Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.295
Sedința publică din 19 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 740/A/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B prin P T, Consiliul Local Sânnicolau M și, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, depusă la dosar de către P T, reprezentantului reclamanților recurenți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu reținerea cauzei spre soluționare iar, în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pe fond, instanței de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.46/17.01.2007 Judecătoria Sânnicolau Maa dmis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, constatând nevalabilitatea titlului în baza căruia Statul român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din F nr. 12815 Sânnicolau M, nr. top 1044-1045/1 cu consecința rectificării F 12815 Sânnicolau M, nr. top 1044- 145/1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului Statului Român și restabilirea situației anterioare acestei înscrieri.
Pârâtul Statul Român a fost obligat să predea în deplină proprietate imobilul de mai-sus, reclamanților.
În cauză au fost valorificate dispozițiile art. 480 Cod civil.
Prin Decizia civilă nr. 740/A/02.10.2007, Tribunalul Timișa admis apelurile pârâților Consiliul Local Sânnicolau M prin Primar și P T, declarate împotriva sentinței menționate, care a fost schimbată în totalitate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă.
Pentru hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că, în raport cu situația imobilului din litigiu, aplicabile sunt dispozițiile Legii nr. 10/2001, care înlocuiesc dispozițiile dreptului comun în materia acțiunilor în revendicare imobiliară, aspect sub care acțiunea reclamanților este inadmisibilă, reclamanții neuzând de dispozițiile Legii nr. 10/2001, care prevăd o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței și, totodată, obligatorie.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin prisma interpretării și aplicării greșite a art. 6 din Legea nr. 213/1998, a Deciziei nr. 5/20.11.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, context în care se susține că instanța de apel, nejustificat, a sancționat reclamanții pentru neexercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care Statul român deține imobilul în mod abuziv.
În plus, se susține neincidența dispozițiilor art. 22 (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanții au solicitat restituirea imobilului în natură iar nu măsuri reparatorii, în sensul normei invocate.
Verificând recursul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, prin modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în revendicarea imobilului, ignorându-se dispozițiile art. 6 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în raport cu dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu referire la art. 312 (5) Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea constată că principiul "specialia generalibus derogant", valorificat de instanța de apel, intervine când se pune problema combinării a două legi (norme) succesive, una generală și alta specială, cadru în care legea specială este privilegiată, căci se aplică înaintea celei generale.
Interpretarea și aplicarea dreptului în acest context vizează exclusiv normele care conțin excepții, instituite prezumții legale sau conțin enumerări limitative.
Cu alte cuvinte, ipoteza celor două legi este una comună (sau cel puțin cea reținută de legea specială se integrează în ipoteza legii generale), în timp ce, soluțiile normative furnizate de legea specială, deși derivă din cele preconizate de legea generală, conțin particularități de natură a răspunde, în principal, rațiunii legii speciale.
În cazul dispozițiilor legii generale, care este codul civil (art.480 și urm. Cod civil), prin raportare la legea specială, Legea 10/2001, se impune, așadar, identificarea rațiunii legii speciale, pentru a desprinde soluțiile particulare preconizate de această lege, a cărei aplicare are prioritate în raport cu dreptul comun, dat fiind că asemenea soluții trebuie să răspundă întrutotul rațiunii legii speciale.
În acest context, constatăm că Legea nr.10/2001 este o lege cu caracter reparator (de îndată) prin care legiuitorul a înțeles să producă o satisfacție imediată proprietarilor deposedați abuziv de statul comunist de imobilele care fac obiectul de reglementare al legii, sens în care una dintre soluțiile particulare preconizate de această lege este legată de competența atribuită comisiilor pentru aplicarea Legii 10/2001, care nu sunt instanțe de judecată propriu-zise, de a dispune restituirea unor astfel de imobile, asemenea instanțelor de judecată, investite cu acțiuni în revendicare imobiliară, în cazul admiterii lor.
În cazul celorlalte măsuri reparatorii (pentru ipoteza imposibilății restituirii în natură a imobilelor), alăturat soluțiilor normative preconizate în dreptul comun (plata despăgubirilor civile), legea specială nuanțează și alte soluții, particulare, după caz, și în funcție de opțiunea proprietarului imobilului.
