Obligație de a face. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 819/A/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - - SRL, G, G și, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă doamna consilier juridic pentru reclamanții recurenți și doamna avocat, în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar delegația; reprezentanta pârâților intimați depune împuternicirea avocațială nr. -/11.03.2009, precum și chitanța nr. 166/19.03.2007, în valoare de 714 lei, reprezentând onorariu de avocat.
părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6619/20.05.2008, pronunțată în rejudecare de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și, respectiv, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice; au fost admise excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtei - - SRL și, respectiv, cea a inadmisibilității acțiunii; a fost respinsă pentru lipsa calității procesual pasive cererea formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva pârâtei - - SRL și ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții G, G și.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat obligarea pârâților să aducă la starea inițială imobilul situat în T,-, prin desființarea lucrării executate, constând în reparații șarpantă, desființarea parțială a zidăriei, reconstruirea la corpurile 10 și 11 și reparații la șarpantele corpurilor 12 și 15; în caz contrar au solicitat autorizarea instituției reclamante la executarea lucrărilor, pe cheltuiala pârâților sau obligarea la plata unei amenzi civile în favoarea Statului Român în sumă de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la executarea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au invocat că la 30.07.2004 inspectorul de zonă din cadrul Primăriei a constatat că pârâta - - SRL a efectuat sus-menționatele lucrări la imobilele proprietate a persoanelor fizice, fără a deține autorizație, procesul verbal de constatare a contravenției fiind semnat de societatea comercială cu mențiunea că recunoaște fapta și dorește să intre în legalitate, aceasta fiind și amendată.
La 03.04.2006 s-a încheiat un nou proces verbal de constatare a contravenției, câtă vreme dispozițiile Legii nr. 50/1991 erau, în continuare, încălcate.
fiind cu excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat și, respectiv, a inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1293/04.03.2004, pârâta - - SRL a vândut pârâților G, căsătorită cu G câte 1/3 parte din dreptul de proprietate asupra construcțiilor înscrise în cartea funciară nr. - T, nr.top 27095/2/I, situate în- din T, terenul aparținând Statului Român.
La data de 30.07.2004 a fost încheiat procesul- verbal de contravenție nr. 68/884 prin care pârâta - - SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 50/1991, în sensul realizării, cu încălcarea dispozițiilor legale, de reparații șarpantă, desființare parțială a zidăriei și reconstruire la corpurile 10 și 11 și reparații la șarpantele corpurilor 12 și 15; s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor, intrarea în legalitate, în caz contrar aducerea imobilelor, până la termenul de 30.07.2005, la starea inițială.
Un nou control a fost făcut de inspectorii din cadrul Primăriei Municipiului T la fața locului în ziua de 03.04.2006, ocazie cu care a fost încheiat un nou proces verbal de control, urmat de promovarea de către Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Taa cțiunii civile ce a făcut obiectul dosarului nr. 602/325/12.06.2006 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
Prin sentința civilă nr. 10869/21.11.2006, Judecătoria Timișoaraa constatat că - - SRL, acționată în judecată pentru a fi obligată la aducerea la starea inițială a imobilului de pe- din T, nu are calitate procesuală pasivă, câtă vreme în condițiile în care proprietari tabulari la data înregistrării acțiunii erau G, G și, societatea nu poate fi obligată să efectueze lucrări de demolare la un imobil care nu îi aparține. În consecință, acțiunea a fost respinsă, hotărârea judecătorească nefiind atacată de partea interesată care, față de considerentele acestei sentințe, a înțeles să promoveze un nou proces, cel ce face obiectul dosarului de față.
Cum, prin această hotărâre judecătorească nu s-a soluționat fondul cauzei, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta - - SRL a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, instanța a reținut că societatea pârâtă a fost amendată contravențional și nu a contestat procesul verbal de contravenție; ea a transmis, însă, prin vânzare către pârâții persoane fizice, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și, odată cu transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, a fost transmisă în patrimoniul cumpărătorilor și obligația de a face, cuprinsă în procesul verbal de contravenție, obligație propter rem, ce urmează bunul în mâinile oricui s-ar afla; dacă obligația legală ar fi calificată ca una strict personală, dispozițiile Legii nr.50/1991 ar putea fi lesne eludate de către contravenient prin înstrăinarea imobilului în interiorul termenului stabilit pentru intrarea în legalitate, pe numele dobânditorului fiind necesar întocmirea unui nou proces verbal de contravenție.
În consecință, instanța a admis excepția astfel invocată de persoana juridică și a respins-o pe cea invocată de persoanele fizice.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă cu motivarea că, terenul pe care se află edificatele fiind în proprietatea statului, dispozițiile art. 33 al.1 din Legea nr.50/1991 permit autorității administrative publice locale să procedeze la desființarea lucrărilor efectuate fără sesizarea instanței; pe cale de consecință, au fost respinse și cererile accesorii formulate de reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr. 819/A/25.11.2008, apelul astfel declarat a fost respins de Tribunalul Timiș care a substituit în parte considerentele avute în vedere de prima instanță.
Astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere că, pentru ca succesorul cu titlu particular să beneficieze de drepturile și să fie ținut a executa obligațiile autorului său, se impune cu necesitate întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe: să fie vorba de drepturi și obligații strâns legate de dreptul subiectiv dobândit, să fie vorba despre acte juridice anterior încheiate de sau pe seama autorului său referitoare la drept sau la bun și să fi fost respectate formalitățile de publicitate prevăzute de lege pentru acel act juridic ori el să aibă dată certă.
