Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 166
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul - recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.1320/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul - intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cererii de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul - intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1320/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad ca fiind întemeiată și pârâții au fost obligați: să mențină indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 15, pentru perioada 26 iulie 2005 - 31 martie 2006 împreună cu sporurile legale cuvenite reclamantului; la plata, în solidar, a diferenței de salariu ce rezultă din aplicarea coeficientului 15 față de 12,5, care i-a fost acordat cu ocazia numirii în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, pentru perioada 26.07.2005 - 31.03.2006, împreună cu sporurile cuvenite, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective; la plata diferenței de salariu rezultată dintre indemnizația acordată și cea cuvenită prin aplicarea coeficientului de multiplicare 17, calculată începând cu 01.04.2006, împreună cu sporurile cuvenite, actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă a drepturilor; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, atât pentru trecut, cât și pentru viitor, iar pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ost obligat să procedeze, începând cu data de 01.04.2006, conform Anexei A pct.19 din OUG nr.27/2006, în sensul aplicării coeficientului de multiplicare 17 la valoarea sectorială, precum și a sporurilor legal cuvenite.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că excepțiile de necompetență materială și teritorială excepțională, invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B sunt nefondate, prin raportare la prevederile art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.164, art.169 și art.284 alin.1 și 2 din Codul muncii, art.70 și art.71 din Legea nr.168/1999, întrucât acțiunea promovată de către reclamant reprezintă un litigiu de muncă, ce nu are ca obiect contestarea modului de stabilire a unor drepturi salariale, ci protecția drepturilor salariale dobândite de către reclamant anterior transferului de la Curtea de Conturi la Ministerul Public.
Excepția de tardivitate a formulării acțiunii a fost respinsă cu motivarea că dispozițiile OUG nr.27/2006 nu sunt incidente în speță, deoarece obiectul litigiului îl reprezintă protecția drepturilor salariale dobândite de către reclamant anterior transferului de la Curtea de Conturi la Ministerul Public, în temeiul art.169 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, iar nu o contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că, până la data de 26.07.2005, reclamantul a fost încadrat în funcția de procuror financiar la Curtea de Conturi - Camera Județeană A și a fost salarizat, conform Legii nr.50/1996 și a OUG nr.177/2002, cu indemnizația de încadrare prevăzută pentru procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, aplicându-i-se coeficientul de multiplicare 15.
Prin transferul reclamantului de la Curtea de Conturi la Ministerul Publici -au fost diminuate drepturile salariale, prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5, iar începând cu data de 01.04.2006, prin acordarea coeficientului de multiplicare 15, cât a fost prevăzut de lege pentru procurori de la parchetele de pe lângă tribunal, deși drepturile salariale trebuiau menținute ca urmare a transferului, pentru întreaga perioadă 26.07.2005 - 31.03.2006 la nivelul coeficientului 15, urmând ca din 01.04.2006 coeficientul de multiplicare să fie 17, în raport de care trebuia să fie stabilită indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporurile legale cuvenite.
Reclamantul a fost prejudiciat cu drepturile bănești rezultate din diferența dintre nivelul de salarizare avut la data transferului și cel acordat ulterior transferului, drepturi care nu puteau fi diminuate conform dispozițiilor art.164 alin.1 Codul muncii, fiind necesară acordarea lor integrală în cazul producerii unui transfer.
În temeiul art.2961din Codul muncii coroborat cu prevederile Decretului nr.92/1976, prima instanță a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului atât pentru trecut, cât și pentru viitor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, iar în fond respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, arătând că s-a încălcat competența altei instanțe, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 36 alin. 2 din G nr. 27/29.03.2006, conform cărora competența de soluționare revenea Curții de Apel București. Dispozițiile Codului muncii au caracter de normă generală, iar dispozițiile G nr. 27/29.03.2006 reprezintă norma specială, care este derogatorie de la norma generală.
