Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.313

Ședința publică din 26 martie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 2: Carmina Orza

JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 196 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă și pârâții intimați și, lipsă fiind reclamanții recurenți și .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta recurentă depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și mai depune concluzii scrise.

Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reclamanta recurentă pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris.

Pârâții intimați pun concluzii de respingere a recursului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. 101 din 05 martie 2008, Judecătoria Bozovici în dosar nr-, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și și în consecință:

A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia ce unește punctele 1, 2 și 3, astfel cum este evidențiată în planul de situație anexat la expertiza efectuată în caută de expert și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a respins capătul de cerere privitor la acțiunea în revendicare.

A obligat pârâții în solidar la plata a din cheltuielile de judecată constând în expertiza efectuată în cauză și anume 300 lei, compensând în rest celelalte cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului -teren situat în intravilanul comunei în suprafață de 1534. înscris în nr.8.

Pârâții și dețin de asemenea în proprietate fiecare cota de din imobilul - intravilan -grădina cu casa nr.352 din în suprafață de 1900. intabulată în 22 cât și cota parte din imobilul înscris în 274 în suprafață de 1537.

Cele două imobile deținute de părți, așa cum reiese din expertiza efectuată în cauză și care face parte integrantă din prezenta hotărâre sunt învecinate, aspect precizat în planul de situație anexat expertizei efectuate.

Suprafața deținută de reclamanți conform celor prezentate de expert este de 1470. deși în 8 este de 1534.

Suprafața deținută de pârâți conform celor prezentate de expert este în total de 3.129. mai puțin cu 368. decât este înscris în 22 și 274.

Potrivit disp.art.32 din Legea 7/1996, republicată, efectul de opozabilitate al înscrisurilor din cărțile funciare este inoperant cu referire la suprafața terenurilor.

Văzând cele reținute de către expert în suplimentul de expertiză, depus la fila 174-176, față de faptul că părțile nu au înțeles să propună și alte probe care coroborate cu cele prezentate de către expert, să poată dovedi susținerile reclamanților privitoare la susținerile acestora potrivit cărora pârâții ar fi mutat gardul ce desparte proprietățile învecinate ale părților, văzând că în realitate atât reclamanții cât și pârâții au în realitate în proprietate o suprafață de teren mai mică decât cea indicată în 8, 22 și 224, instanța a stabilit linia de hotar dintre părți pe linia ce unește punctele 1, 2 și 3, astfel cum este evidențiată în planul de situație întocmit de către expert și anexat la raportul de expertiză efectuat în cauză și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A respins ca neîntemeiat, văzând și disp.art.1169 Cod Civil, capătul de cerere privind la acțiunea în revendicare.

Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă a obligat părțile la plata în solidar a din cheltuielile de judecată, constând în expertiza efectuată și anume 300 lei, adică 150 lei fiecare (costul total al expertizei fiind de 600 lei potrivit chitanțelor nr.-/1, -/1), compensând în rest cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal reclamanții, și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivele de apel, apelanții reclamanți susțin că linia de hotar corectă a fost stabilită de către expertul în prima expertiză efectuată, respectiv pe aliniamentul 9-2-3 și nu pe linia gardului confecționat de pârâți.

În drept, cererea de apel nu a fost motivată.

Intimații pârâți și au formulat întâmpinare în apel solicitând respingerea acestuia. În acest sens, intimații susțin că reclamanții nu au folosit terenul înainte de confecționarea gardului. De asemenea, arată că prima expertiză efectuată de expertul nu poate fi luată în considerare, deoarece a fost măsurată doar grădina reclamanților, nu și cea pârâților.

Intimații pârâți mai arată că folosesc acest teren de peste 60 de ani, cu aceeași linie de hotar. În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.

Cum toate părțile au considerat necesară efectuarea unei noi expertize topografice, în care să fie identificate ambele terenuri și să fie stabilită linia de hotar, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize topografice de către doamna expert.

La termenul de judecată din 10 decembrie 2008, apelanta reclamantă învederează instanței că apelanții reclamanți nu doresc să se efectueze o altă expertiză topografică, considerând corectă prima expertiză efectuată de expertul, motiv pentru care instanța de apel revine asupra acestei probe.

Prin decizia civilă nr. 196 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a fost respins apelul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 101 din 05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Bozovici în dosar nr-.

Tribunalul a reținut că, în mod corect, prima instanță a ținut cont, la pronunțarea hotărârii, de a II-a expertiză efectuată în cauză de către expertul deoarece la prima expertiză, expertul nu a măsurat decât terenul reclamanților, astfel încât linia de hotar nu a putut fi corect stabilită. Această eroare a fost îndreptată de a II-a expertiză, în care expertul măsurat atât terenul reclamanților, cât și pe cel al pârâților, măsurători în urma cărora s-a constatat că reclamanții au un minus de suprafață de 64 mp, în timp ce pârâții au un minus mult mai mare, respectiv de 368 mp.

În aceste condiții s-a apreciat că linia de hotar dintre cele două proprietăți trebuie să rămână conform modului de folosință a imobilelor, adică pe aliniamentul ce unește punctele 1, 2, 3 de pe planul de situație anexat la a II-a expertiză efectuată de către expertul, folosință ce dăinuie de peste 60 de ani.

Împotriva deciziei civile nr. 196 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, au declarat recurs reclamanții, și solicitând instanței analizarea tuturor înscrisurilor depuse din care rezultă situația amplasamentului gardului de sârmă.

În acest sens s-a invocat expertiza efectuată de către ing., din care rezultă că linia corectă este linia dreaptă a hotarului.

În drept, recurenții nu au indicat motive de recurs.

La fila 10 au depus întâmpinare intimații prin care au solicitat respingerea recursului, deoarece acesta este nefondat.

Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.

Instanța de apel, în mod corect și-a fundamentat soluția, pe probatoriul administrat inclusive raportul de expertiză tehnică efectuat de către expertul, raport care a avut în vedere măsurători efectuate atât asupra terenului reclamanților cât și asupra terenului pârâților.

În urma acestor măsurători s-a constatat că reclamanții au un minus de 64. în timp ce pârâții au un minus mai mare respectiv de 368.

Față de aceste împrejurări primele instanțe au decis, în mod corect, ca linia de hotar să rămână conform modului de folosință a imobilului, pe aliniamentul ce unește punctele 1,2 și 3 de pe Planul de Situație.

În aceste condiții susținerile recurenților cu privire la modul de stabilire al liniei de hotar sunt neîntemeiate,acestea reprezentând și simple chestiuni de fapt, lămurite în fața instanței de apel, chestiuni care nu pot face obiectul recursului, în recurs examinându-se doar problemele de drept, în limitele prev. de art. 304 Cod procedură civilă.

Față de cele arătate recursul declarat de către reclamanți va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 196 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /13.04.2009

Tehnored /13.04.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Timisoara