Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 309/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 309/
Ședința publică din 30.09.2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de recurenții contestatori, domiciliat în B, sector 4, strada - Națiunilor Unite, nr.3-5, -.72 si G, prin mandatar, T,-, județul T și prin avocat, cu domiciliul procesual ales la av. T,-, -.B,.4, județul T, împotriva deciziei civile nr. 57/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 05 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, INSTITUTUL DE CERCETĂRI -, cu sediul în T,-, TREZORERIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, - T, cu sediul în T,- și MUNICIPIUL T prin PRIMAR, cu sediul în T,-.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 septembrie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA la 18 martie 2009 petenții și G au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 57/C/2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și reluarea judecății de la cel mai vechi act procedural.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia pronunțată în recurs este nelegală, în temeiul art. 318(1) Cod procedură civilă, dezlegarea dată fiind rezultatul unor greșeli materiale.
S-a considerat că mențiunea instanța de fond în dosarul nr. 3491 nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul, este inexactă.
În pagina doi a încheierii din 08 aprilie 2004 la judecarea în fond - dosar nr. 3491 - se arată că a depus o cerere reconvențională și că instanța o respinge pentru motivația că nu poate fi soluționată concomitent, (dosarul fiind în stare de judecată după patru ani, iar partea lămurităimplicitcă poate face o cerere separată, ci nu concomitentă ).
S-a mai apreciat a fi inexact și faptul că în apel și-a menținut același punct de vedere ca în reconvențională cu privire la extinderi și teren, deoarece în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1083, nu face nici o referire la extinderi și teren, la contravaloarea acestora și nici la reconvențională.
Mai mult de atât, la judecarea apelului, a renunțat la cererea de acordare de despăgubiri, fapt pe care instanța de apel l-a menționat expres chiar în dispozitivul deciziei nr. 94/2008.
S-a mai arătat că, reflectându-se în soluția de casare cu trimitere și în îndrumarul de casare, cele două greșeli materiale aduc grave prejudicii contestatorilor, deoarece îi pun în imposibilitate totală de a se folosi de imobilul a cărui retrocedare s-a dispus încă din 1998, pentru că acesta nu poate fi folosit fără lucrările accesorii în discuție, iar reluarea judecății, chiar de la prima instanță de fond și pentru o cerere care nu a făcut obiectul judecății la fond până acum și care poate fi soluționată foarte bine separat, le prelungește imposibilitatea de a se folosi de imobil pe un termen imprevizibil.
Pe de altă parte, soluționarea separată a unei eventuale cereri reconvenționale așa cum, de altfel, a lămurit prima instanță în dosarul nr. 3491, nu i-ar putea produce pârâtului nici un prejudiciu, el putând uza inclusiv de garanția reală imperfectă a dreptului de retenție până la plata eventualelor drepturi de creanță.
Cum instanțele de fond au fost și au rămas investite legal doar cu o acțiune în revendicare a întregului imobil (restrânsă apoi doar la lucrările în discuție, parte integrantă a imobilului principal prin accesiune imobiliară conform art. 494 Cod civil), se solicită ca pe această cale a contestației în anulare, să se dispună anularea deciziei nr. 94/2008 și reluarea judecății de către instanța de recurs cu rezolvarea problemei de drept a efectului prevederilor art. 494 cod civil care, fiind solicitată de toate părțile, și fiind problemă de drept, se impune a fi rezolvată chiar de instanța de recurs, indiferent de soluție.
În soluționarea cererii, se solicită instanței să aibă în vedere și că, menținerea soluției și îndrumarul de casare, astfel cum au fost date pe baza celor două greșeli materiale, și fără ca pârâtul-intimat să aibă recurs, le-ar face inclusiv o situație mai grea în propria cale de atac.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318(1) Cod procedură civilă; s-a anexat contestației copia încheierii din 08 aprilie 2004 Judecătoriei Tulcea.
Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În apărarea s-a arătat că instanța de recurs, în mod corect a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea, întrucât nu au fost lămurite, de către instanțele care au judecat cauza, o serie de aspecte care se pot lămuri în cazul rejudecării.
Motivat de faptul că a existat o cercetare judecătorească incompletă, instanța de recurs a dispus casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei pentru a lămuri o serie de aspecte.
S-a mai arătat prin întâmpinare că, dacă instanța de recurs ar fi considerat că s-ar impune dezbateri asupra accesiuni imobiliare artificiale, ar fi încercat să lămurească această problemă încă de la judecata recursului, ori, a apreciat că se impune rejudecarea cauzei arătând, în mod expres, ce anume trebuie lămurit, fapt care, nu ar putea duce la o situație mai grea a contestatorilor în propria cale de atac.
