Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 241
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.727 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect "grănițuire".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata pârâtă, personal și asistată de avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin motivele de recurs, formulate în scris și aflate la dosarul cauzei, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a susținut că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, întrucât a avut în vedere întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți și amplasamentul acestor proprietăți având în vedere documentațiile cadastrale și planurile parcelare întomite la înscrierea în cartea funciară.
A arătat că intimata pârâtă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl deține iar instanța de apel în mod corect a respins capătul de cerere privind revendicarea, întrucât recurentul reclamant nu a putut face dovada ocupării de către intimata pârâtă a vreunei suprafețe din teren său.
În raport de aceste susțineri a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 04.04.2006, sub nr. 5652/C/2006, nr. nou în sistem ecris -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâtei și pârâta să fie obligată să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că este proprietarul terenului situat în intravilanul municipiului C, satul, în suprafață de 1.695 mp, tarlaua 54/1, parcela 29/1, cu următoarele vecinătăți: la N -DE 484, la E -, la S -, la V -.
A arătat că pârâta a deplasat gardul existent inițial între cele două proprietăți ocupând din terenul proprietatea sa, lucru ce se poate observa întrucât în teren există un stâlp de înaltă tensiune care era amplasat pe hotarul ce desparte cele două proprietăți, iar ca urmare a mutării gardului, acest stâlp a fost inclus în suprafața de teren deținută de pârâtă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584.civ.
Prin sentința civilă nr. 4474 din 26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea, precizată, formulată de reclamant, a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 152,72 mp, situată în C, cart., materializată în schița anexă la raportul de expertiză depus la dosar la 19.03.2008 între punctele 3-4-10-11-12-3 cu următorii vecini: la -Str. - -(1,83 ml), la - (1,28 ml), la - ( 140,03 ml între punctele 4-10 și 3,85 ml între punctele 10-11), la - (97,03 ml).
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtei între punctele 3-12 conform schiței anexă la raportul de expertiză și s-a luat că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880/19.06.2001, reclamantul a dobândit terenul situat în intravilanul municipiului C, cart., 54/1, P 29/1.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3418/12.05.2003 de BNP, pârâta a dobândit imobilul casă și teren situat în C, cart., 54/1, P 31, compus din suprafața de 1000 mp și casă cu 3 camere și sală.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic, astfel cum a fost completat cu răspunsul la obiecțiuni, a rezultat că pârâta ocupă din terenul reclamantului suprafața de 152,72. materializat pe schița anexă între punctele 3-4-10-11-12-3.
Acțiunea în revendicare fiind acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia locului, cere restituirea acestuia de la cel care se găsește și având în vedere că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de către pârâtă, în baza art. 480.civ, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesia reclamantului suprafața de 152,7 mp teren situată în C, cart., 46,/3.
Față de prevederile art. 584.civ. instanța a stabilit linia se hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtei între punctele 3-12 conform schiței anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile.
În motivarea apelului, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că și soția reclamantului are calitatea de coproprietar alături de reclamant în contractul de vânzare-cumpărare al terenului, și inadmisibilitatea acțiunii, întrucât revendicarea este un act de dispoziție.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii în revendicare și admiterea capătului de cerere în grănițuire, stabilirea liniei de hotar cu respectarea dreptului de proprietate al părților cât și a documentației cadastrale întocmită pentru fiecare parte.
A susținut că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 152,72. acest teren nu se regăsește în contractul reclamantului și nici nu reiese din măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii documentației cadastrale, și doar opinia expertului a stabilit acest lucru, că în schițele efectuate cu ocazia întocmirii documentației cadastrale stâlpul de înaltă tensiune se afla pe terenul pârâtei, iar expertul a efectuat lucrarea fără a măsura și terenul deținut de pârâtă, și din acest motiv a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, respinse de instanță.
A mai arătat că la data cumpărării terenului s-au efectuat măsurătorile pentru întocmirea documentației cadastrale, reclamantul a fost prezent și a fost de acord cu linia de hotar care s-a stabilit între proprietățile lor, motiv pentru care pârâta a edificat un gard de lemn pe fundație de beton în partea de est între punctele 1-8 pe o distanță de 97,03 unde se învecinează cu pârâtul.
A solicitat, în dovedirea motivelor de apel, refacerea și completarea probelor administrate la prima instanță, cu expertiză topografie, cu martori și interogatoriu.
În ședința publică de la 27.10.2008, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că formularea unei acțiuni în revendicare intră în categoria actelor de administrare cărora nu le este aplicabilă regula unanimității.
În apel, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize, lucrarea fiind întocmită de expert, și depusă la dosar la data de 04.05.2009, ulterior fiind completată prin suplimentul depus la 12.10.2009.
Prin decizia civilă nr.727 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă, în contradictoriu cu intimatul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 4474 din 26 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
S-a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea.
S-a respins capătul de cerere în revendicare.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților între punctele 103-112-124-122 din schița anexă a completării raportului de expertiză întocmit de expert, depusă la 12.10.2009, fila 53.
