Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1)recurenta pârâtă, domiciliată în B, sector 3,-, -0,.1,.10,.43 și în B, sector 1,-,.6,.2,.10,.56,
2)recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-,
în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat C, strada -, nr.21 și cu domiciliul procesual ales la familia, din C, strada - cel M, nr.44, -6,.A,.3,.14 și intimata pârâtă EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -8, parter, împotriva deciziei civile nr. 361, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 septembrie 2007, în dosarul nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă prin av. -, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 375/2007, intimatul reclamant G asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr- și intimata pârâtă C prin av., potrivit delegației de substituire nr. 252/2008, celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța pune în discuția părților nulitatea recursului formulat de consiliul Local C și Municipiul C întrucât în termenul acordat nu și-au însușit recursul și, în subsidiar, inadmisibilitatea recursului ca urmare a declarării omissio medio.
Avocatul recurentei pârâte învederează instanței că din informațiile pe care le are de la recurentă a decedat.
Față de aspectul invocat de către avocatul recurentei pârâte, instanța pune în vedere intimatului reclamant să depună la dosarul cauzei certificatul de deces și de moștenitor de pe urma defunctului.
Avocatul intimatului reclamant depune la dosarul cauzei, în copie, certificatul de calitate de moștenitor nr. 4/28.01.2008 din care rezultă că a decedat la 10.12.2007, că unicul moștenitor este G, parte în proces, fiind acoperită împrejurarea invocată și procedura cu acesta.
Intimatul reclamant reclamă faptul că la fila nr. 42 din dosarul de apel sunt ștersături cu pastă corectoare albă.
Instanța învederează faptul că la fila 62 din dosarul de recurs există răspunsul dat de Tribunalul Constanța ca urmare a explicațiilor cerute de către instanța de recurs cu privire la ștersăturile cu pastă corectoare.
În legătură cu acest aspect, apărătorul intimatului reclamant susține că partea a formulat trei cereri prin care a solicitat să i se comunice cine anume a depus apel și se refuză să i se dea aceste relații.
Avocatul recurentei pârâte este de părere că în sala de judecată i s-au adus învinuiri că a săvârșit un fals și ca atare, va formula plângere penală. Prezintă concluziile scrise depuse în fața instanței de apel cu privire la cererea de renunțare la drept formulată de
Referitor la înscris, concluziile scrise aflate la filele 42-45 din dosarul de apel nr-, instanța a solicitat la termenul de judecată anterior relații cu privire la data înregistrării lor și modul în care a fost aplicată inițial ștampila și apoi, s-a șters cu pastă corectoare, instanța de apel a răspuns acestor relații.
Ca urmare a transmisiunii calității procesuale, instanța constată că intimat reclamant în cauză este numai G, față de care procedura este legal îndeplinită.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă, apărătorul acesteia critică soluția recurată pentru:
- Încălcarea dreptului la apărare prin aceea că instanța nu i-a comunicat înscrisurile și cererea de renunțare la drept depuse de intimat la primul și ultimul termen de judecată.
- S-a invocat o excepție de listispendență și a fost admisă fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția lui.
- Instanța a luat act de renunțarea la drept a unei persoane care nu mai avea calitatea de parte în proces -.
- Instanța nu s-a pronunțat asupra apelului formulat de C, încălcându-se astfel dreptul de apărare al regiei.
- În situația în care prin cererea reclamantului, întemeiată pe disp.art. 247 Cod pr. civilă, în faza apelului în rejudecare după casare, devenea imposibilă repunerea în situația anterioară executării hotărârii din primul ciclu procesual pentru pârâtă, renunțarea la dreptul dedus judecății trebuia respinsă ca inadmisibilă.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de către pârâtă, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru respectarea dreptului la apărare.
Pentru intimata pârâtă C, reprezentantul acesteia solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de recurenta; cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia apreciază că motivele invocate de pârâtă în cererea de recurs sunt neadevărate și tendențioase.
