Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.30/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de reclamanta prin mandatar împotriva deciziei civile nr.1876/2.10.2007 pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții SA A, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin C-S, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă, mandatar, iar pentru pârâta SA A se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatarul reclamantei apelante depune la dosar un set de înscrisuri, din care se comunică 1 exemplar cu reprezentanta pârâtei intimate și precizează că pretențiile sale bănești se întinde pentru perioada anilor 1948-1998 și decurg din neplata chiriei pentru imobilul folosit de fosta Intreprindere ce a avut for tutelar Ministerul Economiei. Mai arată că această întreprindere s-a transformat ulterior prin privatizare în SC SA, la care acționar principal este, pârâtul din această cauză. Mai face precizarea că nu înțelege să cheme în judecată pe SC SA în acest proces.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii. Arată că acțiunea formulată nu este prescrisă.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Arată că s-a împlinit termenul de prescripție.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței se prezintă pentru Ministerul Economiei și Finanțelor B prin C-S, consilier juridic care solicită respingerea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român - reprezentat prin Ministerul Industriei și și A, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumei de 1.724.112,25 euro, reprezentând contravaloare chirie pentru folosința proprietăților evidențiate în CF 3558 C, proprietăți restituite în baza Legii nr.112/1995; în motivarea cererii, reclamantul arată că în perioada 11 iunie 1948 - 6 martie 1999, pârâții au folosit abuziv proprietățile sale, pentru care calculat o chirie lunară.
Prin sentința civilă nr.3584/24.10.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de reclamantul.
Judecătoria Caransebeș a reținut că, în ce privește competența materială de soluționare a cauzei, tribunalul judecă în primă instanță cauzele în materie civilă care au valoarea peste 5 miliarde lei, iar în ceea ce privește competența teritorială, s-a reținut că cererile îndreptate împotriva statului se pot face la instanța din capitala țării sau la cele din reședința județului un de își are domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul C-
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SA A, iar prin decizia civilă nr.257/13.03.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, a fost respins recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- la data de 8 mai 2007.
La termenul de judecată din 12.06.2007 s-a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin încheierea nr.342/4.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, a fost admisă cererea formulată de reclamanta, prin mandatar și s-a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, datorate în vederea judecării cauzei.
Prin sentința civilă nr.1876/2.10.2007, Tribunalul C-S a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta prin mandatar ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților, aceasta a pretins sume bănești ce reprezintă chirie pentru exploatarea imobilelor proprietatea sa.
S-a avut în vedere faptul că dreptul de proprietate al reclamantei a fost restabilit prin sentința civilă nr.1651/1998 a Judecătoriei Caransebeș rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la data de 16.03.1999.
Pretențiile reclamantei se întind pe perioada anilor 1948-1998, astfel că, acțiunea sa a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție și a fost respinsă ca atare.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând lipsa rolului activ al instanței, care nu a pus în discuția părților, potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958 din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamantă.
Reclamanta mai arată că imobilul proprietatea sa este folosit și în prezent de SC SA, deși prin sentință judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus restituirea acestui imobil către reclamantă în baza Legii nr.112/1995.
Pentru această folosință reclamanta nu este despăgubită de către acționarul principal de la SC, respectiv de pârâta.
De asemenea, prima instanță nu a fost preocupată nici de stabilirea vinovăției pârâților, în producerea unei pagube majore reclamantei, care nu a încasat chirie pentru imobilul proprietatea sa folosit de către pârâți.
Reclamanta solicită casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond.
La dosar a fost depusă întâmpinare de către, care solicită respingerea recursului formulat de reclamanta și menținerea hotărârii instanței de fond, prin care a fost respinsă ca prescrisă acțiunea acesteia.
Și pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C-S a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei, al cărei drept la acțiunea în pretenții s-a prescris.
La termenul de judecată fixat la data de 10.12.2007 instanța a pus în discuția părților natura juridică a căii de atac exercitate în cauză și în temeiul art.2821pr.civ. a recalificat recursul declarat de reclamantă în apel, având în vedere valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă, care este de 5.641.984,927 lei (RON).
Reclamanta prin note de ședință a solicitat obligarea pârâtei să depună documente din care să rezulte dinamica acțiunilor acestei pârâte la SC SA C unde este acționară, considerând că astfel va justifica calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
La termenul de azi 11.02.2008 la cererea instanței reclamanta precizează prin mandatarul său că pretențiile sale bănești ce decurg din chirii neîncasate se întind pe perioada anilor 1948-1999, respectiv de la naționalizarea imobilului proprietatea reclamantei în scris în CF 3558 C și până în anul 1999, când prin hotărâre irevocabilă a Curții de Apel Timișoara s-a dispus restituirea acestui imobil către reclamantă.
Reclamanta mai face precizarea că această chirie trebuie achitată de toți pârâții și că acțiunea sa nu este prescrisă conform art.21 din Decretul nr.167/1958 și că nu înțelege să cheme în judecată în prezentul proces pe SC SA C, care folosește și în prezent imobilul.
Pârâta prezenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, considerând că prescripția a început să curgă din anul 1999 când imobilul a fost restituit reclamantei și arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind doar unul dintre acționarii de la SC SA, societate comercială ce nu a fost chemată în judecată.
Analizând apelul declarat în cauză, instanța îl găsește neîntemeiat și urmează a-l respinge, după cum urmează:
In mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă și chiar a pus în discuția părților această excepție, așa cum a procedat și instanța de apel la acest termen de judecată.
Din precizările făcute de mandatarul reclamantei la acest termen de judecată se reține cu certitudine faptul că, pretențiile bănești ale reclamantei, în dreptate împotriva pârâților cuprind perioada anilor 1948-1999.
Aceste pretenții bănești reclamanta le-a formulat prin acțiunea civilă introdusă inițial la Judecătoria Caransebeș la data de 1.09.2007.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiunea începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin faptă ilicită.
Pentru reclamantă acest drept la acțiune s-a născut la data de 16.03.1999 când a devenit irevocabilă hotărârea judecătorească în c are s-a dispus restituirea către reclamantă a imobilului proprietatea sa ce a fost naționalizat.
Reclamanta nu a introdus această acțiune în termenul de 3 ani prev. de art.3 din Decretul nr.167/1958, astfel că, în mod justificat prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Față de această soluție, este de prisos de a se analiza și excepția calității procesuale pasive a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta prin mandatar, domiciliat în T, str.- nr.21 -/26.14, jud.T, împotriva deciziei civile nr.1876/2.10.2007 pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții SA A, cu sediul în A Calea nr.35 A, jud.A și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP C-S, cu sediul în Reșița,-, jud.C-
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red./18.02.2008
Dact.GK/5 ex./20.02.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu
