Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 223/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 611 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 583 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect revendicare imobiliară - grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți și, personal, intimatul reclamant, personal și asistat de avocat și intimata reclamantă, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenții pârâți și, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize care să procedeze la stabilirea unor variante corecte de grănițuire, întrucât instanța de apel în mod netemeinic a respins cererea prin care au solicitat efectuarea unei noi expertize. Au arătat că au formulat oral obiecțiuni la raportul de expertiză, însă instanța nu le-a reținut, apreciind probabil că nu mai insistă în acestea dacă nu le-au formulat și în scris; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Avocat, pentru intimații reclamanți și, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că expertiza s-a efectuat în mod corect, în raport de actele de proprietate ale părților; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 01.07.2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1035 mp situat în comuna Î,-, județul D și să se dispună grănițuirea proprietăților lor.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1035 mp și a casei situată pe acesta în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3444/ 1991,vânzători fiind părinții reclamantului, și și că pârâta este sora sa, iar pârâtul este soțul acesteia.
Au precizat că în anul 2003 când pârâții s-au mutat în localitatea Î, le-au permis acestora să locuiască într-o cameră din această casă până în anul 2005, însă la expirarea termenului pârâții au refuzat să părăsească imobilul.
Au mai arătat că prin sentința civilă nr. 1/2007 pronunțată de Judecătoria Băilești pârâții au fost obligați să le respecte dreptul de proprietate, iar apoi prin executare silită au reintrat în posesia camerei, însă pârâții au dat în continuare dovadă de rea credință ocupând curtea casei de locuit cu următoarele bunuri pe care refuză să le ridice: o grămadă de lemne, două cuști în care se află câinii acestora, o cușcă cu porumbei, o pompă de apă amplasată în fântâna de pe teren, alte lucruri nefolositoare, respectiv dulapuri, lăzi, etc.
Au menționat că prin sentința civilă nr. 976 /2007 pronunțată de Judecătoria Băilești -s-au împărțit și restul de bunuri imobile rămase de la autorii și, bunuri ce nu se aflau pe terenul în suprafață de 1035 mp, cu excepția pătulului cu șopron, care a fost atribuit în lotul reclamantului.
Au învederat că, întrucât limita dintre proprietățile lor nu este stabilită printr-un gard despărțitor se impune și grănițuirea terenurilor potrivit schiței din documentația cadastrală, înscrisă la Cartea Funciară.
Totodată au evaluat imobilul la suma de 3.000 lei.
La termenul din 23.10.2008 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea primului capăt de cerere al reclamanților, fiind de acord cu grănițuirea proprietăților lor.
Au motivat că au avut grijă de părinții pârâtei până la decesul acestora și că reclamanții, prin manopere dolosive, au intrat în posesia unui act autentic de vânzare cumpărare cu nr. 3444/1991, în care apar ca fiind cumpărători.
Au precizat că nu toată gospodăria părinților pârâtei a fost înstrăinată reclamanților, astfel că și pârâta deține o parte din terenul intravilan, respectiv suprafața de 911 mp.
Au mai menționat că și susținerea potrivit căreia ocupă curtea casei reclamanților cu bunurile menționate în cererea de chemare în judecată este neadevărată.
În drept au invocat prevederile art. 115 Cod proc. civ.
Reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune la 11 decembrie 2008,iar la termenul din 15 ianuarie 2009 și-au precizat din nou acțiunea în sensul că solicită să se stabilească linia de hotar ce desparte terenurile în litigiu, aflate în comuna Î, județul
Au precizat că între terenul lor și terenul pârâților nu există o linie de hotar fixată prin semne externe, motiv care generează neînțelegeri și au solicitat să se stabilească linia de hotar care desparte cele două fonduri limitrofe, urmând ca împreună cu pârâții să suporte cheltuielile cu această operație de grănițuire.
În drept au invocat disp. art. 584 Cod civil.