Avocatul recurentei pârâte întrerupe pledoaria apărătorului intimatului reclamant solicitând să se constate că este insultată.
Continuând pledoaria, apărătorul intimatului reclamant, cu privire la recursul Consiliului Local C și Minicipiul C prin Primar și C, solicită a se reține că aceste două instituții nu au declarat apel. Nefiind semnat recursul formulat de Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, aceste urmează a fi anulat ca nesemnat, conf. disp.art. 133 al.1 Cod pr. civilă. Recursul este și inadmisibil pentru că nu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe și recursul a fost declarat omissio medio.
Este adevărat că la sfârșitul ședinței de judecată s-au prezentat reprezentanții pârâtelor și C însă nu s-a făcut o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare. Instanța de apel, în considerarea dreptului la apărare, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru concluzii scrise, însă aceste concluzii, presupune că au fost depuse la instanță după data pronunțării pentru că există ștersături. Chiar dacă d-lor ar fi fost în sala de judecată, dreptul de renunțare este unilateral și nu trebuia fi pus în discuția părților. Reclamantul este cel care dirijează procesul, potrivit principiului disponibilității, nu d-na care, nu poate să fie nici parte în proces, fiind detentor precar. Există decizii recente ale instanțelor din B, T, B care schimbă practica total în sensul că sunt admisibile acțiunile în revendicare în astfel de situații.
În cauză, numai pârâta a declara apel. S-a făcut o așa zisă aderare la apel în al doilea ciclu procesual. Art. 293 Cod pr. civilă prevede că intimatul este în drept să adere la apelul făcut de partea potrivnică. Însă, chiar dacă ar fi fost în termen, cererea de aderare este inadmisibilă.
Chestiunea litispendenței a fost invocată de către instanță și nu există nicio încălcare a legii, judecătorii nefiind obligați să aștepte părțile să vină când vor d-lor, ei așteaptă părțile doar dacă sunt cereri în acest sens. D-lor trebuiau să depună concluzii scrise, așa cum a cerut instanța de apel. Indiferent de soluția ce se poate da în dosar, dreptul de dispoziție al reclamantului nu poate fi cenzurat. Întrucât s-a renunțat la dreptul pretins față de pârâta, solicită respingerea recursului declarat de aceasta, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În legătură cu recursul formulat de pârâții consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, apărătorul recurentei pârâte lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se da, solicitând însă a se reține că hotărârea fondului nu a fost comunicată recurenților pârâți.
Reprezentantul intimatei pârâte C solicită admiterea excepției nulității recursului formulat de Consiliul Local și Municipiul C prin Primar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 24 noiembrie 2004 reclamanții G și au chemat în judecată pârâții, C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar solicitând instanței să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 504 mp situat în C, b-dul - nr. 23.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că terenul în litigiu, aferent construcției din C, bd. - nr. 23, trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974, odată cu întocmirea actului de donație autentificat sub nr. 11119 din 30 august 1986, prin care Gad onat imobilul tatălui său,.
Ulterior, ca urmare a solicitării lui de a părăsi țara, prin decizia nr. 342 din 2 august 1988 emisă de fostul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C, în conformitate cu prevederile decretului nr. 223/1974, a fost preluată în proprietatea statului și locuința.
În perioada 1974-1975, cu sprijinul familiei reclamanților, în locuință a fost primită numita, căreia i s-a încheiat contract de închiriere. Prin contractul nr. 27447 din 7 noiembrie 1996 încheiat cu C, în baza Legii nr. 112/1995, a cumpărat locuința compusă din trei camere, terenul rămânând în continuare în proprietatea statului.
După decesul numitei a rămas ca moștenitoare pârâta, care este de rea credință, aceasta refuzând să restituie reclamanților imobilul.
