Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.232
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 354 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL A reprezentat PRIN PRIMAR, - și DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul intimat personal, asistat de avocat, care se prezintă și pentru pârâta intimată și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B, lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâtul intimat Municipiul A reprezentat prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților intimați și a pus concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice A - în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B, a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4993 bis din 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției acțiunii formulate și precizate, invocată de pârâte. S-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și, Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Statul Român prin Municipiul A, reprezentat prin primar. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că rin p. decizia nr. 134/28.02.1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului A, s-a preluat în proprietatea statului cu despăgubiri casa și construcțiile gospodărești anexe, proprietatea reclamanților și, situate în A, str. -. -. 5, înscrise în CF. nr. 1790 sub nr.top. 352-353/a/57/l,iar terenul aferent, în suprafață de 961 mp. a fost trecut în proprietatea Statului fără plată. Pentru imobilele supraedificate s-au acordat despăgubiri în sumă de 80.000 lei.
Preluarea a fost operată în evidențele de carte funciară, conform înscrierii efectuate în nr. 1790, sub poziția nr. 2 și 3. poziții sub care a fost înscris dreptul de proprietate al Statului.
Reclamanții nu au formulat cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 112/1995.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1546/1997, Statul Român, prin a vândut la chiriașii pârâți, și imobilul înscris în nr. 1790, constand în casa situată în A, str. -, nr. 5 și suprafața de teren de 165/961 mp. în baza Legii nr. 112/1995.
Pârâții s-au intabulat în cartea funciară în anul 1998.
Reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În anul 2003, pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate și asupra diferenței de teren de 796 mp. cu titlu de împroprietărire.
Reclamanții nu au formulat, în termenul de prescripție extinctivă prev. de art. 46 al. 5 din Legea nr. 10/2001, acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare în baza căruia au devenit proprietari pârâții, foști chiriași, și.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, imobilul avea, la data preluării o valoare de circulație de 72.000 Euro și are, la momentul efectuării raportului, ținând cont și de îmbunătățirile realizate de pârâții foști chiriași, după ce au cumpărat imobilul, o valoare de 213.000 EURO.
Având în vedere decizia adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție B la data de 9 iunie 2008, în dosarul nr. 60/2007, pe calea recursului în interesul legii, cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare având ca obiect imobile vizate de Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001și dispozițiile art. 46 al. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării și, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prelungit, prin acte normative succesive, până la data de 14.08.2002, instanța a analizat cu prioritate excepția de prescripție extinctivă a acțiunii precizate de reclamanți și a admis-
În ceea ce privește petitul pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâți, instanța a reținut că reclamanții nu au respectat termenul stabilit de art. 45 al. 6 din Legea nr. 10/2001, prevăzut pentru promovarea unei astfel de acțiuni, împrejurare care justifică admiterea excepției și respingerea cererii.
Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
In sistem de carte funciară, orice operațiune de radiere a dreptului de proprietate cu consecința reînscrierii unui drept anterior înscris se subsumează
noțiunii de rectificare de carte funciară, care se realizează în raport de prevederile legale expuse.
Pentru a se radia dreptul intabulat în favoarea pârâților, este necesar a se declara ca nevalabil titlul acestora, urmare a anulării sale în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității absolute, însa aceasta acțiune este prescrisă.
Astfel,instanța a reținut că potrivit art. 1 și 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958, cererile având ca obiect plata unor sume de bani se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului substanțial,chiar și în situația în care ar aprecia că dreptul reclamanților la plata despăgubirilor cu titlu echivalent s-a născut, cel mai târziu, la data publicării în a Legii nr. 10/2001 ( și nu mai înainte, respectiv la data la care a avut loc schimbarea orânduirii de drept ce a realizat preluarea ori la data aplicării Legii nr. - ) termenul defipt de lege este împlinit iar solicitarea formulată este prescrisă extinctiv deoarece a fost formulată prima dată, în rejudecare, la data de 14.09.2007.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței apelate și admiterea acțiunii în revendicare.
