel încât a ieșit de sub ocrotirea oferită de dispozițiile art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Față de dispozițiile art. 2 lit. g și art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997 s-a dispus restituirea către apelantul reclamant a taxei judiciare de timbru achitate de acesta la prima instanță și nedatorate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul său, reclamantul a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată doar în parte, față de atitudinea manifestată de pârât și conținutul concret al afirmațiilor acestora, impunându-se modificarea cuantumului despăgubirilor la care acesta a fost obligat, faptele acestuia neintrând sub sfera de protecție a art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului. Reclamantul a susținut că instanțele de fond nu au analizat impactul major pe care l-a avut folosirea limbajului obscen de către pârât în presa audio vizuală, avându-se în vedere capacitatea imaginilor de a exprima sensul pe care presa scrisă nu le poate prezenta. Reclamantul a invocat faptul că instanțele nu au valorizat efectul major pe care l-a avut comportamentul pârâtului asupra vieții familiei sale, nefiind avute în vedere suferințele soției și copiilor reclamantului. De asemenea, nu a fost avut în vedere efectul direct avut de stresul provocat de pârât asupra stării de sănătate a reclamantului, în mod greșit apreciindu-se că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între apariția bolii (și afectarea iremediabilă a pancreasului) și scandalul creat de către pârât, legătura de cauzalitate fiind subliniată și de martorii audiați de către prima instanță, prin declarațiile acestora. Încălcarea art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului este cu atât mai evidentă în prezenta cauză, în condițiile în care, la momentul respectiv, reclamantul nu era membru al niciunui partid politic, pârâtul susținând că a criticat activitatea sa în calitate de înalt funcționar al guvernului.
Prin recursul său, pârâtul a solicitat modificarea hotărârilor date de instanțele de fond și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. .-se pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 7 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a invocat nemotivarea deciziei de apel, susținând că din considerentele acesteia nu rezultă cu claritate nici motivele de fapt și nici motivele de drept ce au format opinia instanței, nefiind relatate și analizate faptele concrete imputate pârâtului ca temei al răspunderii civile delictuale. Totodată, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, a invocat că în mod greșit s-a apreciat ca fiind depășite limitele prevăzute de art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului cu privire la protecția dreptului la liberă exprimare, din probele administrate rezultând că neînțelegerile dintre părți au avut o motivație de natură politică, în condițiile în care reclamantul reprezenta partidul de guvernământ, iar pârâtul era liderul local al partidului de opoziție. aparent șocante, alteori satirizante, au fost de natură a atrage atenția publicului asupra prestației activității prefectului, reliefând modul în care acesta și-a îndeplinit atributele funcției publice de reprezentant al guvernului, pârâtul exprimând astfel păreri și idei critice ca ales local și lider al principalului partid de opoziție. În consecință, judecătorul național era obligat să aibă în vedere în ce măsură afirmațiile pârâtului erau circumscrise limitelor art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului sau depășeau aceste limite intrând în câmpul de aplicare al art. 8 din aceiași convenție. Apreciind că era necesară valorificarea conduitei pârâtului conform dictonului "viața privată încetează acolo unde încetează viața publică", pârâtul a susținut că afirmațiile sale nu au depășit limitele libertății de exprimare de care ar trebui să se bucure orice cetățean al României, și cu atât mai mult un lider politic, membru al unui partid de opoziție.
Analizând recursurile, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța le constată a fi neîntemeiate.
Referitor la recursul formulat de către reclamant, instanța constată că în mod greșit acesta a criticat soluțiile instanțelor de fond, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în sarcina pârâtului. Deși s-a invocat crearea unui mare scandal de către pârât, care a avut drept efect, pe lângă suferința morală produsă atât reclamantului personal cât și familiei acestuia, deteriorarea stării sale de sănătate, instanțele au apreciat ca nedovedită legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului și boala reclamantului. Fără îndoială, suferința morală cauzată reclamantului a avut consecințe în planul stării de sănătate a acestuia, însă nu poate fi apreciată deteriorarea stării de sănătate ca fiind direct și unic provocată de comportamentul pârâtului. datorat exercitării unei funcții publice nu poate fi cuantificat distinct de cel datorat conflictului interinstituțional și de comportamentul ilicit al pârâtului, astfel încât în mod corect instanțele au respins aceste susțineri ale reclamantului privind atragerea răspunderii pârâtului în ceea ce privește apariția și agravarea bolii de care reclamantul a dovedit că suferă în prezent.
În cuantumul stabilit de către instanțe a fost inclus și prejudiciul produs prin articolele apărute în presa scrisă, cât și cel produs prin presa audio vizuală, instanța subliniind în considerentele hotărârilor afirmațiile cu caracter insultător din cuprinsul articolelor scrise, întrucât exemplificarea cu fragmente din emisiunile de televiziune ar fi fost imposibilă în contextul în care hotărârile instanțelor de judecată au formă scrisă.
În ceea ce privește recursul pârâtului, instanța apreciază că decizia instanței de apel a fost în mod corespunzător motivată, în considerentele acesteia fiind menționate în mod suficient de clar atât motivele de fapt, cât și cele de drept, care au atras răspunderea civilă delictuală a pârâtului. Lipsa unor mențiuni exprese cu privire la fiecare dintre argumentele pârâtului nu poate fi calificată ca o nemotivare a deciziei, argumentele fiind grupat analizate și respinse de către instanța de apel.
