Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr- (Număr în format vechi 71/2000)
Decizie nr. 222/
Ședința publică din 06 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul (decedat) și continuat de moștenitorul, împotriva deciziei civile nr. 938 din 7 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 632/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 8133, pronunțată la data de 11 noiembrie 1998 de Judecătoria Târgu Mureș, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei de Câmpie, în calitate de reprezentant al Statului Român și Agroindustriala de
Apelul declarat de reclamant, a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 938 din 7 iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul a declarat recurs solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală și rejudecând cauza pe fond să dispună admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtului de rândul II la plata unor despăgubiri în valoare de 145.452.964 lei vechi, sumă ce urmează a fi actualizată.
În drept, reclamantul a invocat ca motive de recurs cele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 Cod procedură civilă.
În considerentele recursului, reclamantul a arătat că imobilul înscris în 245/II, nr. top 29/2 și 30 constituit proprietatea familiei sale până în anul 1949, când a fost naționalizat și dat în folosință operativă fostului l de M, devenit după 1989 l de Construcțiile au fost demolate în anul 1988, materialele rezultate fiind folosite la edificarea altor construcții.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au respins acțiunea fără a ține cont de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și ale Normelor metodologice prev. de nr.HG 20/1996, care stabilesc posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru imobilele intrate în proprietatea statului fără just titlu și care au fost demolate.
Pârâta Agroindustriala de Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În opinia pârâtei, nr.HG 20/1996 și nr.HG 11/1997, invocate de reclamant, nu pot constitui temei legal pentru a acorda măsuri reparatorii în favoarea reclamantului pentru că: în primul rând, normele au fost adoptate pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 care se referă la imobilele preluate cu titlu, ori în speță, preluarea s-a făcut fără titlu, iar în al doilea rând, normele indicate de reclamant nu conțin reglementări cu privire la subiectul activ al acordării despăgubirilor.
În altă ordine de idei, pârâta consideră că dreptul la acțiune a reclamantului s-a prescris în termenul general de 3 ani, care curs începând cu data demolării.
În judecarea recursului,cauza a fost suspendată la data de 06.04.2004, în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (fost 47) și a fost repusă pe rol după ce unitatea deținătoare a emis o dispoziție prin care s-a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri.
De asemenea, trebuie precizat că după decesul reclamantului, judecarea cauzei a fost continuată de fiul său.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a fost împreună cu mama sa, a cărui unic moștenitor este, proprietar tabular al imobilului înscris în nr. 246/II, nr. top 29/2, 30, 31 și 32. Imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, deși reclamantul și mama sa au continuat să figureze ca proprietari tabulari.
Construcțiile edificate pe teren au fost demolate în anul 1988, iar după anul 1989, mai exact la 29.10.1993, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantului în temeiul Legii nr. 18/1991.
Această stare de fapt rezultă din actele depuse la dosar și din raportul de expertiză și nu a fost contestată de pârâți.
Prin acțiunea sa, reclamantul a urmărit repararea prejudiciului pentru lipsirea sa de la dreptul de proprietate asupra construcțiilor demolate.
Curtea constată că reclamantul a optat pentru repararea acestui prejudiciu pentru procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. În acest sens, a depus o notificare Primăriei de Câmpie ( fila 25 dosar recurs ), prin care solicită despăgubiri în cuantum de 1.000.000.000 lei vechi. Pentru acest motiv procedura de judecată a recursului a fost suspendată.
Răspunzând notificării, comuna de Câmpie a recunoscut prin Dispoziția nr.251 din 18 octombrie 2005, dreptul reclamantului la despăgubiri pentru construcțiile demolate, cuantumul acestor despăgubiri urmând a fi stabilite de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.
În aceste condiții, constatând că dreptul pretins de reclamant a fost recunoscut printr-o procedură paralelă și cum reclamantul nu poate pretinde o dublă reparare pentru același prejudiciu, Curtea va respinge recursul, menținând hotărârile instanțelor anterioare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul și continuat de moștenitorul, împotriva Deciziei civile nr. 938/A din 7 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
18.03.2008
Jud.fond.
Jud.apel.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
