Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C SA B împotriva sentinței civile nr. 897/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 5.250 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și la plata sumei de 1.137,97 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligației, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că este salariatul societății pârâte de mai mult de 3 ani, în baza unui contract individual de muncă și a unui contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an.
Pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, era îndreptățit la toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă, încheiat la nivel de societate.
În conformitate cu prevederile art. 178 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul SA între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ reiese că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, contracte care în anii următori au menținut aceste dispoziții, inclusiv în anul 2007 ".
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 67 lit. b din Legea nr. 168/1999, art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Prin sentința civilă nr. 897/11 noiembrie 2008 Tribunalului Arad, s-a admis acțiunea reclamantului G și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamantului următoarele sume: 5.250 lei reprezentând drepturi salariale restante, precum și 1.137,97 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligației. Totodată a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul că este salariatul societății pârâte de mai mult de 3 ani, în baza unui contract individual de muncă și a unui contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an, arătându-se în esență că drepturile bănești astfel solicitate au fost prevăzute în art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de pentru anul 2004, reglementează "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA cu minimun 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază a fiecărui reclamant conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alineatul 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării că î"n anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare acestor modificări ale alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, deși contractul colectiv de muncă menține aceste obligații, pentru anii următori, societatea nu a mai acordat reclamantului în cursul anului 2007 suplimentările salariale de Paști. Coroborând dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007 s-a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 când sărbătorile de Paști au fost în lunile aprilie și mai, respective suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Așadar, reclamantul este îndreptățit la acordarea acestor suplimentări a drepturilor salariale ala cum au fost ele negociate prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Societatea pârâtă nu a făcut dovada achitării drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, în condițiile art. 163 alin. 1 Codul muncii, adică prin depunerea la dosar a documentelor justificative care să demonstreze efectuarea plăților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA; solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă.
În memoriul de recurs depus la dosar s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu conține argumentele de fapt și de drept care să motiveze soluția astfel pronunțată, interpretând greșit decizia nr. 3793/18. 06.2007 Comisiei Paritare care, funcție de prevederile art. 168 din CCM a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor de C și de Paști în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Deciziile acestei Comisii, în alcătuirea căreia intră și membrii ai sunt obligatorii atât pentru pârâtă cât și pentru salariați, conform anexei nr. 2 la CCM.
A mai invocat recurenta că în mod greșit a apreciat instanța că dovada plății acestor prime ar trebui făcută cu statele de plată, respingând proba pentru efectuarea unei expertize prin care să se stabilească dacă au fost plătite sau nu aceste prime, reclamantul recunoscând că în anul 2003 primele au fost cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pe de altă parte, aceste drepturi suplimentare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
La art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, se prevăd următoarele:,cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
La art. 168 alin. 2 din aceste contracte colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 se dispune că:,pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Prin urmare, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, iar dacă părțile contractante nu ar fi dorit să convină acordarea acestor drepturi pe anii următori, pe lângă salariile cuvenite angajaților, nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a SC SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
Se va observa că această adresă a fost semnată în anul 2007 și nu poate produce efecte pentru anii anteriori.
În consecință, tribunalul a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod Civil.
În ce privește excepțiile formulate, corect au fost respinse de prima instanță, dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii, trebuind a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 din Codul muncii, din a căror interpretare unitară rezultând că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de 3 ani, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit. e).
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă, nu poate fi interpretat în sensul că dreptul la acțiune nu s-ar fi născut, considerent pentru care, corect a fost respinsă și excepția prematurității acțiunii.
Susținerea recurentei referitoare la nemotivarea sentinței pronunțate, este nefondată, din analiza hotărârii judecătorești observându-se că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o justă interpretare textelor de lege invocate.
Față de cele ce preced, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, și cum nu sunt date nici alte motive de casare ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C SA B împotriva sentinței civile nr. 897/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /16.03. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex16.03. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