În motivele de apel reclamanții au arătat că prin acțiune nu au invocat ca temei de drept legea specială în materie, și pentru a nu perturba stabilitatea raporturilor juridice existente, în subsidiar au cerut să fie despăgubiți cu o sumă de bani. Nu consideră ca cererea lor este prescrisă, dat fiind că suma de bani nu este o pretenție ci este echivalentul dreptului lor de proprietate din imobil. Nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi ridicat vreo sumă de bani, cu titlu de despăgubiri.
La data de 9 octombrie 2008 intimata Direcția Generală a Finanțelor publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate cu consecința respingerii acțiunii precizate de către reclamanți.
Intimații și prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului și păstrarea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr.354 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 4993 bis din 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul A reprezentat prin Primar, G, și Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
A obligat apelanții-reclamanți să plătească intimaților pârâți, suma de 2380 lei Ron reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitate recurgeri la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor preluată de stat fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator subordonându-l, totodată controlului judecătoresc, prin norme procedură cu caracter special, context în care tribunalul a apreciat ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de prima instanță și a respins apelul.
Împotriva deciziei civile nr. 354 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului au arătat că deși au precizat în acțiune că înțeleg să renunțe la cererea având ca obiect restituirea în natură a imobilului și că solicită doar despăgubiri, tocmai pentru a nu aduce atingere noilor raporturi juridice create în favoarea intimaților, tribunalul nu a ținut seama de această precizare considerând că pretențiile solicitate sunt prescrise.
Recurenții susțin că suma de bani pretinsă cu titlu de despăgubire nu intră sub incidența dispozițiilor Decretului-Lege nr. 167/1958, aceste despăgubiri reprezentând contravaloarea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de către Statul Român, și ca urmare în mod greșit le-au fost respinse pretențiile ca prescrise.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1546/1997, încheiat între Statul Român și pârâții și, revenirea la situația anterioară de carte funciară și obligare a pârâților de a lăsa reclamanților, în deplină proprietate și posesie imobilul situat în A,-, înscris în CF nr. 1790, iar în caz contrar să fie obligat Statul Român la plata contravalorii imobilului.
În recurs recurenții au criticat hotărârea doar sub aspectul respingerii capătului de cerere având ca obiect plata contravalorii imobilului preluat abuziv, apreciind că în mod greșit instanța de apel a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata despăgubirilor solicitate.
În cauză reclamanții nu au dovedit dacă la data preluării imobilului au fost despăgubiți de către Statul Român deși din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, pentru imobilul preluat de către stat suma stabilită cu titlu de despăgubiri a fost de 80.000 lei.
Fiind vorba despre o acțiune prin care reclamanții au solicitat plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea imobilului preluat de către stat, Tribunalul Arad în mod corect a calificat această acțiune ca fiind o acțiune în pretenții supusă termenelor de prescripție, deoarece, potrivit art. 3 al. 1 și art. 8 din Decretul -Lege nr. 167/1958, cererile având ca obiect plata unor sume de bani se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
În ce privește data nașterii dreptului la acțiune, art. 8 din același act normativ prevede că "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Cum imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în anul 1980, în temeiul Decretului nr. 223/1973, reclamanții puteau uza de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001, după expirarea termenului prevăzut de această lege, fiind suprimată posibilitatea recurgerii la dreptul comun pentru obținerea de despăgubiri.
În speța de față reclamanții nu au înțeles să uzeze de dispozițiile cuprinse în legile reparatorii nr. 112/1996 și nr. 10/2001, formulând prezenta cerere doar în data de 14.09.2007.
Cum, sența prescripției extinctive constă în limitarea în timp a concursului acordat de autorități, în vederea realizării unor drepturi subiective, limitare a cărei
necesitate se degajă tocmai din existența și aplicarea principiului securității circuitului civil și a raporturilor juridice, Curtea stabilește că recursul declarat de reclamanți este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va bligă recurenții să plătească intimaților și, suma de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 354 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților și, suma de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 30.03.2009
Tehnored / 30.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:,.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