Întrucât prin legea specială nu s-au promovat ipoteze, respectiv soluții normative diametral opuse în raport cu legea generală, nu se poate susține un fine de neprimire acțiunilor în justiție întemeiate pe dreptul comun, în materia în discuție, cu atât mai mult, cu cât, prin legea specială s-au multiplicat și diversificat mijloacele de restabilire a dreptului subiectiv de proprietate încălcat de stat, în condițiile unei proceduri administrativ-jurisdicționale mult mai lesnicioase și eficiente, în raport cu cea impusă de dreptul comun.
De altfel, ipoteza consacrată de dispozițiile art.1 (1) din Legea 10/2001 se suprapune celei consacrate în dispozițiile art.480, 481 Cod civil, cu referire la acțiunea în revendicare imobiliară, soluția normativă preconizată, aceea de restituire în natură a unor astfel de bunuri, fiind aceeași, în ambele reglementări.
Relativ la această ipoteză unica diferență rezidă în aceea că legea specială preconizează, în plus, și alte măsuri reparatorii în ipoteza în care bunul nu poate fi restituit în natura sa.
Așadar, neurmarea procedurilor institute de Legea 10/2001 nu poate conduce la pierderea dreptului subiectiv de proprietate, în raport cu caracterele acestui drept, consacrat în legislația comună și art.1 Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că, avantajele, beneficiile vizate de Legea 10/2001 pentru destinatarii acestora nu se pot transforma în dezavantaje, impedimente insurmontabile pentru persoanele în favoarea cărora au fost recunoscute drepturile subiective civile, care sunt aceleași, independent de raportarea la codul civil sau la legea specială, aspect ce rezultă expres din dispozițiile art.2 (2) din Legea 10/2001, potrivit cu care " persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării ", ceea ce înseamnă că ele nu și-au pierdut niciodată calitatea de proprietari, ceea ce-i îndreptățește să-și valorifice dreptul de proprietate, fie în temeiul Legii 10/2001, fie în temeiul dreptului comun, cu precizarea că acesta din urmă consacră proceduri mai anevoioase în raport cu Legea 10/2001, care vizează proceduri mai scurte, mai eficiente și soluții normative mai numeroase în privința restabilirii dreptului subiectiv încălcat, soluții în deplin în acord cu caracterul reparator ale acestui act normativ.
Împrejurarea că reclamanții nu au apelat la Legea nr.10/2001 nu este de natură a conduce la pierderea dreptului subiectiv de proprietate, ci doar la pierderea dreptului la acțiune în temeiul legii speciale, astfel că reclamanții nu mai pot beneficia de avantajele consacrate prin Legea nr.10/2001, între care semnificative sunt cele legate de celeritatea procedurii și gama de măsuri reparatorii preconizată de legea specială.
O soluție în sens contrar ar pune în discuție, inclusiv, dreptul la acces în justiție, în sensul art.21 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu precizarea că reclamanții în cauză au pierdut posesia și folosința imobilului în litigiu prin violență, bunul fiind preluat de stat în baza Decretului 223/1974, elementul "abuz", săvârșit de stat, în dauna cetățenilor săi, înlăturând orice temei de prescripție sau decădere cu privire la drepturile subiective, legal recunoscute.
Un asemenea raționament este impus chiar de principiile dreptului, care escaladează, ca forță, orice altă regulă de drept, fiind de natură a răspunde însuși scopului dreptului, care trebuie atins în orice activitate de interpretare normativă, impusă de aplicarea Dreptului.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamanților, va casa hotărârea tribunalului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului ( pe fondul său) la Tribunalul Timiș.
În drept, art. 312 (5) Cod procedură civilă cu referire la principiul respectării gradelor de jurisdicție, în raport cu natura și obiectul litigiului de față,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva Deciziei civile nr. 740/A/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pe fond, la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 MARTIE 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/20.03.2008
DACT.S/25.03.2008
INST.APEL-C-- Tribunalul Timiș
INST.FOND-B-Jud.Sânnicolau
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