Or, în speță, obligația stabilită contravențional în sarcina persoanei juridice nu poate fi opusă cu succes pârâților persoane fizice, dobânditori cu titlu particular ai imobilului- construcție anterior aplicării sancțiunii contravenționale și stabilirii obligațiilor de readucere a imobilului- construcție la starea inițială și nu ulterior, cum pretinde cerințele supra- enunțate.
Totodată, raportat la dispozițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, care prevăd că "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau b) desființarea construcțiilor realizate nelegal", rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească imperativ cărei persoane îi revine calitatea de pârât în procesul declanșat în baza textului enunțat- anume, persoanei sancționate contravențional și care, din interpretarea art. 1 alin. 1 corelat cu art. 3 lit. a și art. 26 alin. 1 lit. a din aceeași lege trebuie să fie deținătorul titlului de proprietate asupra unui imobil sau al altui act care-i conferă dreptul de construire sau desființare în condițiile Legii nr. 50/1991.
În consecință, a reținut tribunalul, în mod greșit s-a reținut calitatea procesual pasivă a pârâților persoane fizice, neverificarea de către agentul constatator a situației juridice construcțiilor neputând fi imputată acestora.
În aceste condiții, lipsa calității procesuale pasive a pârâților este temeiul respingerii cererii de chemare în judecată și nu inadmisibilitatea acțiunii, cu atât mai mult cu cât pe teren nu au fost edificate noi construcții fără autorizație, ci au fost aduse modificări la cele existente, dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea nr. 50/1991 nefiind astfel incidente.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță și, în subsidiar, modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, au invocat faptul că, procesul verbal de contravenție din 30.07.2004, nefiind contestat de contravenienta - - SRL, mențiunile acestuia și măsurile dispuse au rămas definitive, indiferent de înstrăinarea ulterioară a imobilului.
Au mai invocat că, prin procesul verbal din 03.04.2006, s-a reținut că pârâta - - SRL și, ulterior, pârâții peroane fizice încalcă în continuare prevederile art.23 din Legea nr. 50/1991.
Au mai invocat greșita reținere a autorității de lucru judecat de către prima instanță, câtă vreme sentința civilă nr. 10869/21.11.2006 nu a fost pronunțată în contradictoriu cu persoanele fizice pârâte în prezenta cauză.
Au criticat reținerea lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, obligația de aducere la starea inițială a imobilului fiind una propter rem ce grevează bunul indiferent de schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra bunului.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4,5,8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare în condițiile prevăzute de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Atât prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției din 30.07.2004, cât și prin cel din 03.04.2006, ambele încheiate în baza Legii nr. 50/1991, s-a reținut calitatea de contravenient în temeiul acestei legi în sarcina pârâtei - - SRL (filele 6,8 dosar -).
În consecință, susținerile recurenților potrivit cu care agentul constatator ar fi reținut pe calea procesului verbal de constatare a contravenției că pârâții persoane fizice ar fi încălcat dispozițiile sus-menționatei legi sunt lipsite de bază reală.
În ceea ce privește criticile aduse modului în care a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că recurenții afirmă greșita reținere în primă instanță a autorității de lucru judecat invocată de pârâta - - SRL.
Este de observat, în primul rând, că recursul vizează, în sensul art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, hotărârea dată de tribunal ca instanță de apel, critici împotriva hotărârii dată în primă instanță putând fi formulate pe calea apelului.
În al doilea rând, din lecturarea dispozitivului sentinței rezultă că prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat și nu a admis-o, așa cum susțin recurenții.
Chiar dacă s-ar aprecia că referirea din cuprinsul motivelor de recurs la hotărârea primei instanțe ar fi o eroare de redactare (recurenții vizând, în realitate, decizia dată de tribunal), instanța de recurs va respinge ca neîntemeiate criticile vizând autoritatea de lucru judecat, câtă vreme tribunalul nici nu a făcut vreo referire în cuprinsul considerentelor deciziei la hotărârea dată în primă instanță asupra sus-menționatei excepții.
În ceea ce privește natura obligației stabilite în sarcina pârâtei - - SRL, obligație ce, afirmativ, urmărește imobilul în litigiu în mâinile oricui s-ar afla, instanța reține următoarele:
Este adevărat că o obligație stabilită pe seama titularului unui drept sau consimțită de acesta în legătură cu bunul asupra căruia poartă dreptul se transmite, în anumite condiții, dobânditorului dreptului, grevându-l în continuare. În cauza de față, însă, obligațiile de intrare în legalitate și, respectiv, cea de aducere a imobilului în starea inițială nu au fost stabilite în sarcina proprietarului construcțiilor, la data încheierii ambelor procese verbale, construcțiile fiind deja înstrăinate persoanelor fizice pârâte (fila 14 dosar -). Cum în mod corect a reținut instanța de apel, doar în situația în care măsurile stabilite în baza Legii nr.50/1991 ar fi fost dispuse anterior înstrăinării, obligația s-ar fi transmis către dobânditorii cu titlu particular ai construcțiilor în calitate de având cauză.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă raportat la arta.304, 306 al. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 819/A/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenții la plata către pârâta intimată - "-" SRL a sumei de 714 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 819/A/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata către pârâta intimată - "-" SRL a sumei de 714 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 13.03.2009; tehnored. - 23.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; Judecători:;
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