Pe fondul cauzei, instanța constată că afirmațiile pârâtului, astfel cum au fost acestea citate în articolele publicate în ziarele locale ("Este un bandit de mondială." " cea mai coruptă instituție" "El dorește ca eu să nu fac nimic, el hotărăște când să mă scol și îl invit să îmi spună și când să mă culc cu nevastă-mea, poate vrea să dea o limbă la urmă" - fila 14 dosar fond, "Prefectul este o nulitate susținută politic și care va exploda bostanul cât de curând săptămâna asta." "Un rage aiurea" - fila 16 dosar fond, "este un om vulgar, un om pervers, un om cu două fețe, un om fără caracter, tot ce vreți" - fila 120 dosar fond, "dacă-l dai în apă nu se îneacă că are atâta aer în minte că îl duce pe deasupra" - fila 122 dosar fond, "după mintea imbecilului de la prefectură" - fila 124 fond, "subprefectul a fost informator, prefectul a fost" - fila 249 dosar fond) au un caracter injurios și au fost de natură a afecta grav imaginea publică a acestuia. Față de modul în care au fost formulate, nu se poate reține că afirmațiile pârâtului au constituit judecăți de valoare prin raportare strictă la activitatea de funcționar public a reclamantului, în mod corect instanțele de fond apreciind că au fost depășite limitele dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului. Chiar în măsura în care reclamantul putea fi perceput ca și reprezentant al partidului de guvernământ, deși având în vedere modificările aduse cadrului normativ privind funcția de prefect, la momentul ocupării acestei funcții, reclamantul nu era practic membru al niciunui partid politic, limbajul folosit de către pârât depășește limitele dezbaterii politice, referirile la persoana reclamantului având caracter insultător. Referirile la cauzele "Cumpănă și împotriva României", respectiv "Lingens contra Austriei" nu pot fi reținute de către instanță în condițiile în care în spețele respective era vorba despre jurnaliști, care în exercitarea atribuțiilor ce le reveneau în această calitate aveau obligația să își joace rolul indispensabil de "câine de pază" al democrației și să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la problemele de interes general. Pârâtul nu avea o astfel de calitate, limitele folosirii unui limbaj șocant și satirizant urmând a fi stabilite de către instanță, prin raportare la funcția de Președinte a Consiliului Județean B și Președinte a Filialei Județene a Chiar dacă unui jurnalist i s-ar putea aprecia ca rezonabile exagerările din unele judecăți de valoare, instanțele nu pot avea aceeași lejeritate în aprecierea afirmațiilor unui președinte de consiliu județean, respectiv a unui lider politic, reprezentativ la nivelul unui județ. Cele două soluții ale Curții Europene nu pot fi reținute ca deosebit de relevante în prezenta cauză și datorită faptului că în spețele respective era vorba despre condamnări penale ale jurnaliștilor, în prezentul dosar fiind vorba despre atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv repararea prejudiciului de imagine creat pe calea unui litigiu civil.
Deși pârâtul a susținut că în interviurile și luările sale de poziție s-a referit doar la activitatea desfășurată de reclamant în calitate de prefect al județului, din citatele anterioare a rezultat că aprecierile pârâtului exced discuției politice și funcției publice ocupate de reclamant, astfel încât, în mod corect au reținut instanțele că a fost depășit cadrul stabilit de art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, intrându-se în sfera de acțiune a art. 8 din aceeași convenție, în ceea ce privește dreptul la propria imagine, protecția demnității și vieții private a persoanei.
Cuantumul daunelor morale a fost reținut de instanțele de fond prin raportare la conținutul concret al afirmațiilor pârâtului, fiind lipsite de suport criticile acestuia privind nedovedirea daunelor pretinse în prezentul cadru procesual, apreciindu-se că nu e vorba de o îmbogățire fără just temei.
În ceea ce privește criticile formulate de ambele părți cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru suportate de către reclamant, instanța reține că în mod corect acesta a fost obligat la achitarea unei taxe judiciare de timbru raportată la cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune. Reclamantul era dator a suporta o taxă judiciară de timbru corespunzătoare sumei de 300.000 lei, în cuantumul cheltuielilor de judecată trebuind a fi incluse doar suma proporțională părții din pretenții care a fost admisă (20.000 lei), conform dispozițiilor art. 276 din Codul d e procedură civilă, instanța obligând pârâtul la suportarea doar a părții din taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor încuviințate.
Constatând că susținerile ambilor recurenți s-au dovedit a fi neîntemeiate, în raport de reținerile și dispozițiile instanțelor de fond, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 7 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă, art. 998 din Codul civil și art. 8 și 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, instanța urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri.
Constatând că recursul pârâtului a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge solicitarea acestuia privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul R, cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați și Asociații, cu sediul în municipiul B, sectorul 3, str. -. - nr. 20 și de pârâtul cu domiciliul în municipiul B,-, - 1,. B,. 1,. 3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 13 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond:
Tehnored.
Ex.2
6.07.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