De asemenea, a formulat întâmpinare și Institutul de Cercetări -, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, considerând corectă aprecierea instanței de recurs cu privire la cercetarea judecătorească pe care a calificat-o ca incompletă, situație ce a determinat și nelămuriri cu privire la cercetarea reconvenționalei pe care Institutul a formulat-o și pe care, de altfel, o menține.
Analizând contestația prin prisma motivelor de anulare invocate de reclamant și de intervenient, Curtea o consideră ca neîntemeiată, astfel că urmează aor espinge ca atare.
Prin decizia nr. 57 din 05 februarie 2009, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursurile reclamanților și intervenientului G împotriva deciziei civile nr. 94 din 27 august 2008 Tribunalului Tulcea și, casând atât decizia cât și sentința civilă nr. 1083 din 20 aprilie 2004 Judecătoriei Tulcea, a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că împotriva deciziei civile nr. 94/27 august 2008 Tribunalului Tulcea, au declarat recurs și G, arătând, în legătură cu extinderile făcute la imobilul principal, că nu există o cerere nouă, prin notele de concluzii scrise, ci o completare la cererea introductivă în sensul că acele extinderi sunt proprietatea recurenților ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
De asemenea, s-a învederat că, în mod greșit, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive și a lipsei de interes a părților apelante și Administrația Financiară - Trezoreria T; în mod greșit, s-a reținut de instanța de apel că celelalte părți nu și-au dat învoirea ca G să intervină în proces în interes propriu, tot din cauza ignorării Protocolului nr. 6557/18.08.2006 încheiat în acest scop.
Tot astfel, s-a susținut că nu corespunde realității că, numitul Gar enunțat la aderarea la apelul formulat de și că, ca legatar universal al, a cules întreaga succesiune după și. Astfel, nu este singurul moștenitor acceptant în cauza de față.
S-a mai arătat că măsurătorile de la extindere nu corespund cu cele din actele prezentate. Nu s-a lămurit problema cu suprafața de teren construită și cea întabulată la Cartea Funciară. Mai mult, nu s-a lămurit cine a făcut aceste extinderi. Referirea instanței de apel la așa numita "cerere de nouă opțiune" este nefondată, întrucât nu corespunde realității.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că obiectul cererii de chemare introductive îl constituie revendicarea unui imobil situat în Municipiul T,-, imobil ce a aparținut lui, fiica lui și.
Prin Hotărârea nr. 07/25.05.1998 s-a dispus restituirea în natură a clădirii către și, fratele acesteia; reclamantul este, în baza testamentului lăsat de, succesorul acesteia.
Față de situația că, în prezent, imobilul a fost restituit, Curtea de Apel Constantaa constatat că au rămas în discuție extinderile făcute la acest imobil și terenul aferent.
Curtea a mai observat că, deși părțile se judecă în acest litigiu de 8 ani, cauza fiind casată de mai multe ori, instanțele nu au dat dovadă de rol activ, omițând să lămurească toate aspectele cauzei, a căror neelucidare a condus la pronunțarea unor hotărâri netemeinice și nelegale.
Este de principiu că, în materie de drept procesual civil, partea este singura îndreptățită să hotărască cu privire la exercitarea acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare în judecată. În acest scop reclamantul este obligat să determine obiectul acțiunii, urmând ca litigiul să fie soluționat numai în acest cadru și fără ca instanța să poată depăși limitele fixate. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie o garanție pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin. ultim Cod procedură civilă.
În discuția părților a rămas neelucidată, la momentul analizării recursului, cererea reconvențională cu privire la extinderile făcute la acest imobil și contravaloarea acestora.
La instanța de fond (dosar nr. 3491/2003 al Judecătoriei Tulcea - fila 180) s-a formulat cerere reconvențională de către Institutul de Cercetări T, cerere având ca obiect obligarea reclamantului la restituirea cheltuielilor necesare și utile făcute la imobilul din T,- - extindere - însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
În apel, Institutul de Cercetări T, în întâmpinarea depusă, își menține același punct de vedere cu privire la extindere și teren, punct de vedere asemănător cu cel arătat în reconvențională.
Gaf ormulat în apel o cerere de intervenție în interes propriu (dosar număr vechi 2695/2005 - număr nou - - fila 74) respinsă în mod corect, având ca obiect obligarea pârâților să predea extinderea la imobilul din litigiu executată în timpul procedurii de restituire.