A fost obligat intimatul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1233 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că potrivit actelor de proprietate ale părților, planurilor de amplasament și delimitare a terenurilor și documentației topografice pentru înscrierea în cartea funciară, ambele proprietăți au ca reper comun stâlpul de înaltă tensiune aflat lângă linia de hotar pe latura de vest a terenului reclamantului, în afara proprietății acestuia, și respectiv pe proprietatea pârâtei.
S-a concluzionat că, în raport de această situație, nu se poate reține o suprapunere între proprietățile părților, pentru suprafața de 128 mp. stabilită prin expertiză și ca atare, nu este îndeplinită una din condițiile de admisibilitate a acțiunii în revendicare, impusă de dispozițiile art.480 Cod civil, respectiv deținerea abuzivă a bunului de către pârâtă.
Deținerea terenului de către pârâtă este justificată cu actul autentic de vânzare cumpărare nr.3418/12.05.2003, și înscrierea în cartea funciară, în timp ce reclamantul nu poate invoca deposedarea sa de o parte din teren, atâta timp cât, așa cum rezultă din măsurătorile făcute de expert, deține o suprafață de teren mai mare decât cea dobândită prin actele de proprietate.
Cererea de grănițuire a fost apreciată ca întemeiată, față de faptul că părțile nu se înțeleg cu privire la linia de hotar, ceea ce impune ca delimitarea proprietăților să se facă prin hotărâre judecătorească.
Avându-se în vedere constatarea că pârâta nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului, s-a considerat că linia de hotar care respectă delimitarea corectă a celor două proprietăți este corespunzătoare aliniamentului actual, stabilit cu ocazia măsurătorilor pentru înscrierea în cartea funciară, aliniament redat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing., depus la dosar la data de 12.10.2009.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, susținând că instanța a înlăturat în mod eronat concluziile raportului de expertiză, conform cărora terenurile în litigiu se suprapun pe o suprafață de 128 mp. și s-a limitat la analizarea documentației cadastrale, având ca reper un stâlp de înaltă tensiune amplasat pe hotar.
Din documentația privind imobilul reclamantului rezultă că acest stâlp este amplasat în interiorul ambelor proprietăți, în proporție de pentru fiecare, iar în prezent se găsește în totalitate pe terenul folosit de pârâtă, ca urmare a mutării gardului despărțitor.
Instanța trebuia ca, pornind de la constatările expertului, să compare cele două titluri de proprietate și să acorde preferențialitate celui mai bine caracterizat, cu consecința admiterii acțiunii în revendicare formulată de reclamant, fiind fără relevanță că acesta deține teren în plus față de cel din titlu.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât soluția instanței de apel se întemeiază pe analiza actelor de proprietate și a documentației întocmită pentru înscrierea în cartea funciară, înscrisuri în raport de care a fost examinată atât acțiunea în revendicare, cât și cererea de grănițuire.
Examinând criticile invocate de reclamant, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel, în analizarea motivelor formulate de apelanta pârâtă, nu s-a limitat la examinarea exclusivă a concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, verificând întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți, și implicit temeinicia cererilor reclamantului, în raport de ansamblul materialului probator administrat.
Este atributul instanței de a determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor dovezilor în ansamblu și a concluziona în raport de aprecierea asupra acestora.
Pentru a se pronunța asupra cererii în revendicare în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art.480 Cod civil, tribunalul a avut în vedere, pe de o parte titlurile de proprietate în baza cărora reclamantul și pârâta au dobândit imobilele, planurile de amplasament și delimitare, și documentația topografică pentru înscrierea în cartea funciară, înscrisuri din care rezultă aliniamentul hotarului despărțitor, iar pe de altă parte, situația de fapt constatată de expert în urma măsurătorilor efectuate, și care confirmă că reclamantul deține o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlu, și că pârâta nu a ocupat din proprietatea reclamantului.
Atâta timp cât atât contractele de vânzare cumpărare, cât și documentația cadastrală confirmă amplasamentul liniei de hotar existentă în prezent, conformă cu delimitările consemnate în contractele de vânzare cumpărare, justificat instanța a înlăturat opinia expertului, în sensul că există o suprapunere pentru o suprafață de 128 mp. cu atât mai mult cu cât, nu s-a dovedit că reclamantul stăpânește teren mai puțin decât cel cumpărat, ci dimpotrivă, deține 1755,40 mp. în loc de 1695 mp.
Instanța a procedat la compararea titlurilor de proprietate și tocmai această operațiune a fost determinantă în pronunțarea soluției, concluzia desprinsă din examinarea titlurilor fiind aceea că nu s-a făcut dovada ocupațiunii, de către pârâtă, a unei porțiuni din terenul reclamantului, condiție esențială pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, și că, pe cale de consecință, hotarul despărțitor existent în prezent este cel rezultat din delimitările terenurilor menționate în contractele de vânzare cumpărare.
Față de considerentele arătate, recursul reclamantului este nefondat și va fi respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.727 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează vicepreședinte
Grefier
Red.jud.-
Tehn.2 ex
2.03.2010
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