La același termen de judecată instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, cadastru având ca obiect delimitarea proprietăților părților, stabilind un onorariu de expert în cuantum de 500 lei, ce a fost achitat de reclamanți.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert tehnic în specialitatea topografie -cadastru și a fost depus la dosar la data de 06.03.2009 împreună cu planul de situație la scara 1:500 varianta 1, planul de situație la scara 1:500 varianta 2, planul cadastral cu intravilanul comunei Î, proces verbal încheiat la fața locului și dovezile de convocare a părților.
Prin sentința civilă nr. 583/02.04.2009, Judecătoria Băileștia admis acțiunea precizată la data de 15.01.2009 și a stabilit hotarul care desparte terenurile în litigiu pe aliniamentul 3,10,9,7, conform raportului de expertiză și schiței anexă întocmite în cauză.
Instanța a constatat că delimitările ( din certificatul de moștenitor nr.239/03.07.2003) si împărțirea suprafeței totale de teren intravilan ce a aparținut autorului nu coincid cu cele din procesul verbal de punere in posesie, cu privire la care Biroul Notarial face referire ( titlul de proprietate fiind emis ulterior încheierii partajului voluntar ).
A apreciat că exista certitudine sub aspectul întinderii terenurilor ce au fost dobândite de câtre parți, respectiv 1035 mp dobândiți de câtre reclamantul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3444/17.12.1991 si 911 mp dobândiți de către parata prin moștenire conform certificatului de moștenitor menționat mai sus.
Datorita lipsei de individualizare celor doua imobile terenuri astfel dobândite, intre parți au apărut contestații asupra liniei de hotar intre cele doua imobile vecine, astfel încât prin expertiza topo cadastru întocmită in cauza, prin care s-a fixat ca obiectiv delimitarea celor doua proprietăți acolo unde nu exista semne vizibile de hotar.
Analizând schițele anexa la raportul de expertiza, instanța de fond a constatat ca delimitările in cele 2 variante efectuate de către expert nu corespund întocmai întinderii suprafețelor de teren dobândite de către părți, pârâții, in prima variantă urmând sa suporte un prejudiciu egal cu diferența de 58 mp, iar in a doua varianta reclamanții pierzând o suprafața de 29 mp. Cum actul de dobândire al reclamanților este unul cu titlu oneros iar cel a pârâților cu titlu gratuit, instanța va da eficienta primului întrucât evitarea unei pierderi are prioritate in nerealizării unui câștig ( liberalitate ).
de cele ce preced, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată la 15.01.2009, stabilind linia de hotar dintre proprietățile vecine ale parților din litigiu, conform schiței anexă la raportul de expertiză, in varianta
Împotriva sentinței au formulat apel pârâții și, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței, pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați au solicitat pe lângă grănițuirea dintre cele două proprietăți și revendicarea suprafeței de teren de 1035 mp, situate în com I,-, jud. Chiar dacă ulterior reclamanții au formulat două precizări, nu se arată nicăieri în acestea că au înțeles să renunțe la capătul de cerere în revendicare și nici instanța de fond nu a reținut în cuprinsul hotărârii faptul că aceștia ar fi renunțat la acest petit și că obiectul cererii l-ar consta doar stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți. Prin urmare, au concluzionat apelanții, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, motiv pentru care se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelanții au mai arătat că ultima precizare de acțiune este de fapt o revendicare imobiliară mascată, având în vedere solicitarea intimaților de a se ține cont de faptul că ar fi proprietarii unei suprafețe de 1035, stabilirea unei linii de hotar în funcție de această suprafață constituind o încălcare a dreptului de proprietate al apelanților pârâți.
S-a mai arătat că reținerile instanței de fond în sensul că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sunt neconforme cu realitatea, deoarece apelanții au formulat obiecțiuni pe cale orală, instanța respingându-le și arătând că urmează să dea cuvântul pe fond, fără a menționa în încheiere și în hotărâre aceste obiecțiuni.
