Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de către pârâții - recurenți Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C - S, împotriva sentinței civile nr.740/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale,consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul - intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 08.02.2008, întâmpinare iar reprezentantul recurentului Ministerul Apărării Naționale depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cererii de formulat și probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului Ministerul Apărării Naționale solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat trimiterea cauzei la Curtea de Apel București - Secția de contencios - administrativ, care are competența materială pentru soluționarea litigiului pendinte, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune și pentru perioada menționată. Totodată, solicită respingerea recursului formulat de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și lasă la aprecierea instanței excepția tardivități recursului.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului se constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr- și precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la achitarea sporului de vechime în muncă de 25% calculat la indemnizația de încadrare lunară brută începând cu data de 1 martie 2004 și până la 12 martie 2007, drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.740/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- a fost admisă acțiunea, respingându-se excepția de necompetență materială a instanței și excepția procedurii prealabile invocată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
A fost admisă cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Apărării Naționale și a obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării Naționale pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Tribunalul a reținut cu privire la excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale că obiectul cauzei îl reprezintă drepturi salariale neacordate și nu modul de stabilire a salariilor, astfel încât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.42 din OUG nr.177/2002.
Întrucât obiectul prezentei cauze îl reprezintă drepturi salariale neacordate, instanța a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 alin.1 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel încât a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
În ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut în esență că abrogarea sporului de vechime prevăzut de art.33 din Legea nr.50/1996 numai pentru magistrați și menținerea lui pentru personalul auxiliar a creat o situație discriminatorie pentru categoria din care face parte reclamantul, fiind incidente dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000.
S-a reținut că măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime nu are un scop legitim atât timp cât nu se realizează o îmbunătățire a salarizării și că încalcă dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și prevederile Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice Sociale și Culturale ratificat cu România prin Decretul nr.212/1974 precum și art.5 din Codul muncii.
S-a mai reținut că efectele OG nr.83/2000 care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Legea nr.50/1996 trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă, potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp, faptul că OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai de un spor de vechime în magistratură, nu înlătură dreptul reclamanților la acesta, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție.
Avându-se în vedere dispozițiile art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004privind organizarea judecătorească care prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de sta și dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în calitatea sa de ordonator principal de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării Naționale pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Apărării Naționale și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă a criticat sentința ca nelegală pentru că nu s-a ținut cont că în raport de data introducerii acțiunii 16.03.2007, dreptul la acțiune pentru perioada 01.03-16.03.2004 s-a prescris, fiind incidente dispozițiile art.281 lit.e Codul muncii și ale Decretului nr.167/1958.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă s-a invocat că în mod greșit s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului C - S, competență care revine Curții de Apel București - Secția de Contencios Administrativ, conform art.42 din OUG nr.177/2002 și art.36 alin.1 din OUG nr.27/2006.
S-a mai susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești acordând drepturi neprevăzute de lege.
S-a mai invocat că în mod greșit s-au acordat drepturile pretinse până la data de 12.03.2007 în loc de 09.03.2007 întrucât de la această dată sporul de vechime a fost reintrodus.
S-a mai criticat sentința pentru că s-a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art.2 alin.1 și 2 din OUG nr.137/2000, neexistând o situație discriminatorie pentru magistrați; și s-au aplicat greșit dispozițiile OG nr.83/2000 care au abrogat dreptul la sporul de vechime pentru magistrați.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința ca nelegală sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție pe care a considerat-o inadmisibilă în cazul litigiilor de muncă și a susținut că s-au încălcat dispozițiile art.60 - 63 Cod procedură civilă.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor și a invocat Decizia nr.XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit, admițând recursul în interesul legii că magistrații beneficiază de sporul de vechime în muncă, interpretând în acest sens dispozițiile art.33 alin.(1) din Legea nr.30/1996 în raport cu prevederile art.I pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6(1) din OUG nr.160/2000, decizie obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005 - 2007, anexa nr.2 pct.VI/3.2 aprobat prin HG nr.232/2005, s-a stabilit că se va face plata sumelor datorate magistraților și personalului auxiliar cu titlu de drepturi salariale și în situația în care nu există hotărâri judecătorești, drepturi aferente perioadei 2000 - 2004.
Această prevedere adoptată de Guvernul României și reprezentând o sarcină pentru Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, constituie o recunoaștere a dreptului în sensul dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 și care are ca efect întreruperea cursului prescripției curgând un nou termen de prescripție.
Prin urmare, pârâtul nu poate invoca excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.- 16.03.2004, acest motiv fiind nefondat.
Nici susținerile privitoare la excepția necompetenței materiale a instanței nu sunt fondate, obiectul cauzei constituindu-l nu modul de stabilire a drepturilor salariale ci obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale neacordate, nefiind incidente dispozițiile art.42 din OUG nr.177/2002 nici ale art.36 din OUG nr.27/2006.
Instanța de fond a soluționat în mod corect această excepție, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Și în ce privește fondul cauzei criticile sunt nefondate.
Așa cum corect a susținut prin întâmpinare reclamantul, Decizia XXXVI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Ori, această decizie a stabilit că magistrații beneficiază de sporul de vechime și după adoptarea OG nr.83/2000.
Tribunalul a reținut în mod corect existența tratamentului discriminatoriu pentru magistrați, categorie din care face parte și reclamantul, Curtea, însușindu-și considerentele instanței de fond.
În considerarea și a Deciziei XXXVI /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nemaiputând fi pusă în discuție existența dreptului reclamantului de a beneficia de sporul de vechime, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
Nici susținerile pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt fondate.
Nu are nici o relevanță faptul că atât acest minister cât și Ministerul Apărării Naționale sunt ordonatori principali de credite întrucât chemarea în garanție s-a făcut în considerarea prerogativelor Ministerului Economiei și Finanțelor în legătură cu pregătirea proiectelor bugetare și a legilor de rectificare bugetară.
În condițiile în care activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la buget conform art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 și în care creditele nu pot fi utilizate de ordonator decât potrivit destinației lor, fără obligarea acestui minister la alocarea de fonduri pentru plata drepturilor recunoscute prin sentință, ace4asta nu ar putea fi pusă în executare. Prin neexecutarea sentinței, nu ar avea loc o finalizare a procesului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană, astfel că, în mod corect, a fost admisă cererea de chemare în garanție, nefiind încălcate dispozițiile legale invocate.
Pentru aceste considerente și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 740/12.12.2007, pronunțată de către Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
Dr. - - - - - -
Pentru, aflat în
concediu medical,
semnează Vicepreședinte
GREFIER,
- -
Red./17.03.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./24.03.2008
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