Reclamantul-recurent a susținut că, în afară de notele scrise depuse în apel prin care solicită ca extinderile la imobil, cât și întreaga suprafață de teren să-i fie restituită (dosar nr- - vol. II) la valoarea de 275.000 lei, mai are o cerere de chemare în judecată cu același obiect, însă instanțele nu au fost preocupate de rezolvarea acesteia.
În cazul în care numai prin notele scrise recurentul-reclamant a solicitat aceste pretenții în legătură cu extinderile făcute la imobilul în discuție, cauza trebuia repusă pe rol și această problemă urma să fie pusă în discuția părților.
Existând o cercetare judecătorească incompletă, s-a apreciat că se impune o casare cu trimitere prin care să se lămurească mai multe probleme printre care și verificarea cererii cu privire la solicitarea extinderilor și dacă Institutul de Cercetări T își mai menține reconvenționala.
De asemenea, Curtea a considerat că instanțele aveau obligația să dispună efectuarea unei expertize tehnice complete pentru evaluarea lucrărilor cu privire la extinderile efectuate, de cine au fost efectuate și care este contravaloarea actuală a acestora - în raport de care se va stabili și competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță; de asemenea, pe baza actelor puse la dispoziție de Consiliul Local T, o expertiză trebuia să lămurească natura juridică a terenului pe care s-au ridicat extinderile și în ce temei (înscrisuri) s-au făcut mențiunile în Cartea Funciară.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de recurent și intervenient, care au invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanței de recurs conform căreia nu s-ar fi soluționat cererea reconvențională și incorecta constatare că pârâta și-ar fi menținut solicitarea de rezolvare a cererii reconvenționale și în apel.
Curtea, constată că, la termenul din 08.04.2004, pârâta Taf ormulat o cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate clădirii a cărei restituire se cere.
Apărătorul reclamantei a arătat că nu poate fi primită "după atâta timp" o cerere reconvențională, astfel că instanța a respins cererea de soluționare concomitentă a celor două cereri.
Se observă că, în acord cu atitudinea evazivă a apărătorului reclamantului, care nu a înțeles să ridice o veritabilă excepție a tardivității formulării unei cereri reconvenționale (excepție admisibilă în condițiile art. 119 alin. 3 Cod procedură civilă, text în mod evident a fost și, el ignorat, de apărătorul reclamantei), soluția judecătoriei referitoare la acest incident a fost și era defectuoasă.
Alegând soluția "respingerii cererii de soluționare concomitentă " (?) Judecătoria Tulceaa nesocotit și prevederile art. 135 Cod procedură civilă, a căror incidență însă avea ca situație premisă constatarea (pe baza soluționării excepției tardivității) că cererea reconvențională nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege.
De altfel, greșeala a fost sesizată și recunoscută și de reclamant care, în motivarea contestației în anulare, arată textual că judecătoria a respins cererea reconvențională pentru motivația că "nu poate fi soluționată concomitent", iar partea lămurităimplicit- deci nu explicit - că poate face o cerere separată și nu "concomitentă". Or, disjungerea sau constatarea că cererea reconvențională a fost formulată peste termen nu se poate face niciodată implicit, ci doar după soluționarea unor excepții care au fost invocate în mod procedural si puse in discuția contradictorie a părților
Constatând aceste inexactități de judecată la ambele instanțe de fond (motiv pentru care prin decizia nr. 57/2009 s-a dispus casarea cu trimitere la Judecătoria Tulcea ), Curtea a trasat mai multe indicații instanței de fond care să asigure o judecată completă a cauzei.
Or, este evident că, implicând aprecierea corectei aplicări a prevederilor art. 119 și 135 Cod procedură civilă, respectiv art. 312 și 318 Cod procedură civilă, situația invocată de petenți nu poate fi considerată drept un motiv de contestație în anulare care să fie încadrat în noțiunea de "eroare materială".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenții contestatori, domiciliat în B, sector 4, strada - Națiunilor Unite, nr.3-5, -.72, G, prin mandatar, T,-, județul T și prin avocat, cu domiciliul procesual ales la av., T,-, -. B,.4, județul T, împotriva deciziei civile nr. 57/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 05 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, INSTITUTUL DE CERCETĂRI -, cu sediul în T,-, TREZORERIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, - T, cu sediul în T,- și MUNICIPIUL T prin PRIMAR, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. /25.11.2009
gref. AB/2 ex./26.11.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