Mai mult, deși constată că delimitările din cele două variante efectuate de expert nu corespund tocmai întinderii suprafețelor dobândite de părți, instanța de fond nu dispune efectuarea unei a treia variante, care să corespundă realității, ci, din contră, în mod arbitrar, dă eficiență reclamanților, arătând că evitarea unei pierderi are prioritate în fața nerealizării unui câștig. Prin urmare, deși constată că expertiza este greșită, instanța de fond alege o variantă favorabilă intimaților, variantă care însă depășește limitele unei grănițuiri și afectează proprietatea apelanților, motiv pentru care caracterul acțiunii apare ca fiind unul în revendicare și nu în stabilirea liniei de hotar.
Apelanții au mai arătat că, în prezent, există dosar privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.12.1991, autentificat sub nr. 3444/1991 de notariatul de Stat Băilești, prin care și au înstrăinat intimaților imobilul situat în Com., jud. D, compus din suprafața de 1035 mp teren intravilan și casă cu două camere, sală și pivniță, deoarece, prin manevre dolosive s-a încercat înlăturarea apelanților de la moștenirea părinților privind imobilul casă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod pr. Civ.
La dosar s-a depus la data de 17.06.2009 un memoriu de către numitul, calificat astfel de către instanța de apel în ședința publică din data de 19.10.2009, având în vedere că această persoană nu are calitatea de parte și nici nu formulează cereri.
În dovedirea apelului, apelanții pârâți au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu un martor, pentru a dovedi că intimații reclamanți ocupă din terenul pârâților, precum și efectuarea unei noi expertize tehnice, având în vedere că cele două variante propuse la fond nu au fost îndestulătoare și nu au stabilit linia de hotar, iar prin varianta omologată de instanță s-a încălcat dreptul de proprietate al pârâților. De asemenea, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, criticile formulate prin motivele de apel, precum și probele administrate la fond, a respins ca neutile cauzei proba testimonială și proba cu o nouă expertiză, iar în privința probei cu înscrisuri, întrucât în apel nu s-au depus înscrisuri noi, a constatat că sunt câștigate cauzei cele depuse la fond.
Prin decizia nr.611 din 19 oct.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanții pârâți și, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 583/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții pârâți la plata către intimații reclamanți a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Din punct de vedere al naturii juridice, cererea depusă la data de 15.01.2009 reprezintă o modificare a acțiunii inițiale, reclamanții restrângând obiectul acesteia la grănițuire, nefiind necesară formularea expresă a unei cereri de renunțare la petitul privind revendicarea, iar pârâții nu s-au opus la modificarea acțiunii.
Prin urmare, nu se poate reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, fiind respectate dispozițiile art. 129 alin. 6.proc.civ.
Tribunalul nu poate reține nici susținerea apelanților privind nemenționarea de către instanța de fond a obiecțiunilor la raportul de expertiză, având în vedere că hotărârea judecătorească are natura juridică a unui înscris autentic, iar mențiunile care privesc constatările personale a instanței (cum este cea privind neformularea de obiecțiuni la raportul de expertiză) fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 Cod civil.
În ceea ce privește susținerile apelanților în sensul că prin varianta omologată, instanța de fond le-a încălcat dreptul de proprietate, tribunalul reține că, potrivit art. 584 Cod civil, grănițuirea constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poarta dreptul de folosința al proprietarilor celor doua fonduri. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar cât si în situația în care astfel de semne exista, dar sunt contestate de părți.
Cele două proprietăți nu au fost delimitate, titlul de proprietate al autorului eliberându-se după emiterea certificatului de moștenitor.