Prin sentința civilă nr. 1114/7.07.2005 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de, a admis acțiunea formulată de G și a obligat pârâții, Consiliul Local C și Municipiul C să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 497, 562. fiind respinsă ca nefondată acțiunea față de
În considerente s-a reținut că reclamantul G se legitimează în calitate de proprietar al imobilului în baza contractului autentificat sub nr. 8748/15.09.1972, prin contractul din 30.08.1986 a donat tatălui său imobilul construcție, iar terenul aferent de 504. a intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 al.2 din Legea nr. 58/1974, astfel că terenul nu a făcut niciodată parte din patrimoniul lui.
Ulterior, în baza Decr. 223/1974 construcția a fost preluată de stat la data de 2.08.1988 și a fost cumpărată de autoarea pârâtei, prin contractul nr. 27447/7.11.1996 încheiat cu C în temeiul Legii nr. 112/1995.
Întrucât imobilul a fost preluat de stat cu nerespectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legislației interne la data preluării, s-a apreciat că statul nu a deținut imobilul în temeiul unui titlu valabil, iar dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost desființat.
Față de C acțiunea a fost respinsă ca nefondată reținându-se că pârâta a avut calitatea de administrator al bunului și nu l-a posedat pentru sine, ci pentru unitatea administrativ teritorială.
Apelul declarat de pârâta împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 5/C din 11.01.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Judecând recursul declarat de aceeași pârâtă împotriva deciziei instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7490 din 27.09.2006, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza pentru soluționarea apelului la Tribunalul Constanța.
S-a reținut că obiectul cauzei are o valoare sub 5 miliarde de lei, astfel că potrivit art.1 pct. 1 corob. cu art. 2 pct. 1 lit. b Cod pr. civilă, astfel cum au fost modificate prin legea nr. 219/2005, judecata apelului este de competența tribunalului.
Procedând la judecarea apelului, Tribunalul Constanța din oficiu a pus în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, aspect cu privire la care se reține că în raport de valoarea obiectului cererii, valoare situată sub 5 miliarde de lei, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod pr. civilă, competentă în primă instanță este Judecătoria Constanța.
Pentru acest motiv a admis apelul, a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Constanța.
Decizia civilă nr. 29 din 29.01.2007 pronunțată în această cauză a fost recurată de către reclamanții G și.
Prin decizia civilă nr. 241/C din 7 mai 2007 Curtea de APEL CONSTANȚA, reținând că instanța de apel a nesocotit îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă a admis recursul reclamanților și a trimis dosarul pentru soluționarea apelului la Tribunalul Constanța.
Rejudecând apelul, prin decizia civilă nr. 361 din 14 septembrie 2007 Tribunalul Constanțaa luat act de renunțarea reclamanților G și la dreptul dedus judecății față de pârâta și, pe cale de consecință, a anulat în parte sentința civilă nr. 1114/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța referitor la acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta și a respins apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva aceleiași sentințe ca rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții au renunțat la dreptul pretins față de pârâta, că dreptul la care au renunțat aceștia era dintre acelea de care reclamanții puteau dispune, fiind îndeplinite condițiile art. 247 alin. final Cod procedură civilă.
Instanța a mai reținut că intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C au procedat la predarea terenului din C, str. - nr. 23 către reclamanți, astfel cum au fost obligați prin sentința civilă nr. 1114/2005 a Tribunalului Constanța, conform procesului verbal de predare primire încheiat la 17 martie 2006.
Apelul pârâtei a fost considerat ca rămas fără obiect, urmare a primirii cererii reclamanților de renunțare la drept față de această parte.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, Consiliul local C și Municipiul C prin Primar.
În recursul declarat, pârâta a criticat decizia tribunalului în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, arătând că:
1. Luând dosarul la prima strigare, în lipsa celorlalte părți și
primind cererea de renunțare la drept și alte înscrisuri depuse de reclamanți, care nu au fost comunicate părților, instanța a încălcat pârâților dreptul la apărare.