Totodată, se arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității formulării acțiunii reclamantului, deoarece drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, în conformitate cu prevederile OUG nr.177/2002 și, respectiv, ale OUG nr.27/2006, astfel încât nu este incident, în speță, termenul de prescripție prevăzut de art.283 lit.c din Codul muncii, ci termenele stabilite de actele normative menționate anterior.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că, prin Ordinul nr.902/28.04.2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost stabilite, începând cu 01.04.2006, indemnizațiile de încadrare brute lunare ale procurorilor, potrivit prevederilor art.3 alin.1 și art.6 alin.1 din G nr.27/2006, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară fiind stabilit în raport de funcția deținută și vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, prevăzuți în anexa la acest act normativ.
La indemnizația astfel stabilită s-a adăugat majorarea care a fost calculată, după caz, în procentele prevăzute de art.4 alin.1 din G nr.27/2006, iar, potrivit art.1 alin.1 din G nr.53/2005, procurorii financiari ai Curții de Conturi au fost preluați de către Ministerul Public conform procedurii prevăzute la art.5 din G nr.117/2003, nefiind incidente normele referitoare la transfer, astfel cum a stabilit prima instanță, întrucât a operat o preluare a procurorilor financiari de către Ministerul Public în condițiile unei legi speciale.
Astfel, reclamantul nu a promovat pe loc și, în consecință, nu poate beneficia de coeficientul de multiplicare corespunzător magistraților din cadrul curților de apel sau cel corespunzător președintelui sau prim procurorului de la tribunal sau parchetul de pe lângă tribunalul.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.3 și pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul prin raportare la dispozițiile art.304 pct.3 și pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat, prin acțiunea pendinte, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de salariu rezultată dintre suma cuvenită prin aplicarea coeficientului de multiplicare 15, respectiv 17, care nu i-a fost aplicat ulterior datei transferului de la Curtea de Conturi la Ministerul Public și cea acordată efectivă.
La data preluării reclamantului de către Ministerul Public, în temeiul G nr. 53/2005, recurentul-reclamant, în calitate de procuror financiar, beneficia de coeficientul de multiplicare 15, corespunzător funcțiilor similare din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, potrivit art. 39 alin. 2 din G nr. 177/2000.
Având în vedere cadrul legislativ care a reglementat, în ansamblu preluarea activității jurisdicționale a Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, și parchetele de pe lângă acestea, noțiunea de "preluare", utilizată de legiuitor în G nr. 53/2005, nu are corespondent în dreptul muncii, și nu poate fi interpretată decât prin analogie cu instituția "transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia", reglementată de titlul IV, cap. V din Codul muncii.
În lipsa unor norme speciale care să reglementeze toate drepturile și obligațiile ce fac parte din conținutul raportului juridic născut cu ocazia "preluării" procurorilor financiari de către Ministerul Public, devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în art. 169 Codul muncii, în sensul că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator. Potrivit legii, toate drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, sunt transferate integral către cesionar.
Prin urmare, prima instanță a stabilit, în mod corect, că, în speță, a operat un transfer între cele două instituții angajatoare ale reclamantului, iar drepturile salariale primite anterior transferului trebuiau menținute fără a se proceda la diminuarea acestora, conform art. 169 din Codul muncii.
Întrucât prima instanță a fost sesizată cu un conflict de muncă, întemeiat pe dispozițiile art. 164 și art. 169 din Codul muncii coroborate cu prevederile G nr. 117/2003, competența de soluționare a cauzei aparține instanței specializate în soluționarea litigiilor de muncă, de la domiciliul reclamantului, așa cum corect a reținut instanța de fond, iar nu instanței de contencios administrativ, deoarece nu sunt incidente prevederile legale referitoare la contestarea unor drepturi salariale nelegal stabilite.
Pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind termenul de formulare a acțiunii, ci cele ale art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, în raport cu care acțiunea a fost formulată în termenul legal de prescripție, astfel încât instanța de fond a respins fondat excepția tardivității acțiunii.
În considerarea celor de mai sus, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.1320/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul - recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.1320/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
Dr. - - - - - -
Pentru, aflat în
concediu medical,
semnează Vicepreședinte
GREFIER,
- -
Red./10.03.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./10.03.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