Intimații reclamanți au întocmit documentația topografică a imobilului și și-au intabulat dreptul de proprietate în Cartea funciară, acesta devenind astfel opozabil față de terți, conform art. 20 alin. 1, 21 și 27 din Legea nr. 7/1996.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a acordat eficiență juridică actului de dobândire al reclamanților și a stabilit hotarul între terenurile părților pe aliniamentul 3,10,9,7, conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic, având în vedere că delimitările propuse de expert nu corespundeau întocmai întinderii suprafețelor de teren dobândite de părți, iar actul de dobândire al reclamanților era cu titlu oneros.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și, solicitând în conformitate cu art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare,în vederea efectuării unei noi expertize ce să procedeze la elaborarea unei variante de grănițuire corecte.
Au arătat că au formulat oral obiecțiuni la raportul de expertiză, dar instanța nu le-a reținut apreciind probabil că nu insistă în acestea dacă nu le-au formulat în scris.
Caracterul acțiuni apare ca fiind unul în revendicare și nu în grănițuire întrucât, prin soluția pronunțată, de adoptare a variantei propusă de către expert, proprietatea recurenților a fost diminuată, ducând efectiv la pierderea unui drept al recurenților și nu la nerealizarea unui câștig.
S-a respins nejustificat cererea de efectuare a unei noi expertize în apel, care să țină seama de toate actele părților și nu numai de titlul reclamantului și care să aibă în vedere respectarea ambelor proprietăți, care să determine linia de hotar si care să stabilească o suprafață egală pentru fiecare parte și să nu-i deposedeze pe recurenți de teren.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, onorariu avocat.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut și a dat eficiență instanța de apel titlului de proprietate al reclamanților (contract de vânzare cumpărare autentificat, transcris) care este unul cu titlu oneros, față de cel al pârâților cu titlu gratuit, tocmai pentru evitarea unei pierderi, având prioritate în fața nerealizării unui câștig.
Aceasta, întrucât terenul deținut de către părți, provine de la același autor, fiecare dintre părți având drept de proprietate cu întindere identificată, determinată prin acte.
Problema care apare este aceea că suprafețele s-au vândut de către autor fără ca anterior să fi existat o ieșire din indiviziune care se face funcție de întinderea dreptului de proprietate efectiv, de asemenea ținându-se seama și de folosință, iar suprafețele vândută și cea rămasă nu au fost delimitate prin semne materiale vizibile.
Oricum autorii și, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3444/17.12.1991, au vândut reclamantului căsătorit cu, terenul în suprafață de 1035 mp. împreună cu casa aflată pe acesta, imobil situat în comuna sat Î, iar contractul de vânzare cumpărare a fost transcris în cartea funciară (fila 16-28 din dosar).
Prin urmare reclamanții opun un drept de proprietate valabil pârâților, drept pe care îl pot opune oricui, datorită efectelor produse de acesta.
Din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și transcrierii dreptului, acest contract este opozabil erga omnes chiar și autorilor și cu atât mai mult pârâților,conform art.20 alin.1,21 și 27 din Legea nr.7/1996.
Din memoriul tehnic întocmit care stă la baza documentației topografice în vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului reclamanților,reiese (fila 18 dosar fond) că la măsurători s-a identificat tot suprafața de 1035 mp. așa cum rezultă din acte, deci fără a exista neconcordanță între suprafața efectiv măsurată și suprafața cuprinsă în acte.
Autorului i-a fost reconstituit, prin titlul de proprietate nr.2026/25.07.2003, suprafața de 1946 mp. în intravilan (în acest sens și procesul verbal încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991) - din care a vândut în timpul vieții, reclamanților suprafața de 1035, prin urmare la decesul său în patrimoniu a rămas doar diferența de suprafață.
Ca atare, prin actul de partaj voluntar așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.239/3.07.2003, de pe urma autorului decedat, pârâtei i-au revenit diferențele de suprafață rămase după vânzare și anume: 443 și 468 mp.
Reclamanții au contract de vânzare cumpărare cu întinderea dreptului efectiv determinată pentru care există și documentația cadastrală. Expertul - ce a întocmit expertiza la instanța de fond a găsit o suprafață cu 58 mp. mai mică față de cea reconstituită autorului prin titlul de proprietate (anexa 1), iar suprafața deținută de către pârâți fiind de 853 mp.
Autorii au vândut toată suprafața de 1035 mp. reclamanților cumpărători, cărora în acest caz trebuie să li se asigure respectarea întocmai a dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, nefiind vina cumpărătorului că autorii nu aveau în fapt toată suprafața de teren.
Prin urmare, trebuia să se respecte dreptul vândut, iar pârâții beneficiari ai unui act cu titlu gratuit (partajului succesoral) nu pot dobândi decât diferența de suprafață efectiv rămasă.
Astfel, dacă la măsurători în loc de suprafața din acte 911 mp. rămasă de pe urma autorilor, la măsurare la parati s-a găsit suprafața de 853 mp. aceștia vor suporta grănițuirea în varianta propusă de către expert, pentru că nu pot prelua efectiv, o suprafață pe care autorul nu a deținut-o în fapt.
Important este ce au avut autorii efectiv în proprietate și ce a mai rămas, după vânzare și funcție de aceste elemente s-a soluționat speța.
De reținut că reclamanților li s-a întocmit cadastrul în 2004 și s-a stabilit configurația și identificat terenul, hotarul fiind găsit în linie dreaptă, prin urmare expertiza cadastrală întocmită coincide cu schița întocmită de către expertul desemnat de instanță.
Ca atare pârâților le revine ceea ce a rămas efectiv din succesiune, și ce a rezultat la măsurătoarea efectivă.
Față de ultima precizare a reclamanților raportat la expertiza întocmită la fond, având în vedere și principiul disponibilității corect instanța a soluționat cauza prin prisma art.584 și urm. cod civil ce reglementează instituția grănițuirii, care constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poarta dreptul de folosință al proprietarilor celor doua fonduri. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar cât si în situația în care astfel de semne exista, dar sunt contestate de părți.
Datorită inadvertențelor dintre delimitările din certificatul de moștenitor și împărțirea suprafețelor de teren intravilan ce a aparținut autorului pe de o parte și cele din procesul verbal de punere în posesie (titlul de proprietate fiind emis ulterior încheierii partajului), și de asemenea datorită lipsei cu individualizarea a celor doua terenuri vecine, între părți au apărut contestații asupra liniei de hotar.
Este esențial că există certitudine sub aspectul întinderii terenurilor ce au fost dobândite de către părți.
Verificând actele dosarului, se reține că nu se face dovada de către recurenți că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, si se are în vedere că hotărârea judecătorească are natura juridică a unui înscris autentic, iar mențiunile care privesc constatările personale a instanței (cum este cea privind neformularea de obiecțiuni la raportul de expertiză) fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 Cod civil.
Ultima precizare din data de 15.01.2009 prin care reclamanții au solicitat doar stabilirea liniei de hotar, are natura juridică a unei cereri de modificare a acțiunii initiale, reclamanții restrângând obiectul acesteia la grănițuire nefiind necesară formularea expresă a unei cereri de renunțare la petitul privind revendicarea, iar pârâții care au beneficiat de apărare calificată, nu s-au opus la modificarea acțiunii achiesând prin urmare la aceasta.
Dat fiind caracterul acțiunii în grănițuire instanța se pronunță nu asupra existenței dreptului de proprietate ci, asupra configurației terenului care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate în materialitatea lui, al cărui contur va fi hotărât și fixat decisiv, prin linia de hotar ce desparte proprietățile, determinată prin semne vizibile.
Față de cele expuse în mod corect instanțele au stabilit hotarul între terenurile părților pe aliniamentul 3,10,9,7, conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic, având în vedere că delimitările propuse de expert nu corespundeau întocmai întinderii suprafețelor de teren dobândite de părți, iar actul de dobândire al reclamanților era cu titlu oneros.
Potrivit art.312 alin.1 teza 2 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 611 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 583 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/09.03.2010
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