2. Instanța nu a pus în discuția apelantei pârâte excepția de litispendență, la termenul din 7 septembrie 2007 fiind admisă această excepție care nu a fost invocată de părți sau de instanță. Dosarul nr-, reunit cu dosarul care făcea obiectul apelului pârâtei, nu o avea trecută ca pârâtă pe aceasta, d-na neavând cunoștință despre existența acestui dosar.
3. Instanța a luat act de cererea de renunțare la drept formulată de reclamantul, deși acesta nu mai avea calitatea de parte în proces. Prin sentința civilă nr. 1114 din 7 iulie 2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea reclamantului, sentință rămasă definitivă sub acest aspect, prin neapelare de către reclamantul.
4. La termenul din 7.09.2007, după strigarea dosarului, intimata pârâtă Cad epus cerere de aderare la apel și instanța, deși a ascultat concluziile regiei, nu s-a pronunțat asupra cererii acesteia.
5. Instanța trebuia să respingă ca inadmisibilă cererea reclamatului G de renunțare la dreptul dedus judecății, pentru că, luând act de această cerere, devenea imposibilă restabilirea situației anterioare executării sentinței nr. 1114/2005 față de pârâta, care deține contract de închiriere pentru terenul aferent construcției ce o deține în proprietate.
6. Instanța nu a observat că, renunțând la dreptul său, reclamantul G renunță la însuși dreptul de proprietate care este absolut, unitar și opozabil erga omnes, cererea fiind, prin urmare, inadmisibilă.
În recursul lor, pârâții Consiliul Local C și Municipiul C au invocat încălcarea de către instanța de apel a dreptului lor la apărare, nepronunțarea instanței pe apelul declarat de ei împotriva sentinței nr. 1114/2005, încălcarea principiului contradictorialității în soluționarea excepției de litispendență, admiterea cererii de renunțare la drept formulată de, care nu mai avea calitate de parte în proces și soluționarea nelegală a cererii de renunțare la drept doar față de una din părțile în proces.
Prin întâmpinare, intimații G și au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâții Municipiul C și Consiliul Local C, pentru că a fost declarat omisso medio, fără exercitarea căii de atac a apelului și nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii Primarului Municipiului
Pe fond, intimații au solicitat respingerea recursurilor, susținând că reprezentanții părților care au declarat recurs nu au fost prezenți în sală la strigarea cauzei și nici nu s-a solicitat strigarea cauzei la o anumită oră.
de la strigarea cauzei, instanța nici nu putea să le dea cuvântul pentru concluzii pe excepția de litispendență, dar instanța a dispus amânarea pronunțării pentru ca părțile să formuleze în scris apărările lor.
Se mai susține că, în calitatea sa de proprietar al terenului și reclamant în cauza nr-, reunită cu dosarul aflat în apel, reclamantul putea să renunțe la drept.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de C, intimații solicită să se constate că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor, fiind primită după ședința de judecată, că ea cuprinde o serie de inexactități referitoare la numărul dosarului, numărul sentinței și instanță și poartă ca dată de primire prin ordinul rezolutiv 10 septembrie 2007.
Invocându-se excepția dilatorie a nulității recursului declarat de Municipiul C și Consiliul Local C pentru lipsa semnăturii reprezentantului lor legal, în ședința din 16 ianuarie 2008 Curtea a dispus citarea recurenților pârâți pentru termenul din 30 ianuarie 2008 cu mențiunea de a semna recursul și de a declara dacă își însușesc recursul declarat în numele lor.
La termenul din 30 ianuarie 2008 nici un reprezentant al recurenților pârâți Municipiul C și Consiliul Local C nu s-a prezentat în instanță și nu au fost prezentate concluzii scrise ale acestora cu privire la chestiunea legată de semnarea recursului declarat.
Examinând această excepție în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, care dispune că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea reține că, potrivit art. 3021alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, și semnătura, formalitate importantă căci, în lipsa ei, nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimare procesuală.
Constatând că, deși în conformitate cu art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a pus în vedere recurenților Municipiul C și Consiliul Local C să îndeplinească această cerință a legii, dar că aceștia nu s-au conformat nici până la termenul acordat, deși anterior cauza a suferit mai multe amânări, timp în care recurenții își puteau îndeplini obligația, Curtea va aplica sancțiunea legală prevăzută de textul anterior citat, respectiv anularea acestui recurs.
Analizând motivele de recurs formulate de pârâta, Curtea va admite recursul pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
O primă acțiune în revendicare formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Consiliul Local C, C și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1114 din 7 iulie 2005, judecătoria respingând acțiunea lui în totalitate ca nefondată și admițând-o pe cea formulată de G în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și.
În cea de a doua acțiune, reclamantul a solicitat restituirea terenului în contradictoriu numai cu pârâții Consiliul Local C și Orașul Această acțiune, ce a format obiectul dosarului nr-, aflată în curs de soluționare în primă instanță la judecătorie, a fost trimisă la Tribunalul Constanța prin încheierea din 30 iulie 2007, pentru discutarea excepției de litispendență invocată de reclamant.
La termenul de judecată din 7 septembrie 2007, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință și din copia caietului grefierului, atașată dosarului în recurs, cauza a fost luată la prima strigare numai în prezența intimatului reclamant G, care a declarat că renunță la dreptul pretins față de ceilalți pârâți, cu excepția Consiliului Local C și Municipiului C, cu care încheiase proces verbal de predare primire. Cererea de renunțare la dreptul pretins a fost formulată de G și în numele reclamantului, pe care îl reprezenta conform procurii autentificate sub nr. 3551 din 25 iunie 2007 la BNP. Cu același prilej, instanța a solicitat intimatului prezent să pună concluzii și pe excepția de litispendență.
Din expunerea faptelor, rezultă că, după ascultarea concluziilor intimatului, instanța s-a pronunțat în ședință pe excepția de litispendență, admițând-o conform art. 163 Cod procedură civilă.
Înainte de terminarea ședinței de judecată, s-au prezentat în instanță d-na avocat pentru apelanta și d-na avocat pentru Nu rezultă din consemnările grefierului că instanța a discutat cu avocații părților excepția de litispendență și cererea de renunțare la drept formulată de reclamanți.
Probabil, deși consemnările nu confirmă, dar se deduce din concluziile scrise depuse ulterior ședinței, că instanța a adus numai la cunoștința părților prezente la a doua strigare despre cererea de renunțare la drept depusă de reclamant.
Soluționând în acest mod cauza dedusă judecății, instanța de apel a săvârșit mai multe greșeli procedurale, încălcând principiul contradictorialității, al oralității și dreptul la apărare, încălcări care atrag sancțiunea nulității hotărârii astfel pronunțate.
Luând cauza la prima strigare, numai în prezența reclamantului, fără ca pricina având ca obiect revendicare să facă parte dintre acelea declarate de lege ca "urgente" (art. 125 alin. 2 Cod procedură civilă) și fără să se solicite amânarea fără discuție în condițiile art. 126 Cod procedură civilă, pentru a putea fi cerută la începutul ședinței de judecată, instanța a încălcat principiul contradictorialității.
Contradictorialitatea a fost grav încălcată și prin faptul că excepția de litispendență nu a fost pusă în discuția apelantei și a intimatei C, aceste părți nefiind ascultate nici cu privire la cererea de renunțare la dreptul pretins de reclamanți.
Curtea Europeană, definind principiul contradictorialității ca și componentă a garanțiilor unui proces echitabil, a afirmat că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți. În lipsa unei dezbateri contradictorii cu toate părțile implicate despre cererea reclamanților de reunire a cauzei pendinte cu o altă cauză în care pârâtele reprezentate de avocați în acest proces nu figurau și despre efectele pe care o renunțare la dreptul pretins de reclamanți le-ar fi avut asupra acțiunii principale și, în special, asupra apelului pârâtei ( respingerea ca lipsit de obiect), de asemenea, refuzul de a discuta cererea pârâtei de aderare la apelul pârâtei, sunt tot atâtea încălcări ale principiului contradictorialității și ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 # 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce atrage nulitatea hotărârii și incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Refuzul instanței de a primi concluziile avocaților prezenți la a doua strigare a cauzei și nediscutarea tuturor cererilor părților, inclusiv cererea de aderare la apelul pârâtei, încalcă și principiul oralității și al dreptului la apărare, cu consecința nulității hotărârii pronunțate astfel.
Instanța de apel a luat act de renunțarea reclamanților la dreptul pretins prin acțiune față de pârâta dar, respingând apelul pârâtei ca rămas fără obiect, instanța a confundat instituția renunțării la drept cu aceea a renunțării la judecată.
Potrivit art. 247 Cod procedură civilă, "în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond". Prin renunțarea la însuși dreptul subiectiv - în cauza de față dreptul subiectiv afirmat de reclamanți fiind dreptul de proprietate asupra terenului - acesta nu mai există în patrimoniul reclamantului, astfel că acțiunea reclamantului trebuie respinsă în fond.
Instanța de apel nu numai că nu a dat eficiență renunțării reclamanților la dreptul lor subiectiv conform art. 247 Cod procedură civilă, dar a respins apelul pârâtei ca rămas fără obiect deși, se știe, obiectul apelului îl constituie hotărârea primei instanțe.
Prin urmare, fiind încălcate principiul contradictorialității, al dreptului la apărare al părților cu consecința soluționării greșite a apelului pe excepția lipsei de obiect,în temeiul art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtei și va casa decizia cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării apelului cu respectarea drepturilor procesuale arătate, instanța de apel va avea în vedere efectele renunțării reclamanților la însuși dreptul subiectiv afirmat (art. 247 Cod procedură civilă) precum și împrejurarea că pârâta deține pentru locuință un contract de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, situație în care instanța trebuie să verifice aplicabilitatea art. 26 alin. ultim din această lege și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat C, strada -, nr.21 și cu domiciliul procesual ales la familia, din C, strada - cel M, nr.44, -6,.A,.3,.14 și intimata pârâtă EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -8, parter, intimata pârâtă, domiciliată în B, sector 3,-, -0,.1,.10,.43 și în B, sector 1,-,.6,.2,.10,.56,împotriva deciziei civile nr. 361, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 septembrie 2007, în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtei, domiciliată în B, sector 3,-, -0,.1,.10,.43 și în B, sector 1,-,.6,.2,.10,.56, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, intimatul reclamant, domiciliat C, strada -, nr.21 și cu domiciliul procesual ales la familia, din C, strada - cel M, nr.44, -6,.A,.3,.14 și intimata pârâtă EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -8, parter, împotriva deciziei civile nr. 361, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 septembrie 2007, în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
7.02. 2008
Jud.fond
Jud.apel;
Tehored. PD 6.06.2008
- 9.06.2008
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Ca urmare a deciziei civile nr. 28/C pronunțată de această instanță la data de 30.01.2008, vă înaintăm dosarul civil cu nr. de mai sus privind pe recurenții pârâți, CONSILIUL LOCAL C, intimatul reclamant G și pe intimata pârâtă
Dosarul conține _________file și are atașate următoarele dosare: - al Tribunalului Constanța, - al Curții de APEL CONSTANȚA, -(3898/2006) al Tribunalului Constanța, - al Înaltei Curți de Casație și Justiție, 2273/2004 al Tribunalului Constanța, 1516/C/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, - al Judecătoriei Constanța, - al Curții de APEL CONSTANȚA, 2144/2006 al Tribunalului Constanța, R 13248/2005 al Judecătoriei Constanța, 1304/C/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, 5910/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, 132/C/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, 4021/2004 al Judecătoriei Constanța.
Președinte de complet,
- - Grefier,
- -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
